Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 76/2016. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2016 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 76/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Judecător S. L. G.
Grefier A. S. I.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe apelant S.C. UK M. L. S.R.L.și pe intimat E-ON E. R. S.A. - CU SEDIUL CENTRAL, intimat E-ON E. R. S.A. - CU SEDIUL DEPARTAMENTULUI BACĂU, având ca obiect ordonanță președințială, împotriva sentinței civile nr. 7014 din 25.11.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apărătorul ales al apelantei S.C. UK M. L. S.R.L, avocat I. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 21 dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței părțile, obiectul cauzei și modul în care s-a realizat procedura de citare.
Apelanta, prin avocat, solicită, cu prioritate, permisiunea de a puncta anumite aspecte, anume faptul că societatea . și-a schimbat denumirea în ., iar în . un punct de lucru. Societatea își păstrează cadrul unic. Invocă schimbarea denumirii, dar Hotelul Bistrița e titularul care emite facturile. Depune la dosar ultima factură lunară, nr._ din 04.01.2016, prin care se propune încheierea unui act adițional de prelungire valabilitate, prin urmare a solicitat răspuns de la emitent în sensul de a preciza și condițiile pentru prelungire.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile, conform art. 392 C.pr.civ și acordă cuvântul părților pe fondul cererii de apel.
Apelantul, prin avocat, arată că soluția instanței de fond a fost dată după ce s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale, dar a apreciat că nu poate fi admisă cererea pentru că prejudecă fondul. Această soluție a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fără a fi identificat corect raportul fundamental, reprezentat de furnizarea energiei electrice și nu încheierea formalităților pentru îndeplinirea obligației substanțiale. Încheierea contractului reprezintă o condiție pentru rezolvarea fondului raportului dintre reclamanta și furnizorul de energie electrică, iar nu fondul acestui raport, care este furnizarea utilității. Pe o perioadă de trei ani și nouă luni, chiriașa nu a beneficiat de alimentare cu energie electrică. Litigiul a fost generat după ce a fost obligat EON Distribuție să realizeze branșamentul, iar instanța a suplinit acordul proprietarului pentru realizarea branșamentului. După branșament s-a primit energie electrică, dar EON a invocat lipsa acordului de voință al proprietarului. Arată că reclamanta S.C. UK M. L. S.R.L este titulara, nu proprietarul. Obligațiile privind contractul de furnizare revin reclamantei și nu proprietarului . A fost dată declarație notarială, la data de 28 mai 2015, de către locatoarea D., în urma căreia s-a atribuit reclamantului putere separată de restul consumatorilor din clădire. Acordul pentru contract există, cum există și prin hotărâre judecătorească, având în vedere că instanța nu ar fi aprobat un branșament fără a avea în vedere și furnizarea de energie. Prin contractul de închiriere acest acord există. Proprietarul cere chiriașului să monteze contoare pentru furnizarea energiei. Contoarele nu pot avea funcționalitate independentă, trebuie alimentate cu energie electrică. Prin urmare, raportul fundamental se activează abia în condițiile în care există contor și nu se furnizează energie. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art 394 C.pr.civ, instanța inchide debaterile și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
I Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr._ /11.11.2015, reclamanta S.C. UK M. L. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta E-ON E. R. S.A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei să încheie contractul de furnizare energie electrică pentru spațiul comercial în suprafață de 172,8 m.p. cu destinație magazin, situat în mun. Bacău, ., jud. Bacău și să monteze contorul de măsurare a consumului la branșamentul realizat. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 1.02.2012 a încheiat cu . contractul de închiriere pentru spațiul comercial, durata locațiunii fiind de 4 ani, până la data de 31.01.2016. Dreptul de folosință a fost notat în cartea funciară. Până în luna mai 2012, raportul de locațiune s-a desfășurat normal. Începând cu luna iunie 2012, locatoarea nu și-a mai respectat obligațiile asumate și a cerut rezilierea contractului. Deoarece locatara a refuzat, începând cu luna iunie 2012, locatoarea a întreprins cu continuitate acțiuni de împiedicare a folosirii normale a spațiului, principalul mijloc fiind întreruperea alimentării cu energie electrică a spațiului închiriat. Prin sentința civilă nr.6830/2.12.2014, pronunțată în dosarul nr._/180/2012, a fost obligată . să-și dea acordul pentru realizarea alimentării cu energie electrică a spațiului închiriat, fiind totodată autorizată reclamanta să execute ea însăși, pe cheltuiala . rebranșarea la rețeaua electrică până la terminarea locațiunii. Prin sentința civilă nr.5540/13.10.2015 pronunțată în dosarul nr._/180/2015, s-a admis contestația la executare formulată de S.C. UK M. L. S.R.L. și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.6830/2.12.2014, în sensul că se va suplini acordul de voință al . atât pentru realizarea branșamentului, cât și pentru încheierea contractului de furnizare. Chiar dacă a fost dată cu apel, hotărârea al cărei dispozitiv s-a clarificat este unitară, astfel încât și hotărârea de lămurire a dispozitivului are același regim executoriu ca și hotărârea clarificată. . și-a exprimat acordul ca EON MODOVA DISTRIBUȚIE să realizeze alimentarea cu energie electrică a spațiului închiriat, cu condiția ca locatara să contracteze separat putere racordată și să nu afecteze în nici o măsură desfășurarea activității celorlalți chiriași sau a proprietarului. Reclamanta obținuse de la EON MODOVA DISTRIBUȚIE încă de la data de 26.03.2015 aviz tehnic de racordare nr._, prin care se acorda reclamantei chiriașe dreptul la un consum în limita unei puteri simultan absorbite din rețea de 5 kw. Ulterior, în baza acestui aviz a fost încheiat contractul de racordare nr._ la data de 5.06.2015, a fost obținută de la Primăria Municipiului Bacău autorizația de executare a lucrărilor la data de 9.06.2015 și a fost executat branșamentul de o firmă autorizată, lucrarea fiind recepționată de EON MODOVA DISTRIBUȚIE. În luna iulie 2015, EON MODOVA DISTRIBUȚIE a înștiințat locatara că, deși instalația este realizată și recepționată, nu poate furniza energie electrică, deoarece trebuie încheiat contract de furnizare cu EON E. SA. Adresându-se EON E. SA, prin adresa nr._ din 10.08.2015, reclamantei i s-a comunicat că nu poate fi încheiat contract de furnizare, deoarece în conformitate cu reglementările interne, este necesar și acordul scris al proprietarului de drept pentru încheierea contractului de furnizare, dacă această mențiune nu de regăsește înscrisă în actul de deținere a spațiului, în condițiile în care documentația cerută pentru încheierea contractului erau atașate declarația-acord dată de locatoare autentificată sub nr.1267/28.05.2015, contractul de închiriere și sentința civilă nr.6830/2014. Din toate aceste înscrisuri, rezultă fără echivoc că sunt îndeplinite condițiile și pentru încheierea contractului de furnizare. Prin răspunsul formulat la data de 25.09.2015 și transmis reclamantei la începutul lunii octombrie 2015, pârâta a comunicat că își menține punctul de vedere anterior și deci că nu va încheia contractul de furnizare energie electrică. Cu toate că după clarificarea dispozitivului hotărârii, reclamanta a adresat din nou cerere de încheiere a contractului la data de 28.10.2015, pârâta refuză în continuare să încheie contractul. Prezenta cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art.996 alin.1 C.p.c. Dreptul substanțial al reclamantei de a beneficia în spațiul închiriat de alimentarea cu energie electrică este dobândit atât prin contract, cât și prin efectul legii, precum și prin hotărârea judecătorească. Urgența este dată de un drept ce se păgubește prin neexecutare și de nevoia de a avea cât mai repede alimentat spațiul comercial cu energie electrică, necesară desfășurării activității comerciale în bune condițiuni. Peste două luni și jumătate, contractul de închiriere ajunge la termenul pentru care a fost încheiat. Obligația EON E. SA este vremelnică și dăinuie numai pe durata contractului, până la date pentru care a fost încheiat sau, în caz de prelungire a locațiunii, pe durata prelungită a acesteia. Admiterea prezentei cereri nu prejudecă fondul unor eventuale drepturi substanțiale ale părților. În prezenta cerere, instanța nu se va pronunța asupra nici unui drept substanțial de a da sau de a face, ci numai asupra unei obligații tehnice de a face. Încheierea contractului este o problemă de executare a unei hotărâri judecătorești.
II. Prin sentința civilă nr. 7014 din 25 noiembrie 2015 Judecătoria Bacău a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că ”În temeiul art. 997 alin.1 C.p.c., „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; ordonanța este provizorie și executorie”.
Totodată, potrivit art.997 alin.5 C.p.c., „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Potrivit art.22 alin.4 din Legea nr.123/2012, „furnizarea energiei electrice clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) în condițiile alin. (1) se face pe bază de contracte reglementate”. După cum rezultă din Ordinul 64/2014 al ANRDE, contractul de furnizare a energiei electrice se poate încheia și pentru o perioadă determinată.
Instanța reține că reclamanta a dovedit condițiile specifice ordonanței președințiale constând în aparența de drept și urgența. Astfel, prin sentința civilă nr. 5540/13.10.2015 pronunțată în dosarul nr._/180/2015 al Judecătoriei Bacău, s-a admis contestația la executare formulată de S.C. UK M. L. S.R.L. și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.6830/02.12.2014 din dosar nr._/180/2012, în sensul ca se va suplini acordul de voință al intimatei ., atât pentru realizarea branșamentului separat la rețeaua electrica, cât și pentru încheierea contractului de furnizare pentru contorizarea separată a consumului de energie electrică a spațiului situat în Bacău, ., jud. Bacău proprietatea intimatei. Deși poate fi atacată cu apel, în temeiul art.651 alin.4 C.p.c., sentința civilă nr. 5540/13.10.2015 este executorie. Urgența constă în faptul că potrivit contractului de închiriere nr.267/1.02.2012, durata locațiunii a fost stabilită până la data de 1.02.2016.
Cu toate acestea, instanța reține că, deși se solicită ca măsura ce se va dispune pe calea ordonanței președințiale să fie în ființă pe durată determinată, respectiv până la încetarea locațiunii, o astfel de măsură nu ar avea caracter vremelnic, deoarece ar fi definitivă pe durata pe care s-ar dispune. Încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice, respectiv montarea contorului de măsurare a consumului la branșamentul realizat, constituie prin ele însele măsuri definitive și care ar rezolva litigiul dintre reclamantă și furnizorul de energie electrică în fond.
În consecință, văzând dispozițiile art.997 alin.1 și alin.5 C.p.c., instanța va respinge cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, ca neîntemeiată.”
III. Împotriva acestei hotărâri reclamanta S.C. UK M. L. S.R.L. a declarat apel solicitând admiterea apelului și în consecință admiterea cererii.
În motivarea cererii de apel reclamanta apreciază că hotărârea judecătorească s-a dat cu aplicarea greșită a legii, că instanța nu a identificat corect raportul fundamental.
Astfel, raportul fundamental este furnizarea de energie electrică, iar nu încheierea formalităților pentru îndeplinirea obligației substanțiale.
Încheierea contractului reprezintă o condiție pentru rezolvarea fondului raportului dintre reclamanta și furnizorul de energie electrică, iar nu fondul acestui raport, care este furnizarea utilității. Mai arată că montarea contorului nu reprezintă o măsură definitivă pentru reclamantă, că între părți nu există alt litigiu privind fondul raportului care să fie prejudecat instanța poate obliga furnizorul să încheie contractul de furnizare, dar acesta poate să îndeplinească obligația stabilită de instanță, fără însă a furniza utilitatea.
IV. Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Criticile apelantului se subsumează unor motive de netemeinicie a sentinței de fond, prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză și sunt neîntemeiate.
Astfel instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii următoarele dispoziții legale: În temeiul art. 997 alin.1 C.p.c., „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; ordonanța este provizorie și executorie”.
Totodată, potrivit art.997 alin.5 C.p.c., „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Potrivit art.22 alin.4 din Legea nr.123/2012, „furnizarea energiei electrice clienților prevăzuți la art. 55 alin. (1) în condițiile alin. (1) se face pe bază de contracte reglementate”.
Însă, raportat la motivele de apel formulate de apelantă, reține tribunalul că, în cererea introductivă se solicită ”obligarea pârâtei să încheie contractul de furnizare energie electrică pentru spațiul comercial în suprafață de 172,8 m.p. cu destinație magazin, situat în mun. Bacău, ., jud. Bacău aflat în folosința reclamantei prin contractul de închiriere nr. 267/01.02.2012 și să monteze contorul de măsurare a consumului la branșamentul realizat conform acestei sentințe.”
Deși instanța de fond s-a pronunțata asupra a ceea ce s-a cerut, apelanta, atât prin cererea de apel cât și prin concluziile orale formulate în ședința de judecată a solicitat obligarea pârâtei-intimate la furnizarea energiei electrice.
Or, potrivit art. 476 al.2 Cod procedură civilă ” instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”.
Prin urmare, sub aspectul obiectului, cauzei și al părților, rămâne cel care a fost stabilit înaintea primei instanțe, astfel încât, în apel nu se pot formula pretenții noi între părți sau atrage la judecată alte persoane.
Așadar, chiar dacă un litigiu poate fi dedus în întregime în fața instanței de apel, devoluțiunea operează numai cu privire la aspectele judecate de instanța a cărei hotărâre este apelată.
Față de aceste aspecte, solicitatea apelantei din apel în sensul de a fi obligată pârâta la furnizarea energiei electrice apare ca fiind făcută în afara cadrului procesual.
Pe lângă acest aspect, analizând sentința civilă apelată din perspectiva dispozițiilor art. 476 al.1 Cod procedură civilă, se constată că instanța de fond, a stabilit mai întâi că, condiția urgenței se verifică în cauză, deoarece prin nefurnizarea energiei electrice societatea comercială este prejudiciată, aceasta neputându-și desfășura activitatea. Nesocotirea acestui drept duce la păgubirea sa în mod ireversibil și eventualele despăgubiri, acordate ulterior, reprezintă doar o reparare indirectă a prejudiciului produs.
Mai mult decât atât, contractul de închiriere expiră în data de 01.02.2016.
Cu toate acestea, în mod corect a reținut instanța de fond că, deși se solicită ca măsura ce se va dispune pe calea ordonanței președințiale să fie în ființă pe durată determinată, respectiv până la încetarea locațiunii, o astfel de măsură nu ar avea caracter vremelnic, deoarece ar fi definitivă pe durata pe care s-ar dispune. Încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice, respectiv montarea contorului de măsurare a consumului la branșamentul realizat, constituie prin ele însele măsuri definitive și care ar rezolva litigiul dintre reclamantă și furnizorul de energie electrică în fond.
În doctrină s-a exprimat și opinia conform căreia vremelnicia nu ar reprezenta o condiție de admisibilitate, ci o trasătură specifică ordonanței președințiale, care derivă din faptul că hotărârea nu rezolvă fondul litigiului, dar și opinia că singura condiție de admisibilitate ar fi urgența.
În practică, condițiile de admisibilitate sunt discutate împreună cu temeinicia cererii de pronunțare a unei ordonanțe președințiale, iar, în cazul în care se constată că nu este îndeplinita vreo condiție, soluțiile sunt de respingere ca neîntemeiată.
In ceea ce priveste cauza pendinte, în primul rând, vremelnicia și neprejudecarea fondului reprezintă atât trasături ale hotarârii ce urmează a fi pronuntată, cât și, în același timp, conditii de admisibilitate, tocmai pentru ca, în urma parcurgerii acestei proceduri, nu s-ar putea pronunța decât o hotărâre cu aceste însușiri.
În concluzie, solicitarea reclamantei de încheiere a contractului de furnizare a energiei electrice apare ca o soluție definitivă, până la expeirarea contractului de închiriere, indiferent de durata acestui contract ( 1-2 luni sau mai mult).
D. consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ, pentru motivele expuse mai sus, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.
Prezenta decizie este definitivă, conform art. 634 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul privind pe apelant S.C. UK M. L. S.R.L.,înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ cu sediul ales la Cabinet Avocat I. C., în B., C.. B., nr. 23, ., și pe intimat E-ON E. R. S.A. - CU SEDIUL CENTRAL, în Tg M., ., jud M. și intimat E-ON E. R. S.A. - CU SEDIUL DEPARTAMENTULUI BACĂU, în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău, având ca obiect ordonanță președințială, împotriva sentinței civile nr. 7014 din 25.11.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE
M. O.
Judecător
S. L. G.
Grefier
A. S. I.
Red. jud. MO/22.01.2016
Tehnored ASI /26.01.2016
..2016
Red jud. fond R. I. S.
| ← Radiere. Sentința nr. 53/2016. Tribunalul BACĂU | Pretenţii. Decizia nr. 75/2016. Tribunalul BACĂU → |
|---|
