Pretenţii. Decizia nr. 61/2016. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2016 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 61/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 61/2016
Ședința publică din data de 19.01.2016
Președinte: C. A.
Judecător: O. M.
Grefier: M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA DE A. R. ASTRA SA, cu sediul ales în Bacău, ., nr. 5, .. Bacău, în contradictoriu cu intimatul-intervenient I. M., cu domiciliul în București, secotr 2, .. 8, . și intimata-reclamantă B. P. . în Onești, ., ., cu privire la sentința civilă nr. 504 pronunțată de Judecătoria Onești în data de 20 februarie 2015, în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul prevederilor art. 248 alin. 1 și 247 alin. 1 C.proc.civ tribunalul pune în discuție excepția tardivității apelului invocată prin concluzii și, analizând excepția invocată, o va respinge ca neîntemeiată, reținând că hotărârea a fost comunicată părții în 30.03.2015 iar calea de atac a fost depusă la poștă în 29.04.2015, cu respectarea termenului legal de 30 de zile.
Constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în apel, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă de către apelantă, tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține spre soluționare apelul formulat.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr._ la data de 11.08.2014 reclamanta B. P. . în judecată pârâta SOCIETATEA DE A. R. ASTRA SA, solicitând să fie obligată pârâta la plata sumei de_,83 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, arată în esență că a încheiat cu pârâta polița de asigurare nr._ pentru autovehiculul_, la data de 29.01.2014 s-a produs evenimentul asigurat, autovehiculul fiind distrus în totalitate, fiind formulată cerere de despăgubire. Arată că s-a constatat dauna totală în dosarul de daună, s-a stabilit o despăgubire de_,83 lei, iar la data de 22.04.2014 a depus cerere de plată a sumei iar în aceeași zi pârâta i-a comunicat că a fost aprobată ca despăgubire suma pretinsă, însă până în prezent pârâta a refuzat să o plătească, refuzul de plată fiind adus și la cunoștința Autorității de Supraveghere Financiară.
II. Prin sentința civilă nr. 504 din data de 20 februarie 2015 Judecătoria Onești a respins ca rămasă fără obiect cererea, a obligat pârâta la plata sumei de 2261 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și onorariu avocat (redus la 1000 lei), respingând cererea intervenientului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că suma pretinsă a fost achitată în cursul procesului, acțiunea rămânând fără obiect, că sunt aplicabiel prevederile art. 454 din codul de procedură civilă și cele ale art. 1522 alin. 5 C.civ, că nu este vorba despre o recunoaștere a pretențiilor reclamantului ci de efectuarea cu întârziere a plății despăgubirilor în condițiile în care cererea pentru plata sumei a fost formulată încă din 22.04.2014.
III. Împotriva acestei hotărâri pârâta SOCIETATEA DE A. R. ASTRA SA a declarat apel solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată de 2261 lei.
În motivare arată că în data de 27.02.2014 s-a înregistrat cererea reclamantei de avizare a daunei și s-a deschis dosarul de daune BC1014DA000248, iar urmare a constatărilor efectuate, a devizului estimativ depus de reclamantă, s-a constatat că autovehiculul avariat poate fi încadrat în categoria daună totală, fiind efectuate calcule privind cuantumul despăgubirii. Arată că în ceea ce privește evenimentul se efectuează cercetări în dosarul penal 560/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P., dosar nefinalizat în ceea ce privește vinovăția, aspect pe care instanța de fond nu l-a reținut în ceea ce privește culpa procesuală a pârâtei. Mai arată că urmare a verificărilor efectuate dosarul de daune a fost propus la plată și solicită să se constate buna credință a asigurătorului în rezolvarea pe cale amiabilă a dosarului de daune, plata fiind deja efectuată.
IV. Analizând înscrisurile aflate la dosar, tribunalul constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de apelantă vizează nelegalitatea sentinței sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată prin raportare la prevederile art. 454 Cproc.civ.
Tribunalul constată că obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câștigat în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ reprezintă o aplicare particulară a regulii generale a răspunderii pentru prejudiciile cauzate altora prin fapta proprie, așa cum în mod corect a arătat prima instanță. Acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de dovada efectuării acestora, caracterul lor rezonabil și complexitatea litigiului.
Conținutul cheltuielilor de judecată este reglementat de dispozițiile art. 451 alin. 1, 2, 3 și 4 C.pr.civ. Astfel, judecătorii nu pot micșora cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor, însă pot reduce motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, plata experților judiciari și a specialiștilor, conform art. 451 alin. 2 și 3 C.proc.civ.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în baza principiului reparării integrale, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale, nu trebuie însă să fie exercitat abuziv, prin pretinderea unor sume disproporționat de mari prin raportare la complexitatea litigiului, miza efectivă a litigiului pentru părți.
Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”. Fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și/sau reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta și combate.
Tribunalul constată că litigiul pentru care s-au solicitat cheltuieli de judecată nu prezintă o complexitate deosebită, fiind vorba despre o acțiune în pretenții formulată de asigurat împotriva asigurătorului, soluționată la al doilea termen de judecată. Este de reținut că reclamanta a solicitat asigurătorului plata sumei asigurate prin cererea de despăgubire adresată pârâtei încă din 27.02.2014, că pârâta a aprobat plata despăgubirii în 22.04.2014 în cuantum inferior celui solicitat, respectiv suma de_,83 lei, însă nu a efectuat plata până la data introducerii acțiunii, respectiv 11.08.2014, în pofida faptului că a fost somată prin adresa nr. 63 din 11.06.2014 prin avocat să efectueze plata.
Tribunalul constată că plata a fost efectuată în 16.09.2014, după data sesizării instanței de fond.
Criticile privind cheltuielile de judecată la care au fost obligați apelanții nu sunt întemeiate deoarece conform art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul Civil neexecutarea obligației de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul unei întreprinderi reprezintă un caz de întârziere de drept a debitorului. Or, pârâta și-a asumat obligația de plată a sumei pretinse prin acțiune atunci când a soluționat favorabil reclamantului dosarul de daunp, întârziind în mod nejustificat plata. D. consecință, prevederile art. 454 C.proc.civ sunt incidente, debitorul putând fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care este de drept în întârziere, chiar dacă recunoaște la primul termen pretențiile creditorului.
Tribunalul reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 1522 alin. 5 din Codul Civil consacră o excepție de la regula suportării cheltuielilor de judecată în ipoteza debitorului care nu a fost pus în întârziere anterior promovării acțiunii, ci doar prin cererea de chemare în judecată. Or, nu este incidentă această situație deoarece debitorul obligației a fost pus în întârziere prin solicitările repetate ale reclamantei de plată a despăgubirii pe care el însuși a aprobat-o, astfel încât se află în culpă procesuală, fiind necesară obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Este de reținut că nu s-au formulat în apel critici privind cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse sau suma acordată cu acest titlu de instanța de fond, ci exclusiv în ceea ce privește incidența textului art. 454 C.proc.civ.
Întrucât instanța de fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor legale pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 1 C.proc.civ, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.
Prezenta decizie este definitivă conform art. 634 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA DE A. R. ASTRA SA, cu sediul ales în Bacău, ., nr. 5, .. Bacău, în contradictoriu cu intimatul-intervenient I. M., cu domiciliul în București, secotr 2, .. 8, ., .-reclamantă B. P. . în Onești, ., ., cu privire la sentința civilă nr. 504 pronunțată de Judecătoria Onești în data de 20 februarie 2015, în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.
Președinte, Judecător,
C. A. O. M.
Grefier,
M. A.
Tehnored. 2 ex, C.A., 26.01.2016
Jud. Fond A. D. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 74/2016. Tribunalul BACĂU | Pretenţii. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul BACĂU → |
|---|
