Acţiune în constatare. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. V.

JUDECĂTOR: I. O.

JUDECĂTOR: I. V.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenta . cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2 cu sediul procesual ales la Societatea civilă de Avocați N. Ș. și Asociații în Cluj N., ., .. Cluj în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în Oradea, ./A, Jud. Bihor, intervenienții în nume propriu C. L. I. și C. S. ambii cu domiciliul în Oradea, . B, Jud. Bihor, T. R. C. și T. R. ambii domiciliați în Oradea, G. C., nr. 3, .. 31, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 7968/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 15 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 7968/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea au fost respinse excepțiile inadmisibilității cererilor de intervenție și prescripției dreptului de a se stabili și aplica măsuri contravenționale, invocate de pârâta.

A fost admisă excepția prescripției parțiale invocată de pârâta și constată prescrise pretențiile formulate de intervenienții T. R. C. și T. R. privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc anterior datei de 14.12.2007 .

A fost admisă excepția prescripției parțiale invocată de pârâtă și constată prescrise pretențiile formulate de intervenienții C. S. și C. L. I., privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc anterior datei de 19.01.2008.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, în contradictoriu cu pârâta .-SUCURSALA ORADEA.

Au fost admisă în parte cererile de intervenție formulate de intervenienții T. R. C., T. R., C. S. și C. L. I., și în consecință:

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. art. 3 lit. d, art. 5.1.lit a ( comisionul de risc ) din Secțiunea Condiții Speciale din contractele de credit nr._/05.04.2007 și nr._/12.06.2008, încheiate între pârâta și intervenienții S. A. și S. C. M. și nr._/21.05.2008 încheiat între pârâtă și intervenienții T. R. C., T. R..

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale înscrise la art. 8.1. lit. c și d din Secțiunea „Scadența anticipată „ din partea „Condiții Generale” din convenția de credit nr._/21.05.2008 încheiat între pârâtă și intervenienții T. R. C. și T. R..

A fost aplicată pârâtei amenda contravențională, în cuantum de 500 de lei.

A fost obligată pârâta să elimine clauzele constatate ca fiind abuzive conform celor de mai sus, și să restituie intervenienților sumele încasate cu titlu de comision de risc, precum și cele încasate cu titlu de comision de administrare, astfel intervenienților T. R. C. și T. R. începând cu data de 14.12.2008, iar intervenienților S. A. și S. C. M. începând cu data de 19.01.2009.

Au fost respinse celelalte cereri.

Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 28.08.2012 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 7968/2012 în sensul că la alineatul 6 a dispozitivului

se va citi: „Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. art. 3 lit. d, art. 5.1.lit a ( comisionul de risc ) din Secțiunea Condiții Speciale din contractele de credit nr._/05.04.2007 și nr._/12.06.2008, încheiate între pârâta și intervenienții C. S. și C. L. I. și nr._/21.05.2008 încheiat între pârâtă și intervenienții T. R. C., T. R..” cum este corect

în loc de „Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. art. 3 lit. d, art. 5.1.lit a ( comisionul de risc ) din Secțiunea Condiții Speciale din contractele de credit nr._/05.04.2007 și nr._/12.06.2008, încheiate între pârâta și intervenienții S. A. și S. C. M., și nr._/21.05.2008 încheiat între pârâtă și intervenienții T. R. C., T. R..” cum din eroare a fost înscris.

iar la alineatul 9 a dispozitivului

se va citi: „Obligă pârâta să elimine clauzele constatate ca fiind abuzive conform celor de mai sus, și să restituie intervenienților sumele încasate cu titlu de comision de risc, precum și cele încasate cu titlu de comision de administrare, astfel :intervenienților T. R. C. și T. R. începând cu data de 14.12.2008, iar intervenienților C. S. și C. L. I. începând cu data de 19.01.2009.” cum este corect

în loc de „Obligă pârâta să elimine clauzele constatate ca fiind abuzive conform celor de mai sus, și să restituie intervenienților sumele încasate cu titlu de comision de risc, precum și cele încasate cu titlu de comision de administrare, astfel :intervenienților T. R. C. și T. R. începând cu data de 14.12.2008, iar intervenienților S. A. și S. C. M. începând cu data de 19.01.2009 ” cum din eroare a fost înscris.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ nr._ din 25.03.2011, cu ocazia verificării convenției de credit nr._/21.05.2008 încheiate cu intervenienții T. R. C. și T. R. și a convențiilor nr._ și_ din 12.06.2008 și 05.04.2007 încheiate cu intervenienții C. S. și C. L. I. s-a constatat că intimata se face vinovată de săvârșirea următoarelor contravenții:

La punctul 5 din Condițiile Speciale, la secțiunea comisioane pct. 5 .1 lit. a se stipulează că se percepe un comision de risc aplicabil la soldul lunar pe toată perioada de derulare a convenției, fără a se defini ce înseamnă acest comision de risc. La secțiunea Definiții din Condițiile generale se definește riscul valutare ca fiind potențialul efect negativ constând în creșterea gradului de îndatorare generat de fluctuația ratelor de schimb valutare pe care le-ar avea de suportat împrumutatul ca urmare a contractării creditului și a rambursării acestuia într-o altă monedă decât cea națională . Se concluzionează că riscul este al împrumutatului și nu al băncii și creditule este garantat cu garanție imobiliară cu ipotecă de rang I; II, iar imobilele asigurate la societățile de asigurare agreate de bancă pentru acoperirea tuturor riscurilor.

La punctul 8.3. din Condiții generale se stipulează că în cazul declarării scadenței anticipate a creditului banca este exonerată de orice răspundere pentru consecințele pe care această procedură precum și cea subsecventă de executare silită le au asupra împrumutatului .

Conform art. 4 (1), (2) și (3) din Legea nr. 193/2000 și pt. 1 lit. a, b, e din Anexa la Legea nr. 193/2000se consideră abuzivă clauza contractuală prin care s-a perceput comisionul de risc de la încheierea contractului și până în prezent.

Au fost propuse următoarele măsuri: înlăturarea clauzelor abuzive în condițiile art. 6 din legea nr. 193/2000 și restituirea către petenți a sumelor rezultate din clauzele abuzive .

Convenția de credit nr._/05.04.2007 s-a încheiat între pârâta .-SUCURSALA ORADEA în calitate de împrumutător și intervenientul C. S. s-a încheiat având ca refinanțarea unui credit acordat de BCR în sumă de 85.546 GHF, cu termen de restituire 300 luni

Împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 4, 25 % % p.a. , dobândă fixă D. de 5, 74 % și un comision de risc de 0, 1% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a contractului( art. 3 lit.a, e, art. 5 lit. a.

Pentru garantarea restituirii împrumutului s-a instituit ip. de rang I asupra imobilului ap. 22 din . 4 camere și dependințe situat în Oradea ., CF 69751Oradea, nr. topo 1683/3/22 CF col._

Conform art. 3 lit. d din partea Condiții speciale ale Convenției banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului nou structură dobânzii, iar conform prevederilor art. 3.11 din partea Condiții generale D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și în condițiile orevăzut4e în Secțiunea 10 „Costuri suplimentare” .

La art. 3. lit. c din Condiții speciale se prevede modul de calul al dobânzii: nr. actual de zile raportat la un an de 360 zile, iar la art. 3.1.2 din Condiții generale se prevede că în scopul calculării dobânzii un an se consideră 360 zile, iar dobânda se calculează conform algoritmului Soldul creditului x rata dobânzii x nr. zile scadente /360

La Secțiunea 8 –Scadența anticipată sunt expuse situațiile în care se poate declara scadența anticipată:

- art. 8.1 lit. a împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror altor costuri datorate

- art. 8.1. lit. b împrumutatul nu își îndeplinește orice alte obligații asumate conform convenției

- art. 8.1. lit. c. în cazul unor situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției

- art. 8.1. lit. d cazul unor situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, împrumutul nu mai este garantat corespunzător.

La art. 8.3 din Condiții Generale se prevede că în cazul declarării scadenței anticipate a împrumutului, Banca este exonerată de orice răspundere, pe care această procedură, precum și cea subsecventă a executării silite, în scopul recuperării sumelor datorate în baza convenției, le au asupra împrumutatului/codebitorului .

Prin actul adițional nr. 1/2008 la convenția de credit încheiat între pârâtă și intervenienții C. S. și C. L. – I. ipoteca constituită inițial a fost radiată concomitent cu instituirea unei ip. de rang. I asupra imobilului în natură casă D+P+M și teren intravilan situate în Oradea, . B CF_ Oradea, fiind cesionată în favoarea băncii polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor privind imobilul

Convenția de credit nr._/12.06.2008 s-a încheiat între pârâtă și intervenienții C. S. și C. L. – I. având ca obiect acordarea unu împrumut în valoare de 25.000 CHF .

Pentru garantarea restituirii creditului s-a instituit ip. de rang II asupra imobilului în natură casă D+P+M și teren intravilan situate în Oradea, . B CF_ Oradea.

Acest împrumut s-a acordat cu o dobândă de 3, 99 % p.a., D. de 7, 1 % și un comision de risc de 0, 22% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a contractului( art. 3 lit.a, e, art. 5 lit. a.

Celelalte clauze ale contractului au același conținut ca și cele anterior expuse .

Convenția de credit nr._/21.05.2008 s-a încheiat între pârâta .-SUCURSALA ORADEA în calitate de împrumutător și intervenienții T. R. C. și Teudea R. având ca obiect acordarea unui împrumut de 37.000 CHF, cu termen de restituire 282 luni

Împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 3,99 % p.a., D. de 7, 02 % și un comision de risc de 0, 22 % aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a contractului, art. 3 lit.a, e, art. 5 lit. a.

Pentru garantarea restituirii împrumutului s-a instituit ip. de rang I asupra imobilului . 3 camere și dependințe situat în Oradea .. 3, CF_ Oradea, nr. topo 4840/42/31.

Celelalte clauze contractuale sunt identice cele anterior menționate.

Urmarea intervenirii OUG nr. 50/2010 banca a înlocuit comisionul de risc cu comision de administrare, însă intervenienții T. au refuzat în mod expres înlocuirea comisionului de risc cu comisionul de administrare, pârâta făcând ulterior două oferte de modificare cu adresele 786/24.02.2011, dobândă de 3, 24 % + Libor la trei luni și un comision de risc de 0,17% /lună și nr. 1036/04.04.2011, dobândă 3, 49 % până în decembrie 2017, comision de plată anticipată și un comision de risc de 0, 17%/lună.

Cu referire la dreptul instanței de a interveni în contracte s-au reținut următoarele:

Dreptul românesc consacră libertatea contractuală atribuind contractelor putere de lege, însă numai dacă sunt „legal făcute” astfel cum rezultă din disp.art. 969 c.civ.

Libertatea contractuală este exclusă în cazurile prevăzute de art. 5 din c.civ. care prevăd că nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordine publică și buna credință .

Rezultă așadar că părțile sunt libere să stabilească condițiile contractuale fără a putea deroga însă de la legile de ordine publică și bunele moravuri .

Un contact care contravine normelor imperative și bunei credințe nu beneficiază de protecția legislației interne și nici a celei comunitare.

Potrivit disp. art. 970 c.civ. contractele trebuie executate cu bună credință, care trebuie să existe pe toată durata derulării raporturilor contractuale.

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori este, având în vedere scopul său, o lege care interesează ordinea publică și prin urmare, ori de câte ori dispozițiile acestei legi sunt încălcate, forța obligatorie a contractului încetează pentru acest motiv.

Pentru considerentele anterior enunțate toate motivele de netemeinicie și inadmisibilitate invocate pe temeiul principiului libertății contractuale urmează a fi înlăturate.

Art.14 din Legea nr. 193/2000 consacră dreptul consumatorului de a solicita angajarea răspunderii civile delictuale a comerciantului fie pe cale separată fie pe cale incidentală, astfel că se va respinge excepția inadmisibilității formulării cererii de intervenție în procedura contravențională

Excepția prescripției răspunderii contravenționale a fost respinsă, deoarece fapta contravențională reținută în sarcina intimatei este una continuă, caz în care termenul de prescripției curge doar de la data constatării faptei conform art. 13 al. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor .

Cu referire la excepția prescripției extinctive a pretențiilor derivând din cererile de intervenție instanța a reținut că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 pretențiile mai vechi de trei ani raporta la data înregistrării cererilor de intervenție, 14.12.2011 pentru intervenienții T. respectiv 19.01.2012 pentru intervenienții C., sunt prescrise, astfel că în temeiul disp. art. 18 din D 167/1958 instanța va admite excepția prescripției parțiale invocate de pârâtă .

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare ., nr_ din 25.03.2011.

Banca a invocat încălcarea prevederilor art.16 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că ANPC nu ar fi arătat în cuprinsul procesului verbal faptele constatate deși obligația de a arăta, în cuprinsul procesului verbal, toate împrejurările ce pot servi la gravitatea faptei stabilite, obligație pe care nu a îndeplinit-o, fiind nelegala aplicarea unor masuri atâta timp cat ANPC avea doar posibilitatea de a transmite procesul-verbal instanței.

Verificând procesul verbal, instanța a constatat că acesta cuprinde, în secțiunea intitulată „descrierea faptelor constatate”, descrierea clauzelor din contractele verificate pe care ANPC le consideră abuzive, astfel că susținerea petentei este neîntemeiată, „fapta” în acest caz constând tocmai în stipularea în contractele verificate a acestor clauze.

În ceea ce privește masurile luate de ANPC instanța a reținut ca acestea apar la categoria masuri propuse, deoarece potrivit legii sancțiunea nu este aplicată de către organul constatator, ci, eventual, de către instanță.

Verificând și celelalte mențiuni ale procesului verbal atacat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există nici alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.

Analizând temeinicia sesizării, respectiv a clauzelor contractuale cu verificarea cărora instanța a fost învestită, în raport cu prevederile Legii nr. 193/2000 precum și în raport cu cererile de intervenție a reținut următoarele:

Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:

- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;

- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța reține că nici una din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus, având în vedere că, așa cum afirmă însăși Banca, aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Față de acest aspect, deși susținerea Băncii în sensul că legea nu interzice încheierea de contracte preformulate este întemeiată, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare, aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.

Prin actul de sesizare s-a reținut existența a două clauze abuzive; clauza referitoare la comisionul de risc și clauza cuprinsă în art. 8.3 din Condiții generale prin care banca este exonerată de orice răspundere în cazul declarării scadenței anticipate.

Instanța a apreciat că reprezintă o clauză abuzivă, clauza de prin care s-a prevăzut și înlocuit comisionul de risc pentru considerentele ce vor fi expuse în analiza cererilor de intervenție .

Clauza prevăzut la art. 8.3 din Condițiile generale prin care prevede exonerarea de răspundere a băncii pentru consecințele declarării scadenței anticipate asupra împrumutatului și codebitorului nu este apreciată de instanță o clauză abuzivă.

Declararea scadenței anticipate reprezintă din punct de vedere juridic o decădere din beneficiul termenului, instituție reglementată și de vechiul cod civil art. 1025, iar consecințele decăderii le suportă în mod firesc debitorul

Desigur decăderea din beneficul termenului, intervine cu titlu de sancțiune pentru fapte concrete și determinate, de diminuare a garanțiilor și a posibilităților de restituire ori a riscului de sustragere sau diminuare a averii urmăribile, iar simpla apreciere a băncii sub acest aspect nu este suficientă.

Cu referire la cererile de intervenție formulate instanța a reținut următoarele:

Pornind de la premiza că creditul bancar este un produs financiar, compus din rata de credit, dobândă și comisioane, rezultat din acordul părților, clauza de modificare unilaterală a dobânzii intră sub incidența prezumției legale de clauză abuzivă.

Conform art. 3 lit. d din partea Condiții speciale ale Convenției banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii.

Din dispozițiile contractuale citate anterior, în lipsa unor elemente de circumstanțiere, rezultă că banca, în calitate de comerciant, este liberă să aprecieze unilateral modificările semnificative de pe piața monetară și să modifice tot unilateral dobânda.

Nu se specifică ce se înțelege prin modificări semnificative de pe piața monetară și în ce măsură acestea pot influența rata dobânzii, banca fiind suverană în apreciere.

Nu se contestă caracterul oneros al contractul de credit bancar și nici faptul că dobânda face parte din conținutul contractului, nici libertatea economică. Instanța apreciază însă că și instituțiile de credit ca orice comerciant trebuie să-și vândă produsele în condițiile de concurență loială și transparență, astfel încât cumpărătorul să cunoască de la început ce cumpără și care este prețul ce trebuie plătit.

Instanța nu a contestat nici faptul că banca are dreptul de a ajusta dobânda astfel încât contractul de împrumut să păstreze caracterul sinalagmatic și să nu de vină aleatoriu depinzând de anumite evenimente imprevizibile, însă trebuie precizate în concret condițiile care justifică majorarea dobânzii, iar atunci când se acordă un împrumut cu dobândă fixă nu se vor majora costurile inițiale reale avute în vedere în vedere la încheierea contractului, astfel încât puterea de cumpărare a sumei de bani plătită cu titlu de rată lunară ( credit +dobândă) să nu depășească puterea de cumpărare inițială .

În concluzie, costurile reale ale împrumutului trebuie cunoscute ab inițio, iar dacă se contractează cu dobândă fixă, modificarea cuantumului acesteia trebuie să fie determinată de elemente extrinseci și numai în măsura necesară păstrării echilibrului inițial, în caza contrar împrumutul fiind acordat sub condiție pur potestativă, nulă absolut, deoarece banca ar putea majora dobânda în baza unor criterii unilaterale. Schimbările semnificative pot să fie determinate chiar prin politicile băncilor de creștere galopantă a dobânzilor, caz în care s-ar modifica artificial și nu justificat cuantumul dobânzii, deși creditul s-a acordat cu dobândă fixă.

Imposibilitatea consumatorul de a anticipa costurile creditul contractant este gravă, de natură a-i afecta posibilitatea de rambursare și siguranța sa economică și financiară, cel puțin la fel de importantă ca și profitul urmărit de comerciant, ajungând-se astfel la consecința unui dezechilibru semnificativ.

Cu referire la algoritmul de calcul al dobânzii acesta a fost precis și concret determinat prin chiar contractul de împrumut, iar eventuala raportare la un nr. de 360 zile în loc de 365 de zile nu creează un dezechilibru semnificativ, astfel că cererea de intervenție formulată de intervenienții T. a fost respinsă sub acest aspect .

Nu se poate constat nici caracterul fix al dobânzii, câtă vreme nu s-a contractat cu o dobândă fixă .

A fost respinsă și cererea având ca obiect constarea caracterului abuziv al art. 10.2 „Costuri suplimentare „din partea „Condiții generale” invocate de intervenienții T. fiind evident că toate costurile incidente și suplimentare determinate de creditul acordat sunt ale împrumutatului și nu ale băncii.

Cu referire la comisionul de risc instanța apreciază că acesta trebuie să corespundă unui risc real, iar în speță riscul de neplată a creditului a fost garantat prin garanția reală imobiliară constituită de intevenienți .

În prezent banca nu este supusă nici unui risc privind recuperarea creditului, astfel că nu se justifică perceperea unor sume suplimentare cu acest titlu.

Comisionul de risc are natura unei clauze aleatorii, pierderea sau profitul depinzând de un eveniment viitor și incert, și ar fi justificat doar în lipsa unor garanții constituite pentru garantarea creditului, clauza de ipotecă fiind una cu conținut predeterminat, întinderea drepturilor și obligațiilor fiind stabilită ab inițio, se exclude riscul de neplată și deci aleatoriul.

Nu pot fi reținute nici alte riscuri de neplată, dimpotrivă ,banca recuperează o sumă de bani mai mare decât cea anticipată, rezultând din întărirea semnificativă a monedei în care s-a acordat împrumutul, prin majorarea dobânzii și perceperea unui comision de risc ajungând-se la o creștere nejustificată a costurilor contractului, care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

De asemenea, s-a avut in vedere și cuantumul lunar al comisionului de risc, potrivit graficelor de rambursare, fiind apropiat de cel al dobânzii lunare datorate de către intervenienți, și deci o sursă de creștere a veniturilor băncii și nu de acoperire a unor eventuale riscuri neidentificate în concret.

Chiar dacă prin Legea nr. 288/2010 s-a prevăzut că disp. din OUG nr. 50/2010 privind eliminarea comisionului de risc se vor aplica numai contractelor încheiate ulterior, această modificare nu înlătură dreptul instanței de a analiza dacă comisionul de risc este justificat sau dacă dimpotrivă este perceput în temeiul unei clauze abuzive, astfel cum este definită de art. 4 din Legea nr. 193/2000.

În speță, după . OUG 50/_ și înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 288/2010 printr-un act adițional, banca a înlocuit comisionul și a procedat la încasarea acestuia în continuare, deși intervenienții au refuzat semnarea actului adițional, comunicând băncii refuzul. Existând un refuz expres al nu poate fi vorba de acceptare tacită conform disp. art. 95 al. 5 din OUG nr. 50/2010.

Câtă vreme s-a reținut caracterul abuziv al comisionului de risc, aceiași soluție se impune și în privința comisionului de administrare care îl înlocuiește.

Faptul că intervenienții C. nu notificat banca în termenul de 90 de zile în sensul neacceptării actului adițional nu face acțiunea acestor inadmisibilă, comisionul de administrare fiind supus aceleiași sancțiuni ca și comisionul de risc pe care îl înlocuiește

Conform disp. art. 6 din Legea nr. 193/2000 „Clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate … nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua.

Prin urmare clauzele constatate abuzive conform celor menționate anterior, urmează a fi excluse din contact cu consecința restituirii sumelor de bani achitate în temeiul acestora ca fiind plăți nedatorate, conform disp. art. 992și 0192 c.civ.

Cu referire la Scadența anticipată, criteriul de apreciere „ în opinia Băncii” astfel cum este acesta menționat în art. 8. 1 lit. lit. c și d. din Condiții speciale, instanța l-a apreciat ca fiind un criteriu nedeterminat, iar clauzele care îl cuprind reprezintă clauze abuzive.

Față de considerentele ce preced, instanța a apreciat ca parțial întemeiate sesizarea ANCPI, și în baza art. 13 și 16 din Legea nr. 193/2000 a fost admisă în limitele anterior menționate și a aplicat intimatei amenda contravențională în cuantum de 500 lei șia dispus, eliminarea clauzelor contractuale abuzive. În stabilirea cuantumului amenzii instanța a avut în vedere o gravitate medie faptelor și o practică constantă a pârâtei de menținere a comisionului de risc, chiar dacă practica instanțelor este că acesta are un caracter abuziv.

A apreciat ca parțial întemeiate cererile de intervenție și în temeiul disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori și a celorlalte temeiuri invocate au fost admise în parte în limitele anterior menționate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta . solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a sesizării ANPC BIHOR _ COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI BIHOR și a cererilor de intervenție în interes propriu.

În motivare, recurenta a susținut, în esență, că este inadmisibila interventia in interes propriu . cauza avand in vedere caracterul sau contraventiona., calitate procesual activa avand ANPC.

A mai susținut recurenta, în esență, că simpla preformulare a unor clauze nu atrage caracterul abuziv al acestora trebuind a fi luate în considerare criteriul bunei credințe și criteriul echilibrului contractual, fiind necesar să se constate existența unui contract semnificativ dezechilibrat în defavoarea consumatorului, adică un contract care și-a pierdut utilitatea socială și personală. De asemenea, recurenta a susținut, în esență, că este o parte a prețului contractului comisionul de risc astfel încât acesta nu poate face obiectul analizei instanței. A mai susținut recurenta, în esență, că riscul contractual se generează prin simpla acordare a unui credit și trebuie în permanență evaluat, această noțiune semnificând riscul înregistrării de pierderi sau a nerealizării profiturilor preconizate. Conform susținerilor recurentei, clauza privind comisionul de risc nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, iar comisionul de risc reprezintă alături de dobândă o parte a prețului contractului. În esență, recurenta a mai arătat că nu trebuie confundat comisionul de risc cu garanția reală imobiliară deoarece comisionul de risc este perceput și pentru gestionarea altor riscuri decât cel de neplată, cum ar fi: riscul de neexecutare a garanției, riscul de urmărire a acesteia, riscul de depreciere a garanției și alte asemenea riscuri. În plus, recurenta a susținut că prevederea comisionului de risc este clară și a fost însușită de consumator, constituind un element determinant la formarea voinței de a contracta. A mai arătat recurenta, că nu creeaza obligatii in sarcina intimatilor intervenienti clauza de la art. 8.3 si ca astfel nu este de natura sa produca un dezechilibru semnificativ.

În drept, recurenta a invocat principiul aplicabilității directe a Directivei 93/13/CEE, Legea 193/2000, Decretul 31/1954.

Intimatii Teusdea R. C. si Teusdea R. au depus intampinare la dosar solicitand respingerea cererii de inaintare a intrebarilor preliminare la CJUE formulata de recurenta.

In motivare, intimatii au sustinut, in esenta, ca aceasta cerere este inadmisibila avand in vedere ca instanta europeana s-a mai pronuntat anterior asupra problemelor solicitate a fi lamurite.

La dosar a depus întâmpinare, intitulată în mod greșit „concluzii scrise” intimata ANPC - COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI BIHOR solicitând respingerea recursului.

În motivare, intimata a susținut, în esență, că intervenienții au justificat un interes cu privire la prezenta cauză, instanța de fond fiind obligată să se pronunțe asupra cererii acestora. De asemenea, intimata susține că în mod legal a respins instanța de fond excepția prescripției, fiind vorba de o contravenție continuă. În plus, intimata a susținut că în mod corect a constata instanța de fond caracterul abuziv al clauzelor contractuale având în vedere, în esență, terminologia folosită de acestea, lipsind citeriile clare de aplicare a acestora.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 299 C.proc.civ., Legea 193/2000.

Asupra cererii de inaintare a intrebarilor preliminare instanta s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 15.04.2013 respingand-o ca inadmisibila pentru motivele acolo aratate.

Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:

Între recurentă și intimații intervenienti s-au incheiat doua conventii de credit prin care intimatii s-au obligat ca pe langa dobanda platita, dobanda care poate fi revizuita unilateral de recurenta, pentru creditele acordate sa achite si un comision de risc. De asemenea, in conventia de credit incheiate intre recurenta si intimati s-a prevazut posibilitatea declararii scadentei anticipate a creditului de catre banca in anumite conditii. Prin procesul verbal de contraventie . nr._/25.03.2011 intocmit de intimata ANPC s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc si al clauzei privind scadenta anticipata din contractele incheiate de intimatii Teusdea si C..

Instanța de recurs constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis în limitele arătate în cele ce urmează.

Referitor la admisibilitatea cererilor de intervenție în interes propriu într-o astfel de cauză, instanța de control judiciar constată că judecătoria a procedat corect admițând în principiu cerereile de intervenție, având în vedere prevederile art. 14 din Legea 193/2000 precum și inexistența unei incompatibilități dintre cele două tipuri de acțiuni.

Referitor la clauzele cuprinse la art. 8 alin. 1, lit. c si d din Convențiile Generale ale contractului dintre recurentă și intimații intervenienți Teusdea, instanța de recurs constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că aceaste clauze sunt abuzive în integralitatea lor. Astfel, instanța de control judiciar reține că regula în materie civilă este aceea a nulității parțiale și nu totale, astfel că, ori de câte ori un contract sau o clauză contractuală poate fi „salvat” de la aplicarea sancțiunii distructive a nulității prin înlăturarea doar a părții care atrage această sancțiune, această soluție se impune a fi aleasă.

În speță, tribunalul constată că prin sintagma „în opinia băncii” inclusă în clauzele menționate se ajunge la creerea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, având în vedere că această sintagmă face ca aplicarea clauzei menționate să depindă exclusiv de voința unei părți din contract, consumatorul, ca parte slabă în contract, fiind pus astfel într-o situație de dependență față de voința discreționară a băncii. Prin urmare, această sintagmă în sine este una abuzivă deoarece prin stipularea ei se creează un dezechilibru semnificativ între părți, conferindu-i posibilitatea recurentei de a denunța oricând contractul.

Pe de altă parte, clauzele cuprinse la art. art. 8 alin. 1, lit. c si d din Convențiile Generale ale contractului dintre recurentă și intimații intervenienți Teusdea, analizate fără sintagma „în opinia băncii”, nu sunt abuzive. Tribunalul constată că prin înlăturarea sintagmei „în opinia băncii” clauzele astfel modificate nu mai depin exclusiv de voința recurentei, putând fi verificate îndeplinirea condițiilor lor de aplicare de către instanțele de judecată la nevoie. Pe de altă parte, nu se poate pretinde descrierea clară a situațiilor neprevăzute care pot apărea sau a situațiilor în care este improbabilă îndeplinirea obligațiilor de către intimați, având în vedere tocmai faptul că împrejurările avute în vedere sunt unele care nu pot fi anticipate.

Nu se poate retine sustinerea recurentei privind faptul ca aceasta clauza nu ar crea obligatii in sarcina intimatilor si drepturi in favoarea sa, dreptul de a declara debitorul ca fiind decazut din beneficiul termenului fiind un drept contractual stipulat in favoarea recurentei.

Prin urmare, se impune menținerea constatării caracterului abuziv al acestei clauze numai cu privire la sintagma „în opinia băncii”.

Referitor la clauza privind scadenta anticipata din contractul incheiat intre recurenta si intimatii C., tribunalul constata ca instanta nu s-a pronuntat prin minuta si dispozitiv asupra caracterul pretins abuziv al acesteia, desi intimatii au solicitat acest fapt. Avand in vedere ca nici intimatii C. si nici intimata ANPC nu au formulat recurs cu privire la acest aspect, instanta de control judiciar nu va analiza clauza mentionata din contractul cu intimatii C..

În ceea ce privește celelalte motive de recurs, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, instanța de recurs constată că în mod legal a respins instanța de fond excepția prescripției dreptului de a constata contravenția, având în vedere caracterul continuu al acesteia. De asemenea, în mod corect a apreciat instanța de fond că procesul verbal contestat este legal și temeinic, descrierea faptei contravenționasle fiind suficientă.

Potrivit art. 1 lit. a din anexa la Legea 193/2000, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, prin hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C‑484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) și prin ordonanța din 16 noiembrie 2010, dată în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. De asemenea, în analiza aceleași probleme de drept, CJUE s-a pronunțat și prin Hotărârea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quintero, C-240/1998 prin care a statuat că instanțele judecătorești sunt obligate să analizeze chiar și din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.

Din jurisprudența CJUE, care în temeiul Constituției și a Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele naționale, rezultă că Directiva 93/13, în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000, vizează protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de comercianți, fie să nu încheie contractul.

Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000, rezultă că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă este necesar ca ea să îndeplinească în mod cumulativ două criterii: să fie o clauză standard preformulată și prin introducerea ei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

În speță, în ceea ce privește clauza contractuală care guvernează regimul dobânzii în contractele încheiate între părți, tribunalul reține că nu se poate susține că simplul fapt al semnării contractului de către consumatori echivalează cu negocierea clauzelor contractului între părți. Prin urmare, clauza atacată îndeplinește prima dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, fără îndoială, o clauză standard cuprinse într-un contract de adeziune, instanța de fond făcând o corectă apreciere a acestui aspect.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție cerută de lege, respectiv existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, analizând prevederea contractuală referitoare la posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii, tribunalul apreciază că stipularea unei astfel de clauze nu este abuzivă în sine, cu condiția ca în contract să fie stipulate criterii clare, previzibile și independente de voința exclusivă a uneia dintre părți. Or, în contractul încheiat între părți nu există astfel de criterii.

Tribunalul reține că, în speță, clauza care dă dreptul băncii să modifice unilateral dobânda nu face referire la un indicator precis, individualizat, determinabil fiind lăsată la aprecierea discreționară a băncii.

Faptul că recurenta are obligația de a informa consumatorul despre modificarea dobânzii nu are relevanță cu privire la caracterul abuziv al clauzei care îi dă posibilitatea recurentei să facă astfel de modificări.

În ceea ce privește comisionul de risc, tribunalul constată că și această clauză este una standard, contractul în întregul său fiind unul de adeziune.

Tribunalul constată că este adevărat faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc.

Or, în prezenta cauză, executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor, a fost garantată prin constituirea, de către intimati, în favoarea băncii recurente, a unor ipoteci asupra unor imobile.

În analiza celei de a doua condiții prevăzute de lege, pentru a se putea reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, respectiv condiția ca prin stipularea clauzei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța constată valoarea comisionului de risc este una ridicată, fiind raportată la soldul creditului.

Instanța apreciază că simpla prevedere a unui astfel de comision într-un contract de adeziune nu poate atrage caracterul abuziv al unei astfel de clauze în mod automat, fiind necesar a se analiza proporționalitatea cuantumului comisionului cu riscul implicat de acordare a creditului, avându-se în vedere și cuantumul dobânzii percepute pentru acordarea împrumutului.

În speță, instanța constată că perceperea unui comision de risc poate fi justificată de riscurile implicate de scăderea valorii proprietăților imobiliare în contextul economic actual și de posibilitatea existenței unor dificultăți în executarea silită a garanției reale imobiliare instituite în favoarea pârâtei.

Cu toate acestea, prevederea unui cuantum al comisionului de risc cu un cuantum comparabil cu cel al dobânzii care reprezintă practic prețul împrumutului acordat apare ca fiind disproporționată cu scopul urmărit, având în vedere și faptul că pârâta este o instituție bancară al cărui obiect de activitate îl constituie tocmai acordarea de credite. Un astfel de cuantum ridicat al comisionului de risc perceput de pârâtă este rezultatul calculării acestuia ca procent din soldul creditului.

Pe de altă parte, instanța constată că nu este stipulată în contract posibilitatea restituirii către împrumutati a valorii, cel puțin parțiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a convenției, dacă se constată că riscurile pentru a căror acoperire a fost prevăzut acest comision nu s-au materializat.

Instanța apreciază astfel că perceperea unui comision de risc al cărui cuantum este comparabil cu cel al dobânzii percepute pentru acordarea creditului, este de natură să creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Susținerile recurentei privind claritatea clauzei contractuale, deși sunt adevărate, nu presupun înlăturarea caracterului abuziv al acestei clauze pentru simplul motiv că este clară. Astfel, o clauză contractuală poate fi clară și abuzivă în același timp.

Instanța de recurs constată că în mod legal a dispus instanța de fond restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor declarate abuzive, acesta fiind singurul mijloc eficient de reparare a prejudiciului creat consumatorului. Nu pot fi reținute astfel criticile formulate de recurentă cu privire la imposibilitatea restituirii sumelor deja percepute de către bancă cu acest titlu.

Referitor la introducerea comisionului de administrare, instanța de recurs constată că acest din urmă comision are aceleași caracteristici ca și comisionul pe care l-a înlocuit, astfel încât această clauză este abuzivă pentru aceleași considerente arătate anterior.

Pentru aceste considerente tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 8, alin. 1, lit. c si d din Convențiile Generale ale contractului dintre recurentă și intimații intervenienți Teusdea doar în ceea ce privește sintagma „în opinia Băncii” și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Având în vedere că recursul a fost admis în anumite limite, apreciind că tuturor părților le aparține culpa procesuală în recurs, tribunalul va dispune compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul introdus de recurenta . cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2 cu sediul procesual ales la Societatea civilă de Avocați N. Ș. și Asociații în Cluj N., ., .. Cluj în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în Oradea, ./A, Jud. Bihor, intervenienții în nume propriu C. L. I. și C. S. ambii cu domiciliul în Oradea, . B, Jud. Bihor, T. R. C. și T. R. ambii domiciliați în Oradea, G. C., nr. 3, .. 31, Jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 7968/25.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte în sensul că:

Constată caracterul abuziv al clauzei privind scadența anticipată numai în parte cu privire la sintagma „în opinia băncii” și menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. V. I. O. I. V.

Cu opinie separată

GREFIER

M. M. B.

Opinie separată

Apreciez că pe baza materialului probator existent în cauză se impune admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În acest sens este de reținut că reclamantul COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI BIHOR a solicitat la fond constatarea clauzelor abuzive contractuale privind comisionul de risc menționat la punctul 5.1 din Condițiile Speciale ale Convenției, precum și prevederile art. 3, art. 8.3 din Condițiile Generale ale Convenției care încalcă drepturile consumatorilor și contravin Legii nr. 193/2000 lit. a, lit. b, lit. e încheiat de . cu persoanele fizice și în consecință aplicarea sancțiunii contravenționale și sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă sau desființarea acelui contract.

În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții T. R. C. și T. R. solicitând constatarea caracterului abuziv al prevederilor art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din Condiții speciale ale Convenției de credit nr._/21.05.2008, precum și art. 8.1, lit. b, c, și d din Secțiunea 8 „Scadența anticipată” și art. 10.2 din Secțiunea 10 „Costuri suplimentare” din condiții generale, înlăturarea acestor clauze și restituirea tuturor sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit ca urmare a aplicării clauzelor abuzive de la art. 5 lit. a în sumă de 3164,76 CHF sau echivalentul în lei, calculat la cursul de schimb al BNR la data restituirii efective, achitată până la data formulării cererii de intervenție precum și sumele plătite ulterior și încasate abuziv de către bancă până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței, cu titlu de comision de risc și administrare, astfel denumit ulterior la data intrării în vigoare a OG nr. 50/2010 cu dobânda legală până la data restituirii efective a acestor sume; constatarea caracterului fix al ratei dobânzii de 3,99% /an pentru toată perioada de creditare și obligarea pârâtei la păstrarea aceluiași procent fix și declararea ca eronat a modului de calcul a dobânzii curente și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, invocând în drept dispozițiile Legii nr. 193/2000, modificată, art. 49 și următoarele art. 274 Cod Procedură Civilă, art. 1092 alin. 1 Cod Civil, OG nr. 50/2010.

În motivare în esență se arată că între intervenienți și pârâta . a fost semnată convenția de credit nr._, la care s-a încheiat fără acordul acestora actul adițional la convenția de credit, act notificat de către intervenienți prin adresa cu nr. 130/14.01.2011 în care a informat banca că nu este de acord cu semnarea acestuia și solicită revenirea la forma inițială. Cu toate acestea banca a aplicat actul adițional cu care intervenienții nu au fost de acord, banca încălcând principiul potrivit căruia contractele pot fi modificate doar prin acordul părților.

De asemenea în cauză au formulat cerere de intervenție intervenienții în nume propriu C. L. I. și C. S. solicitând admiterea sesizării ANPC și constatarea existenței clauzelor abuzive în convențiile de credit nr._ și_ și obligarea . la restituirea comisionului de risc și modificarea convențiilor de credit, în drept invocând dispozițiile Legii nr. 193/2000, modificată.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, fiind interzise comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Sub acest aspect, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, care reia dispozițiile art. 2 punct 16 din OG nr. 21/1992 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

De asemenea o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau condițiile generale de vânzare cumpărare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Prin urmare, potrivit art. 4, alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauză este considerată abuzivă decât dacă sunt neîndeplinite cumulativ următoarele condiții: lipsa negocierii directe și dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei – credințe.

Prin prisma acestor cerințe trebuie reținut că în conformitate cu probele de la dosar, chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale sunt clare, stabilesc și obligația neechivocă de plata cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a înțelege și aduse la îndeplinire, considerente față de care se impune admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în totalitate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu atât mai mult cu cât în dezvoltarea motivelor cererii reclamanților invocă inoportunitatea clauzei și nelegalitatea acesteia, tocmai prin prisma satisfacerii eventualelor creanțe ale pârâtei prin existența garanțiilor sale imobiliare.

În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților prin introducerea clauzelor privind comisionul de administrare introdus de către părți, trebuie avut în vedere obiectul contractului, care îl constituie acordarea unei sume de bani pentru o perioadă relativ întinsă de timp în schimbul profitului, care în cauză este format din dobândă și comisioane, iar art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 care transpune în dreptul național art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE din 05.04.1993, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici desființarea obiectului principal al contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu maja de profit formează prețul contractului, în aprecierea caracterului abuziv al acestor clauze nu pot privi nici definirea contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau renumerației, acestea fiind și opiniile exprimate de Curtea Supremă a Marii Britanii în cauza The Office of Fair Trading V Abbey Național plc & Others și decizia Curții Supreme a Germaniei nr. XI ZR 167/96.

Așadar având în vedere că acest comision de administrare constituie un element al prețului și în speță, perceperea acestui comision a fost clară și fără echivoc fiind însușit de consumatori prin semnarea contractului și a planului de rambursare, devenind în condițiile art. 969 vechiul Cod Civil, lege între părți, că în speță consumatorii nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu au avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care au putut avea efect asupra întinderii obligațiilor acestora, în temeiul art. 312 alin. 1 din vechiul Cod Procedură Civilă raportat la art. 304 punct 9 din același act normativ, față de prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 s-ar impune admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul anulării procesului verbal și a sancțiunii stabilite și aplicate de prima instanță.

Judecător I. O.

Red. Fond

U. O. M.

RED: V.A.

DAC: M.B.

2 exe/ 30.04.2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

COPIA MINUTEI DECIZIEI Nr. 211/R/.>