Pretenţii. Decizia nr. 399/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. S.

Judecător O. M. U.

Judecător N. C. T.

Grefier A. F. S.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial formulat de recurenta . GROUP SA PRIN SUCURSALA HUNEDOARA cu sediul în D., Aleea Transilvaniei, . Hunedoara în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, .. 5, jud. Bihor, D. JUDEȚENE ORADEA cu sediul în Oradea, .. 81, jud. Bihor, DIRECȚIA R. DE D. ȘI PODURI CLUJ N. cu sediul în Cluj-N., D. nr. 128, jud. Cluj și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în sector 1, București, .. 38, împotriva sentinței civile nr. 428 din data de 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei D. JUDEȚENE ORADEA, cons. jur. Ciobanca S. fără delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită, cauza se află al primul termen de judecată, recursul este motivat, nu este legal timbrat, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:

Instanța constată că prin serviciul de registratură s-au depus motivele recursului de către recurentă împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 345 lei.

Reprezentantul intimatei D. JUDEȚENE ORADEA învederează instanței că denumirea corectă și legală a societății reprezentate este de S.C. D. BIHOR S.A. și nu D. JUDEȚENE ORADEA, sens în care instanța ia act de constatarea reprezentantului.

Instanța întreabă părțile dacă mai au de depus înscrisuri, de invocat excepții și de formulat cereri.

Reprezentantul intimatei S.C. D. BIHOR S.A arată că nu mai are de formulat cereri sau de ridicat excepții.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe și menținerea excepției care a fost admisă de prima instanță.

Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 428 din data de 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. BCR ASIGURĂRI V. SA prin . SA-SUCURSALA HUNEDOARA cu sediul în D., ., nr. 3, jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta CNADNR prin DRDP Cluj N., cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj.

A obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 280 lei cheltuieli de judecată: onorariu expert.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a susținut că la data de 10.11.2008, ca urmare a impactului cu o groapă între localitatea D. înspre Suplacu de B., autovehiculul marca Toyota Auris cu nr. de înmatriculare_, condus de doamna Buna A., a fost avariat, avariile necesitând pentru reparație suma de 7.350 lei. La data producerii accidentului, autoturismul era asigurat la reclamantă cu polița de asigurare nr. AVA_. Reclamanta a plătit societății de reparații ClasMotor suma de 7.350 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar (f. 60).

Conform art. 22 Legea 136/1995 “în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.”.

Potrivit art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor sau a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, răspunde după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Din interpretarea acestui text de lege a rezultat că administratorul drumului public răspunde civil, în condițiile legii, adică în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care din cauza stării necorespunzătoare a drumului li se cauzează terților un prejudiciu.

Conform art. 103 din Legea 71/2011, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii, ori, după caz, a săvârșirii lor.

În lumina acestui text de lege a rezultat că aplicabile în speță sunt dispozițiile vechiului Cod civil.

Potrivit art. 998 C.civ. vechi orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.

Din interpretarea acestui text de lege a rezultat că pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite patru condiții în mod cumulativ: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția.

În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, instanța de fond a constatat că aceasta a fost îndeplinită în speță, autoturismul persoanei asigurate fiind avariat. Din înscrisurile de la dosar a rezultat că avariile au necesitat reparații în sumă de 7.350 lei, sumă ce a fost plătită de reclamantă în calitate de asigurator (f. 6). Ca urmare a plății, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995 reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei prejudiciate.

Referitor la fapta ilicită, instanța de fond a constatat că autovehiculul asiguratului a fost avariat, cauzându-se un prejudiciu în sumă de 7.350 lei.

În declarația dată la dosarul de daună de către conducătorul autovehiculului (f. 8) se arată că avarierea autoturismului s-a produs la ieșirea din localitatea D. spre Suplacu de B., când a intrat cu autovehiculul într-o groapă și a fost aruncat într-o altă groapă.

Expertul U. F., desemnat în cauză, a reținut în raportul de expertiză (f. 167) faptul că din fotografiile de la dosarul de daune, rezultă că după constatarea daunelor, reprezentanții reclamantei nu au efectuat deplasarea la locul evenimentului și nu au identificat sectorul de drum pe care a fost declarat evenimentul, cadrul în care s-a putut derula rămânând necunoscut.

Astfel, reclamanta a despăgubit asiguratul în baza declarației acestuia, preluând în petitul acțiunii susținerea că avariile s-au produs în urma intrării cu autovehiculul într-o groapă.

Din raportul de expertiză a rezultat că avarierea s-a putut produce în urma coliziunii autovehiculului cu un obstacol proeminent cu înălțimea de circa 15-20 cm față de calea de rulare, posibil o bordură și nu cu o groapă.

Cu privire la condiția raportului de cauzalitate, instanța de fond a reținut că și această condiție nu a fost îndeplinită având în vedere că din raportul de expertiză depus la dosar (f. 161-168) a reieșit că avariile autoturismului nu s-au produs în urma impactului cu o groapă.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu a fost îndeplinită nici condiția vinovăției pârâtei.

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 7.350 lei.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, instanța de fond a respins și această cerere.

Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât acțiunea reclamantei a fost respinsă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și va admite cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, a obligat reclamanta la plata către pârâta a sumei de 280 lei cheltuieli de judecată: onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe, comunicate la 30.01.2013 a declarat recurs în înregistrat la 08.02.2013 recurenta . GROUP SA PRIN SUCURSALA HUNEDOARA, arătând că motivele de recurs urmează să fie formulate și depuse până la primul termen.

Recursul a fost legal timbrat cu 345 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

La data de 04.09.2013 au fost depuse și motivele de recurs.

În fapt a arătat că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea întrucât autovehiculul prezenta avariile pentru care au fost solicitate despăgubirile, iar din declarațiile conducătorului auto rezultă împrejurările producerii daunei.

În drept a invocat: art. 129 al. 5 C. pr. civ. și art. 1899 C. civ.

Intimata CNADR SA a depus întâmpinare înregistrată la 19.06.2013 prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiată și comunicarea motivelor de recurs.

În drept a invocat OUG nr. 195/2002.

Examinând sentința recurată se rețin următoarele:

Potrivit art. 306 al. 1 C. pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în al. 2.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că sancțiunea nulității recursului ca urmare a nemotivării acestuia în termenul legal este incidentă indiferent dacă este vorba de un recurs exercitat potrivit dreptului comun sau de un recurs declarat potrivit prevederilor art. 304 indice 1 C. pr. civ., adică în cazul unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, ori de câte ori nu există motive de recurs de ordine publică.

Pe de altă parte, potrivit art. 303 al. 1 C. pr. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Conform art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În lumina acestor texte de lege rezultă că recursul trebuie motivat în toate cazurile prin însăși cererea de recurs sau printr-un memoriu separat depus în interiorul termenului de recurs de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

În speță, tribunalul constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 30.01.2013, acesta având posibilitatea de a motiva recursul prin însăși cererea de recurs sau printr-un memoriu separat depus la dosar până cel mai târziu la data de 15.02.2013 inclusiv. Tribunalul constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația imperativă de a motiva recursul nici prin cererea de recurs și nici printr-un memoriu separat depus la dosar în interiorul termenului de recurs. De asemenea, se constată că nu s-au invocat motive de ordine publică în recurs și nici nu există astfel de motive care ar putea fi invocate din oficiu de tribunal.

Prin urmare, tribunalul va admite excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării acestuia în termenul legal și va constata nulitatea recursului formulat de recurentul . GROUP SA PRIN SUCURSALA HUNEDOARA.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu de instanță conform art. 306 din Codul de procedură civilă.

Anulează recursul declarat de către recurenta . GROUP SA PRIN SUCURSALA HUNEDOARA cu sediul în D., Aleea Transilvaniei, . Hunedoara în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, .. 5, jud. Bihor, . SA cu sediul în Oradea, .. 81, jud. Bihor, DIRECȚIA R. DE D. ȘI PODURI CLUJ N. cu sediul în Cluj-N., D. nr. 128, jud. Cluj și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în sector 1, București, .. 38, împotriva sentinței civile nr. 428 din data de 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 09.09.2013.

Red.Jud.C.T.

Red.jud.fond. B.T.C.

Tehn.red. A.S./2 ex/07.10.2013