Pretenţii. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. O.

Judecător I. V.

Grefier A. F. S.

Pe rol fiind judecarea apelului litigii cu profesioniștii formulat de apelanta . cu sediul în .. 41, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 703 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este motivat, nu este legal timbrat.

Se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-a depus întâmpinare de către intimată și practică judiciară aparținând instanțelor judecătorești.

Instanța, având în vedere că apelanta, legal citată, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în sarcina sa, aceea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum 5546 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, invocă din oficiu excepția de netimbrare a apelului, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 703 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta ., cu sediul în Oradea, ., nr.18, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ștei, .. Bihor.

A obligat pe pârâtă să plătească în favoarea reclamantei suma de 141.057,84 lei, ce a reprezentat contravaloareaserviciilor prestate, conform facturilor fiscale nr.0549/31.12.2008, nr.0548/31.12.2008, nr.0001/31.01.2009 și suma de 141.057,84 lei, ce a reprezentat penalități de întârziere, sume datorate în temeiul contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005-nr.658/11.03.2005 încheiat între părți.

A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 6.937 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

S-au respins celelalte pretenții.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Între cele două părți s-au desfășurat relații (comerciale) între profesioniști, în baza cărora a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005-nr. 658/11.03.2005, aflat la filele 8-12, prin care reclamanta S.C. T. S. S.R.L., în calitate de prestator s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând pârâtei S.C. E. F. S.A, în calitate de beneficiar, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pentru categoriile de servicii, locațiile, posturile, numărul de ore și tarifele indicate în această anexă, intitulată ,,Fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul S.C. E. F. S.A.

La art. 4 din acest contract se arată:„Prezentul contract este valabil 5 ani”, iar la art. 5 se menționează:” Durata contractului se poate prelungi cu acordul părților. Dacă nici una dintre părți nu comunică în scris, cu cel puțin 15 zile înainte de expirare intenția de renunțare la contrat, acesta se prelungește în mod automat pentru o perioadă egală cu cea pentru care s-a contractat”.

La art. 6 din acest contract se arată că ,,valoarea contractului este cea prevăzută în Anexa 1,care face parte integrantă din contract,,.

Potrivit art. 7 din contract plata urma să se facă luna, pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, iar printre obligațiile contractuale ale beneficiarului a fost inserată la art. 9.4 și aceea de a achita contravaloarea serviciilor în termenul prevăzut la capitolul IV.

Anexa 1 a contractului mai sus menționat, intitulată ,,Fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul S.C. E. F. S.A, a fost modificată, în mod succesiv, prin Actul Adițional nr. 246/05.05.2008-1311/06.05.2005, încheiat la contractul de prestări servicii nr. 9/01.03.2005-658/11.03.2005, aflat la filele 13-14 dosar și prin Actul Adițional nr. 142/24.02.2012-606/24.02.2012 încheiat între părți la contractul de prestări servicii nr. 9/01.03.2005-1311 /06.05.2005, aflat la filele 158-159 dosar.

În cuprinsul Actului Adițional nr. 246/05.05.2008-1311/06.05.2005, a fost inserată și mențiunea potrivit căreia ,,contractul se prelungește lunar,,.

În baza acestui contract, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, conform art. 3 alin. 1 din convenție privind asigurarea pazei și protecției bunurilor și valorilor aparținând pârâtei.

Astfel, au fost emise facturile fiscale nr. 0549/31.12.2008, în valoare de 64.695,54 lei, nr. 0548/31.12.2008, în valoare de 38.181,15 lei și nr. 0001/31.01.2009, în valoare de 38.181,15 lei, aflate la filele 6-7 dosar, prin care reclamanta a facturat în sarcina pârâtei, sumele datorate de către aceasta cu titlu de contravaloare a serviciilor de pază și protecție a bunurilor și valorilor, iar potrivit dispozițiilor contractuale pârâtei îi revenea obligația corelativă de a achita contravaloarea sumelor înscrise în aceste facturi, în cuantum total de 141.057,84 lei.

Cu toate acestea pârâta nu a achitat la termen contravaloarea facturilor mai sus menționate, deși aceste facturi sunt cuprinse în extrasele de cont nr.139/25.05.2011, nr.49/31.01.2011 și nr.87/01.02.2012, aflate la filele 15-26 dosar, care dovedesc faptul că pârâta a înregistrat în evidențele sale contabile debitului pe care-l are față de reclamantă, a recunoscut periodic existența raporturilor contractuale avute cu reclamanta, iar sumele înscrise în facturile în litigiu au fost recunoscute și confirmate de către pârâtă prin reprezentanții săi.

În acest context, analizând suma de 141.057,84 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de contravaloare servicii prestate conform contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005-nr.658/11.03.2005 și facturilor fiscale mai sus indicate, instanța de fond a apreciat că, aceasta a reprezentat o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar solicitările reclamantei în privind obligarea pârâtei la plata acestei sume sunt legale și temeinice.

Instanța de fond a considerat total nefondate apărările invocate de pârâtă pe parcursul soluționării procesului, deoarece din ansamblul înscrisurilor depuse în probațiune la dosar de către reclamantă a reieșit în mod indubitabil faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, iar raporturile juridice dintre părți au fost valabil recunoscute la data emiterii facturilor în litigiu, fiind evident că, potrivit clauzelor contractuale mai sus invocate, durata contractului inițial încheiat între părți a fost prelungită succesiv, astfel că, efectele contractului au încetat abia după comunicarea de către pârâtă a adresei nr. 2755/06.12.2012 - fila 160 dosar, prin care pârâta a notificat încetarea raporturilor contractuale avute cu reclamanta .

Din analiza documentelor depuse în probațiune la dosar, nu a rezultat existența vreunui alt înscris care să emane de la părți și din care să rezulte intenția de denunțare a contractului, ci dimpotrivă, atât actele adiționale încheiate la contract, extrasele de cont mai sus indicate, adresa nr. 2755/06.12.2012, cât și procesele verbale de predare a obiectivelor, încheiate la data de 18.01.2013, aflate la filele 161-162 dosar, sunt apte să justifice continuitatea și valabilitatea relațiilor contractuale dintre părți de la data încheierii contactului - anul 2005- și până la finele anului 2012-începutul anului 2013, perioadă de timp în care clauzele contractuale au rămas aceleași, cu excepția prevederilor modificate ca urmare a încheierii actelor adiționale.

Prestarea serviciilor de către reclamantă, respectiv asumarea obligațiilor contractuale a rezultat din examinarea coroborată a înscrisurilor depuse la filele 86-156 dosar reprezentate deplanurile de pază vizate de Poliția Orașului Stei, procesele-verbale de predare-primire a serviciului, buletinele posturilor și a cuprinsului adresei nr. 2755/06.12.2012, prin care, în mod indirect, pârâta a recunoscut că, până la data de 06.12.2012, reclamanta a executat obligațiile contractuale prevăzute în convenția încheiată între părți.

Totodată din procesele verbale de predare a obiectivelor S.C. E. F. și Fabrica de B. Sudrigiu, încheiate la data de 18.01.2013 – filele 161,162 dosar, rezultă faptul că la predare nu au fost obiecții cu privire la integritatea obiectivelor, aspect ce denotă o executare corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către reclamantă în calitate de prestator.

Pentru aceste aspecte, instanța de fond a respins apărările invocate de pârâtă, sub aspectul valabilității duratei contratului și a neexecutării serviciilor de către reclamantă, aceasta fiind obligată la plata contravaloarea facturilor în litigiu rămase neachitate.

Referitor la capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța de fapt a reținut faptul că, în conținutul contractului la art. 11 a fost inserată și clauza privind plata penalităților de întârziere, potrivit căreia ,, pentru neexecutarea în termen a obligațiilor bănești, se vor percepe penalități de 0,15 % pe zi de întârziere,,.

Răspunderea sub forma penalităților de întârziere intervine (ca și în speța de față) în situația în care părțile au încheiat un contract, în care au prevăzut conform art.1066 C.civ. de la 1864, o clauză penală în temeiul căreia debitorul să fie sancționat cu plata unor daune interese moratorii pentru neexecutarea obligațiilor la scadență.

Prin stipularea clauzei penale părțile au evaluat anticipat prejudiciul suferit de reclamantă, ca urmare a întârzierii obligației de către pârâtă, penalitățile convenite reprezentând despăgubirea stabilită de părți pentru o eventuală neexecutare a obligațiilor contractuale.

Potrivit precizărilor de mai sus și contrar apărărilor pârâtei, această clauza a fost valabilă pe toată perioada de derulare a contractului, iar respectarea acesteia se impune în baza art. 969 din C.civ. de la 1864.

În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere pretinse de reclamantă -307.141,25 lei, calculate până la data de 30.01.2013 instanța de fond a reținut că, în cuprinsul contractului încheiat între părți nu a fost inserată vreo clauză potrivit căreia totalul penalităților de întârziere stipulate contractual să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, sumă care în speță se ridică la valoarea de 141.057,84 lei.

Astfel, deoarece la data încheierii contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005-nr. 658/11.03.2005, erau în vigoare prev. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale (act normativ care a fost abrogat ca urmare a adoptării Legii nr. 246/30.06.2009), conform cărora ,, Totalul penalităților pentru întârziere in decontare, prevăzute la alin. (1) si (2), nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.”, ținând cont de regula de drept ,,tempus regit actum,, instanțaurmează a reduce cuantumul sumei pretinsă de reclamantă cu titlu de penalități până la valoarea debitului principal de 141.057,84 lei, urmând a obliga pârâta doar la plata acestei sume și a respinge celelalte pretenții privind penalitățile ca neîntemeiate.

În acest context, instanța de fond a apreciat că, a fost evidentă îndreptățirea reclamantei la recuperarea sumelor pretinse cu titlu de debit principal prin prezenta acțiune și a penalităților în cuantum egal cu debitul principal.

Față de considerentele arătate, deoarece pârâta nu a dovedit că și-a îndeplinit obligația de plată a debitului principal privind plata serviciilor de care a beneficiat, iar în materia litigiilor dintre profesioniști, în accepțiunea Noului Cod Civil-Legea nr. 287/2009, respectiv a litigiilor dintre comercianți, în accepțiunea vechiului cod civil de la 1864, sub incidența căruia a luat naștere raportul juridic dintre părți, executarea la termen a obligației, constituie o condiție esențială pentru buna desfășurare a activității economice, în temeiul art. 942, art. 969, art. 970, art.1066-1069, art. 1073 din Codul civil de la 1864 coroborate cu art. 3-10, art.46 C... 3 din Legea nr. 469/2002, texte de lege în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți și art. 379 C.pr.civ. de la 1865, prin raportare la art. 6 alin. 2 din Legea nr.287/2009, art. 102, alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit căruia: „ contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa„ instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 141.057,84 lei, ce a reprezentat contravaloareaserviciilor prestate, conform facturilor fiscale nr.0549/31.12.2008, nr.0548/31.12.2008, nr.0001/31.01.2009 și suma de 141.057,84 lei, ce au reprezentat penalități de întârziere, sume datorate în temeiul contractului de prestări servicii nr.9/01.03.2005-nr.658/11.03.2005 încheiat între părți, a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantei

În baza art.274 alin.1 C.pr.civilă reținând culpa procesuală a pârâtei, având în vedere că cererea a fost admisă în parte, instanța de fond a obligat-o pe aceasta să plătească în favoarea reclamantei suma totala de 6.937 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 6.932 a reprezentat taxă judiciară de timbru calculată în raport de pretențiile pentru care a fost admisă acțiunea, iar suma de 5 lei a reprezentat timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe în termenul legal prevăzut de lege a declarat apel apelanta . solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

În subsidiar s-a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii reclamantei să se admită și excepția inadmisibilității penalităților calculate după data de 01.07.2008.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea apelului declarat și în consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând prezenta cerere de apel, instanța stabilește următoarele:

Cererea de apel formulată de către apelant, nu a fost timbrată.

Pentru termenul de judecată din 18.11.2013, apelanta . a fost legal citat cu mențiunea timbrării cererii de apel cu suma de 5546 taxă de timbru conform procesului-verbal aflate la dosar, fila 12.

Cum la termenul din 18.11.2013, nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la achitarea taxelor de timbru, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării.

Potrivit disp.art.137 Cod procedură civilă, se va examina numai excepția privind netimbrarea cererii de apel.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr.146/1997, apelul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele considerente.

In principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20(2) din Legea nr.146/1997, până la primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art.20 (3) din Legea nr.146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Faptul că apelanta, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării-conform procesului-verbal aflat la fila 12 dosar -, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii de apel.

In consecință, va admite excepția de netimbrare a apelului, invocată din oficiu și va anula ca netimbrat apelul introdus de apelanta . în contradictoriu cu intimata S.C. T. S. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 703 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o va menține în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția de netimbrare a apelului, invocată din oficiu.

Anulează ca netimbrat apelul introdus de apelanta . cu sediul în .. 41, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 703 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totalitate.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18.11.2013.

Red.Jud.V.I./16.12.2013

Red.jud.fond.P.A.M.

Tehn.red. A.S./2 ex/

Emise două comunicări:

- apelanta . cu sediul în .. 41, jud. Bihor

- intimata S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor