Pretenţii. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 698/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 41/R/.> Ședința publică din 01 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D. V.
Judecător M. C.- președintele instanței
Judecător R. D.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursurilor comerciale introduse de recurentele G. ROMÂNIA asigurare REASIGURARE SA- Sucursala Bihor, cu sediul în Oradea, Piața Independenței, nr. 49, ., în calitate de succesoare în drepturi a . SA, și . sediul în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales în București, sector 6, ., ., împotriva sentinței nr._/2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință învederându-se instanței că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18.01.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.01.2013 și pentru data de 01.02.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr._/2011 Judecătoria Oradea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei 20.727,22 lei cu titlu de daune interese.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 1360 lei cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . contradictoriu cu chemata în garanție G. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA în calitate de succesoare a . SA, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj și în consecință:
A obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de_,22 lei cu titlu de despăgubiri.
A obligat chemata în garanție să plătească pârâtei 1360 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au derulat raporturi contractuale. Reclamanta fiind ofertată de societatea PRO TECH CONSULT GMBH din Germania să efectueze un transport de marfă pe ruta Germania - România, a ofertat la rândul său societatea pârâtă pentru efectuarea acestui transport.
Reclamanta a emis către pârâtă Comanda de transport nr. 23, fila 130 pentru efectuarea unui transport, cu localitatea de încărcare Firma Durr Assembly Prooducts GMBH în data de 10.03.2010 și loc de descărcare în Cluj la . de 15.03.2010 pentru prețul de 450 euro +TVA.
Conform CMR, fil.115 și actelor din dosarul de daună s-au transportat 6 paleți, fiecare palet conținând câte doi tamburi de metal, greutatea unui tambur fiind de aprox 126 kg. La locul de descărcare . șoferului S. V., s-a constatat că doi tamburi ( valturi) s-au deteriorat în timpul transportului.
Urmare a constatării defecțiunilor, societatea destinatară a transportului . său legal, în urma convorbiri telefonice cu reprezentantul societății pârâte, care i-a comunicat fax copia poliței de asigurare, a înștiințat telefonic societatea ARDAF, cu care pârâta avea încheiat contract de asigurare a mărfii.
Șoferul societății pârâte a rămas timp de aproximativ 2 h la . care nu s-a prezentat niciun agent al societății de asigurare, însă în aceeași zi, 15.03.2010, . completat formularul tipizat „Înștiințare - Declarație de eveniment” emis de societatea de asigurare ARDAF, fila 102, în care s-a menționat că deteriorarea celor două valțuri s-a produs în timpul transportului, încheindu-se procesul verbal de constatare de agentul trimis de societatea de asigurare, fila 86.
Societatea de asigurare a deschis dosarul de daune CMR 001CJ/2010 soluționat prin respingere, conform adresei nr. 1191/23.08.2010, fil. 72, unde nu s-a menționat expres motivele respingerii, ci doar s-a invocat disp. art. 20 lit. lit. b, 21lit. c și 22 din Condiții de asigurare CMR, în final concluzionându-se că nu au fost îndeplinite condițiile art. 21 referitoare la obligația de a înștiința în scris asiguratorul în termen de 48 de ore de la producerea accidentului .
Pentru prejudiciul cauzat . emis reclamantei factura_-AB-00 pentru suma de 4875, 73 euro, sumă pe care reclamanta a facturat-o la rândul său pârâtei, FF_/15.11.2010, fil. 6, 8 .
Raporturile contractuale dintre reclamantă și pârâtă având ca obiect transport internațional de marfă pe șosele sunt supuse prevederilor Convenției CMR.
Conform disp. art. 17 al. 1 din CMR, fila 155-156, transportatorul este răspunzător de pierderea totală sau parțială sau pentru avariere produsă între momentul primirii mărfii și eliberării acesteia.
A. 2 și 4 ale aceluiași prevăd situațiile în care transportatorul este exonerat de răspundere astfel: culpa persoanei care dispune de marfă în lipsa culpei transportatorului; vicii proprii ale mărfii; circumstanțe care nu puteau fi evitate și ale căror consecințe nu puteau fi prevenite; riscuri particulare inerente prin specificul mărfurilor transportate sau al mijlocului de transport, a cărui folosire a fost convenită în mod expres și menționată în scrisoarea de trăsură.
În speță, singurul motiv invocat de pârâtă ca și cauză de producere a prejudiciului îl constituie starea deteriorată a șoselei în zona B., jud. Cluj, unde din cauza gropilor centura cu care a fost legat un palet s-a desprins din cauza șocurilor, iar un tambur a căzut din remorcă și s-a deteriorat, ori acest motiv nu a fost de natură a exonera de răspunde pârâta conform prevederilor mai sus redate.
În dosarul de daună la fila 137 se pot observa cei doi tamburi deteriorați în timpul transportului, unul, probabil cel căzut pe carosabil, fiind deteriorat în întregime, aspect necontestat de pârâtă, iar cel de al doilea, fiind deteriorat mai puțin. Cert este că firma destinatară a mărfii . acceptat niciunul din cei doi tamburi, iar firma expeditoare a facturat reclamantei contravaloarea acestora, fila 8
În raport de considerentele menționate anterior, a apărut ca cert și nereparat prejudiciul reclamantei în sumă de 4875, 73 euro, respectiv 20.727, 22 lei, sumă pentru care a fost angajată răspunderea contractuală a pârâtei în calitate de transportator, astfel că instanța a admis acțiunea principală.
În temeiul disp. art. 274 c.pr.civ. a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1360 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu referire la cerere de chemare în garanție, prima instanța a reținut următoarele:
În speță, societatea de asigurare a refuzat plata despăgubirii pentru principalul motiv că pârâta în calitate de asigurat nu a înștiințat-o în scris în termen de 48 ore de la producerea evenimentului asigurat, obligație prevăzută la art. 21 lit. c din contractul încheiat de părți, fil. 157 .
Într-adevăr formularul tipizat declarație de eveniment fila 76 a fost completat, în chiar ziua evenimentului - 15.03.2010, de către firma destinatară a mărfii, . de către pârâtă beneficiară a asigurării .
Conform art. 22 din contractul de asigurare încheiat între pârâtă și chemata în garanție asiguratorul ar avea dreptul de a refuza plata despăgubirii dacă asiguratul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 21 și din această cauză asiguratorul nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și mărimea pagubei .
Ori, în speță chemata în garanție a identificat și stabilit cuantumul pagubei, astfel cum a rezultat din actele dosarului de daună, fiind irelevant faptul că înștiințarea scrisă de daună a fost făcută de către destinatarul mărfii și nu de către pârâtă în calitate de asigurată. Chiar dacă înștiințarea a fost făcută inițial numai de către destinatarul mărfii, acest lucru nu a prejudiciat asiguratorul, care a făcut constatări și a identificat paguba la sediul destinatarului . sediul reclamantei nici n-ar fi putut face constatări, de vreme ce marfa se afla la destinatar.
Deși nu s-a susținut în mod direct încălcarea prevederilor art. 20 lit. b din contractul de asigurare și această prevedere a fost invocată în refuzul de plată a despăgubirii, fil. 72
Conform dispozițiilor contractuale ale art. 20 lit. b pârâta avea următoarele obligații: să nu încarce vehiculul peste capacitatea utilă de transport, sub acest aspect pârâta nefiind în culpă, conform constatărilor din dosarul de daună, un tambur din cele 12 având greutatea de aprox 126 kg; să asiste la încărcarea și descărcarea mărfurilor transportate, îndeplinirea acestei obligații fiind confirmată de martorul S. V., fil. 225 care a asistat și la încărcarea și la descărcarea mărfii; să se asigurare securitatea mărfurilor și să se preîntâmpine deplasarea acestora și producerea evenimentelor rutiere, prin aceasta prevedere înțelegându-se însă doar diligențele medii nu și unele excepționale, pentru că dacă s-ar interpreta în sensul că pârâta este vinovată prin chiar faptul producerii evenimentului asigurat ar fi un non sens, contractul de asigurare ar fi lipsit de elementul său esențial „riscul asigurat”.
Prin urmare trebuia analizat doar dacă pârâta a dat dovadă de o diligență medie în îndeplinirea obligației de a asigura corespunzător marfa pe durata transportului. Sub acest aspect instanța a reținut că potrivit declarației martorului Seljan V. tamburii transportați au fost legați cu centuri cu câte doi întru-un palet și apoi câte doi paleți, în total 6 paleți, marfa in fiind astfel asigurată în condiții de diligență medie.
Într-adevăr, nu s-a verificat dacă legăturile au fost corespunzătoare și acest lucru nu s-a mai putut face de inspectorul de daună deoarece prejudiciul s-a constatat numai după desfacerea tamburilor.
Însă, având în vedere distanța parcursă de la locul de încărcare Pottlingen Germania până în România, fără producerea vreunui eveniment rutier dată fiind și natura mărfurilor transportate, se putea prezuma în mod rezonabil, că marfa a fost asigurată corespunzător. În continuarea aceluiași raționament a devenit pertinentă și concludentă și declarația martorului că marfa s-a dezlegat datorită șocului puternic produs de gropile existente în zona B., jud. Cluj.
Conform prevederilor art. 49 al. 1 din Legea nr.136/1995 asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar conform disp. art. 50 al. 1 despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor pagubite.
Având în vedere cele anterior menționate instanța în temeiul disp. art. 64 c.pr.civ a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata sumei de_, 22 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciu și cheltuieli de judecată pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei.
De asemenea reținându-se culpa procesuală a chematei garanție, în temeiul disp. art. 274 c.pr.civ, instanța a obligat-o și la plata sumei de 1360 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar pentru timbrarea cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta .>
A solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a Sentinței civile recurate in sensul respingerii acțiunii formulate de . ca netemeinica si nelegala si menținerea restului dispozițiilor sentinței ca legale si temeinice, in sensul menținerii dispoziției de admitere a cererii de chemare in garanție a . REASIGURARE SA si obligarea acesteia la plata despăgubirii conform contractului de asigurare.
Susține că beneficiarul transportului a fost . cum rezulta din scrisoarea de transport. Arată ca marfa a fost ancorata corespunzător in mijlocul de transport, cu respectarea regulilor stabilite in acesta sens. Dovada in sensul ancorării corespunzătoare sta si faptul ca din Germania pana in România, in aceleași condiții de ancorare, marfa a fost transportata in bune condiții si chiar pe drumul pana la Cluj N. unde sunt numeroase serpentine. Abia pe porțiune de drum cu multe gropi, in jud. Cluj in zona numita "Bargaului", unul dintre valturile (tamburi) transportate s-a desprins din centurile in care fusese ancorat si a căzut din mașina deteriorându-se.
Susține ca doar unul dintre valturi a căzut si s-a deteriorat prin cădere. Deterioarea celui de-al doilea valt a fost minora, putând fi remediat fara nici un fel de costuri si utilizat ulterior. De altfel, chiar la semnarea CMR inițial a fost înscris doar un valt deteriorat după care reprezentantul . dorit sa fie înscris si al doilea ca deteriorat.
În raport de starea de fapt prezentată, apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii sale si nici a obligării la plata contravalorii celor 2 valturi.
Nu exista un prejudiciu in patrimoniul . care să o îndreptățească la formularea cererii, factura depusa nefăcând o astfel de dovada.
Arată că potrivit convenției CMR, art. 17, transportatorul este exonerat de răspundere daca avarierea mărfii s-a datorat unor circumstanțe pe care nu le putea evita si ale căror consecințe nu le putea preveni. Susține că tocmai aceste circumstanțe au concurat la avarierea parțială a mărfii transportate, respectiv condițiile nefavorabile de drum existente in zona Bargaului in jud. Cluj.
Invocă neregularități ale facturii nr._ –AB-00.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și recurenta G. România Asigurare-Reasigurare SA Sucursala Bihor.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Susține că potrivit art. 20 lit. b) din aceste contract, „asiguratul are obligația să nu încarce vehiculul peste capacitatea utilă de transport, să asiste la încărcarea și descărcarea mărfurilor transportate, permițând efectuarea acestor operațiuni în așa fel încât pe parcursul transportului să se asigure securitatea mărfurilor și să se preîntâmpine deplasarea acestora și producerea unor evenimente rutiere". Învederează instanței că pârâta nu a asistat la descărcarea mărfii.
Critică aprecierea instanței că obligația de a asigura securitatea mărfurilor transportate și de a preîntâmpina deplasarea acestora și producerea evenimentelor rutiere, presupune doar diligente medii. Apreciază că aceste diligente includ asigurarea securității mărfurilor transportate și pentru condițiile de drum existente pe teritoriul țării noastre, a căror stare și întreținere precară este notorie și ar fi trebuit să fie cunoscută de către angajatul pârâtei, care este șofer profesionist.
Invocă nerespectarea prevederilor art. 21 lit. c) din condițiile de asigurare CMR de către pârâtă.
Susține că potrivit dispozițiilor art. 22 din Condițiile de asigurare CMR, are dreptul de a nu acorda despăgubiri pentru partea de pagubă produsă sau agravată prin nerespectarea de către asiguratul sau de către prepusul acestuia a obligațiilor de la art. 21 și din această cauză asigurătorul nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și mărimea pagubei.
Susține că nu s-a putut determina cu certitudine cauza producerii evenimentului, inspectorii de daune constatând și fotografiind la autoutilitara care a efectuat transportul o . suduri destul de grosolan efectuate la elementele de ancorare a mărfii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr._/2011 pronunțata de Judecătoria Oradea.
Analizând recursul declarat de recurenta .>, Tribunalul constată că este nefondat.
Recurenta .-a obligat în baza Comenzii de Transport nr. 23, să efectueze pentru intimată transport de marfă, respectiv tamburi de metal, cu localitatea de încărcare Firma Durr Assembly Prooducts GMBH în data de 10.03.2010 și loc de descărcare în Cluj la . de 15.03.2010, pentru prețul de 450 euro +TVA.
Conform dispozițiilor art. 17 al. 1 din CMR, transportatorul este răspunzător de pierderea totală sau parțială sau pentru avariere, produsă între momentul primirii mărfii și eliberării acesteia.
La descărcare, societatea destinatară a mărfii a constatat avarierea a doi tamburi, recepția acestora fiind refuzată.
Contravaloarea acestor tamburi, este potrivit facturii emise de furnizor, societății intimate, cu care acesta a contractat efectuarea transportului, de 4875, 73 euro. Această sumă a fost facturată și de către intimată, recurentei.
Este evident și susținut de înscrisurile depuse la dosar că în timpul transportului efectuat de recurentă, pe ruta Germania România s-a deteriorat o parte din marfa transportată, respectiv doi tamburi care s-au desprins din legăturile cu care au fost asigurați la încărcare. Dintre aceștia unul a căzut pe carosabil.
Afirmațiile conducătorului vehiculului cu care s-a efectuat transportul, că doar unul dintre tamburi era deteriorat, cel care căzuse pe carosabil, în timp ce celălalt putea fi reparat doar cu niște lovituri de ciocan, nu pot fi luate în considerare. Sunt simple păreri ale unei persoane lipsită de calificare în a aprecia gradul de deteriorare a tamburilor.
Eventual părerea unui expert ar fi putut confirma susținerea recurentei referitoare la degradarea doar parțială a unuia din tamburi, însă proba cu expertiza nu a fost solicitată.
Cum nu s-a dovedit existența unui caz de exonerarea de răspundere, Tribunalul consideră să soluția de obligare a recurentei . repararea prejudiciului cauzat intimtei . în timpul transportului prin deteriorarea mărfii transportate este temeinică și legală.
Gropile din carosabil, pe seama cărora se pune desfacerea legăturilor de ancorare a mărfii și în consecință deteriorarea acesteia, nu pot constitui o circumstanță care nu putea fi evitată și ale cărei consecințe nu puteau fi prevenite, simpla alegere a unui alt traseu fiind suficientă pentru înlăturarea consecințelor.
Tribunalul constată că neregularitățile facturii nr._ –AB-00, invocate de recurentă în recurs, referitoare la data emiterii și la valoare, reprezintă noi apărări, neinvocate în fața instanței de fond. Prin urmare acestea nu pot face obiectul analizei în recurs.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul în temeiul art. 312 c. pr. civ., va respinge recursul declarat de recurenta .>, împotriva sentinței nr._ din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Analizând recursul declarat de recurenta G. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA, Tribunalul constată că este nefondat.
Recurenta susține că nerespectarea prevederilor art. 21 lit. c) din contractul de asigurare încheiat cu pârâta, o îndreptățește, conform dispozițiilor art. 22 din același contract, să nu acorde despăgubirile solicitate, iar din această perspectivă soluția primei instanțe, de admitere a cererii de chemare în garanție este nelegală.
Potrivit prevederilor art. 21 lit. c din contractul de asigurare încheiat de părți, asiguratul are obligația de a înștiința în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 48 de ore de la producerea evenimentului, data, locul, cauzele, împrejurările producerii evenimentului asigurat, datele de identificare ale autovehiculului cu care se transportau bunurile avariate sau distruse precum și mărimea estimativă a pagubei, locul unde se poate face constatarea, numele persoanei de contact, numărul de telefon sau fax al acesteia.
Nu se poate reține nerespectarea obligației menționate, de vreme ce în ziua producerii evenimentului, . a anunțat societatea de asigurare despre eveniment, iar agenți ai societății de asigurare s-au deplasat la sediul societății întocmind proces verbal de constatare.
Susținerea recurentei că pârâta nu ar fi respectat prevederile art. 20 lit. b din contract, respectiv că nu a sistat la descărcarea mărfii, nu poate fi reținută. Declarația conducătorului camionului cu care s-a transportat marfa atestă că acesta era prezent la descărcare și a putut constata personal că în timpul transportului doi tamburi s-au desprins din legături și s-au degradat.
Cât privește îndeplinirea obligației de asigurare a mărfurilor transportate, Tribunalul reține că a fost îndeplinită, tamburii transportați fiind ancorați prin legături, conform declarației conducătorului auto, câte doi într-un palet și apoi câte doi paleți.
Pentru toate aceste considerente, reținând că sentința judecătoriei este legală și temeinică și în ce privește soluția de admitere a cererii de chemare în garanție, Tribunalul în temeiul art. 312 c. pr. civ., va respinge recursul declarat de recurenta .>, împotriva sentinței nr._ din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile introduse de recurentele G. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE SA- Sucursala Bihor, cu sediul în Oradea, Piața Independenței, nr. 49, ., în calitate de succesoare în drepturi a . SA, și . sediul în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales în București, sector 6, ., ., împotriva sentinței nr._ din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 01.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. D. V. M. C. R. D.
aflată în concediu de studii președintele instanței
semnează președintele instanței
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. R.D.
Jud.fond. U.O.M.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/01.03.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 464/2013. Tribunalul BIHOR | Alte cereri. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
