Acţiune în constatare. Decizia nr. 411/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 20061/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 411/R/.> Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. J.
Judecător I. C. M.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului litigii cu profesioniștii declarat de recurenta B. G. SOCIETE GENERALE - SUCURSALA BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..4, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimatul G. R. D., cu dom.loc.Suncuis, ..443, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.9972 din 04.07.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 09 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 16 septembrie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9972 din 04.07.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. R. D., cu domiciliul în Șuncuiuș, .. 443, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta B.R.D. G. SOCIETE GENERALE - SUCURSALA BIHOR, cu sediul în Oradea, P-ța. F., nr. 1 - 4, județul Bihor.
S-a constatat încetarea contractului de credit nr._/14.06.2006 la data de 27.05.2008 prin rambursare totală anticipată a creditului.
A fost obligată pârâta la restituirea sumelor încasate de la reclamant în temeiul contractului de credit nr._/14.06.2006, începând cu data de 01.10.2010, și până la încetarea efectivă a perceperii acestor sume.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2335 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamantul G. R. D. și pârâta B.R.D. G. SOCIETE GENERALE s-a încheiat contractul nr._/14.06.2006, prin care reclamantul a luat un credit în valoarea de_ lei - (f. 9 și 71). La data de 20.05.2008 reclamantul a depus suma de_ lei în contul curent cu mențiunea pe chitanță de a depune: alimentare cont pentru rambursare totală - (f. 5).
Operațiunea de rambursare totală nu a fost operată astfel că suma depusă de reclamant a rămas în contul curent, și lunar de aici i s-au reținut ratele lunare conform graficului de rambursare - (f. 71).
În data de 23.02.2010 reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea nr._/23.02.2010 - (f. 6) prin care a solicitat relații despre operațiunile bancare, deoarece a constatat că creditul său este în ființă și nu a fost stins prin rambursare totală - (f. 12), figurând la Biroul de credite cu un credit de nevoi personale de_ lei cu rată lunară de 327 lei. Pârâta a răspuns reclamantului la cererea sa cu notificarea nr. 1034/06.08.2010 - (f. 8), arătând că operațiunea nu s-a finalizat.
La data de 18.08.2010 prin cererea nr. 5258 reclamantul a rambursat parțial suma existentă în contul său curent de 8162,76 lei.
În speță, sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil, în temeiul art. 223 din Legea 71/2011.
Articolul 969 C.civ. vechi consacră răspunderea civilă contractuală, iar art. 970 C.civil consacră principiul executării convențiilor cu bună credință.
În speță din ansamblul probator de la dosar reiese că reclamantul a înștiințat lucrătorii pârâtei de la Sucursala Aleșd de intenția sa de rambursare totală a creditului, drept pentru care i s-au și calculat comisioanele, dobânzile și soldul creditului, sumă calculată de martora V. M., operator de credite, și depusă de reclamant în contul în care i s-a solicitat de către aceasta. Pe formularul de depune a sumei de_ lei - (f. 5), martora Pintye M. - casiera Sucursalei Aleșd a completat mențiunea de depunere numerar rambursare, martora recunoscându-și scrisul pe chitanța de depunere - (f. 52) și a emis pe baza acestuia chitanța de la f. 5 pe care apare mențiunea „alimentare cont pentru rambursare totală”. Aceeași martoră arată că a făcut această încasare cu mențiunile arătate la dispoziția consilierului de credite, care era V. M..
Martora V. M. a arătat că procedura de lichidare a creditului prin rambursare totală se face și înainte de data scadenței ratei următoare. I se calculează atunci sumele pe care le datorează pentru lichidarea creditului, se completează o cerere tipizată de rambursare totală după formularul celei de la f. 14 din dosar, este trimis la ghișeu și depune în contul lui curent suma stabilită prin cererea de rambursare și apoi se întoarce la consilierul de credite care verifică dacă s-a făcut depunerea și dacă sunt îndeplinite condițiile de rambursare. Rambursarea efectivă se finalizează de către consilierul de credite după 7 zile conform unui calendar pe care consilierul de credite și-l ține.
Față de aceste mențiuni, instanța de fond a constatat că deși nu s-a putut identifica cererea reclamantului din data de 20.05.2008 pe baza căreia a făcut depunerea cu mențiunile arătate, acest neajuns nu-i poate fi imputat, fiind o cerere tipizată ținută de bancă într-un singur exemplar, clientului neeliberându-i-se o copie măcar de pe această cerere, însă reclamantul a făcut dovada cu cererea de depunere și chitanța nr._/20.05.2008 că și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute de art. 6.6 și a notificat banca la data de 20.05.2008 de intenția sa de rambursare totală a creditului, dată la care operatorul de credite, martora V. M. i-a calculat sumele pe care trebuie să le depună în contul curent ce conținea soldul creditului, dobânzi și comisioane conform art. 6.6. din contract.
Așa cum a arătat martora V. M., finalizarea operațiunii bancare era doar atributul și obligația consilierului de credite care trebuia după 7 zile să finalizeze această operațiune bancară după un calendar propriu. Nefinalizarea acestei operațiuni nu s-a efectuat din culpa angajatei pârâtei, consilierul de credite al Sucursalei Aleșd, care după 7 zile nu a operat în sistem destinația sumei de_ lei, acesta rămânând în contul curent din care pârâta a reținut lunar rata scadentă.
Pentru aceste motive instanța de fond a admis cererea reclamantului și a constatat încetarea contractului de credit nr._/14.06.2006 la data de 27.05.2008 (depunerea sumelor prevăzute de contract făcându-se în data de 20.05.2008, contractul încetează după expirarea termenului de 7 zile prev. de art. 6.6), prin depunerea sumei de_ lei calculată de consilierul de credite ca fiind suma finală ce conține soldul, dobânda și comisionul de rambursare anticipată datorate de reclamant.
Astfel că orice plăți efectuate de reclamant conform extrasului de cont - (f. 104-126) în perioada 14.09.2010 și până în prezent s-a făcut de către reclamant fără a mai exista în sarcina sa o datorie către pârâtă.
Conform art. 1092 alin.1 C. civ., orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii. Articolul 992 C. civ. statuează că, cel ce din eroare sau cu știință primește ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. Corelativ, art. 993 C. civ. dispune că acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.
Aceste texte de lege consacră principiul potrivit căruia plata efectuată fără a exista o datorie este supusă repetițiunii, precum și dreptul aceluia care a plătit din eroare o sumă de bani nedatorată, respectiv „solvensul”, de a solicita restituirea lucrului de la „accipiens”, persoana care a primit plata nedatorată, precum și obligația corelativă acestui drept.
Din interpretarea acestor texte legale, se deduce că pentru a fi posibilă repetițiunea, adică restituirea plății nedatorate, este necesar să fie întrunite trei condiții în mod cumulativ: prestația efectuată de „solvens” să fie o plată, datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe și plata să fie fost făcută din eroare.
Constatând îndeplinite aceste condiții, instanța a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate de la reclamant în temeiul contractului de credit nr._/14.06.2006, începând cu data de 01.10.2010, conform extrasului de cont, și până la încetarea efectivă a perceperii acestor sume.
În temeiul art. 43 C. . a obligat pârâta la plata dobânzii legale calculate asupra acestor sume de la data perceperii lor și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 274 C. p. c. instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată ale pârâtului în cuantum de 2335 lei, reprezentând 335 lei taxe de timbru și 2000 lei onorariu avocațial redus în temeiul art. 271 alin. 3 C. p. c, raportat la valoarea litigiului și munca depusă de avocat.
Împotriva sentinței menționate, în termen, legal timbrat, a declarat recurs pârâta B.R.D. - G. Societe Generale - S.A Sucursala Bihor, cu sediul in municipiul Oradea, Piața Regele F. I, nr. 4, județul Bihor, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 alin 9 Cod procedura civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și a se dispune respingerea acțiunii formulate de reclamant/intimat ca neîntemeiată și nelegală.
În fapt, se arată că reclamantul a încheiat cu pârâta recurentă contractul de credit nr._ în data de 14.06.2006, moment în care a semnat, acceptat - fără obiecțiuni - Condițiile generale aferente, ce fac parte integrantă din contractul de credit.
Recurentul arată că, potrivit art. 969 Cod civil, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” și susține că, contractul de credit susindicat se înscrie în categoria convențiilor legal încheiate, și că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond retine că (…) „va constata încetarea contractului de credit nr._/14.06.2006 în data de 27.05.2008 prin depunerea sumei de 18.300 lei.”, apreciind că „din ansamblul probator de la dosar reiese că reclamantul a înștiințat lucrătorii pârâtei de la Sucursala Aleșd de intenția sa de rambursare totală a creditului, drept pentru care i s-au și calculat comisioane, dobânzi și soldul creditului, sumă calculată de martora V. M., operator de credite și depusă de reclamant în contul în care i s-a solicitat de către aceasta (…).”
Analiza ansamblului probator arată că: - reclamantul s-a prezentat doar la ghișeu, la casier; - nu i s-au calculat comisioane, dobânzi și soldul creditului de nici un operat de credite; - martora V. M., operator de credite, afirmă că nu a calculat nici o sumă pentru reclamant și nici nu a indicat acestuia vreun cont; - reclamantul nu susține că ar fi întocmit, depus la 20.05.2008 vreo notificare/cerere de rambursare anticipata a creditului.
Instanța de fond nu acordă însă nicio importanță efectelor depoziției martorei V. M., operator de credite, deși retine în motivarea sentinței că e obligatoriu a completa o cerere tipizată de rambursare după formularul celei de la fila 14 dosar, (…) și apoi se întoarce la consilierul de credite care verifică dacă s-a făcut depunerea și dacă sunt îndeplinite condițiile de rambursare.”
„Rambursarea efectivă se finalizează de către consilierul de credite după 7 zile conform unui calendar pe care consilierul de credite și-l ține” (…) instanța nu reține că doar în temeiul cererii de rambursare. Cererea de rambursare obligă consilierul a rambursa efectiv creditul și nu chitanța sau prezența clientului în Agenție.
Recurentul pretinde că învederase instanței de fond conținutul art. 6.6 al contractului de credit și că în mod eronat instanța reține că „reclamantul a făcut dovada că a îndeplinit obligațiile și a notificat banca la data de 20.05.2008 de intenția sa de rambursare totală a creditului.”
Potrivit art. 6.6 al contractului de credit: „(…) împrumutatul are dreptul de a rambursa anticipat, parțial sau total, creditul primit. Împrumutatul va informa Banca, cel puțin cu 7 zile calendaristice în avans, de intenția sa de a efectua o rambursare anticipată printr-o scrisoare adresata Băncii și va depune în contul său curent atât suma de plată aferentă scadenței respective cât și suma pe care dorește să o ramburseze anticipat, inclusiv suma necesară achitării comisioanelor stabilite de Bancă, dacă este cazul (…).”
Banca va percepe un comision de rambursare anticipată calculat la suma rambursată anticipat, conform Listei de tarife și comisioane standard în vigoare la data rambursării anticipate.”
Reclamantul nu a respectat prevederile contractuale; nu a înregistrat o scrisoare cu cel puțin 7 zile calendaristice și nu a solicitat calcularea de către Bancă a comisionului de rambursare conform aliniatului ultim al articolului indicat.
În data de 20.05.2008 reclamantul a alimentat contul său cu suma de 18.300 lei, fără a completa și cererea necesară, obligatorie pentru rambursare anticipată. Reclamantul nu a afirmat niciodată că ar fi completat o cerere de rambursare totală, ci afirmă doar ca nu i s-a adus la cunoștința de spre obligativitatea completării vreunei cereri.
Potrivit normelor legale și contractului încheiat, Banca nu poate să opereze în conturile clienților săi, decât la solicitarea expresă a acestora sau în cazurile prevăzute de lege, astfel, fără cererea expresă a reclamantului, nu s-a putut efectua rambursarea totală a creditului contractat.
Potrivit contractului de credit, singurul caz în care banca poate opera - în speță fiind exclusă rambursarea anticipată - în contul clientului este prevăzut de: (…) Art. 6.3 din Contract precizează că „Ratele creditului și dobânzile aferente se încasează în Bancă automat din contul curent al împrumutatului sau din orice alt cont curent deschis la B.R.D. - G. Societe Generale, pentru care s-a semnat un acord de prelevare automată.” Semnarea contractului de credit dă dreptul băncii a încasa automat din contul curent exclusiv: ratele creditului și dobânzile aferente.
Conform acordului de prelevare automată - contract de credit - din suma depusă la 20.05.2008 s-au și încasat - automat - ratele creditului și dobânzile aferente.
Din suma de 18.300 lei existenți în contul curent la 20.05.2008 Banca a încasat lunar, conform graficului de rambursare, ratele și dobânzile.
În data de 18.08.2010 reclamantul s-a prezentat la Bancă și a înregistrat Formularul „Cerere de rambursare avans parțial” a sumei de 8162,76 lei - suma existentă în cont la acel moment. Data la care a fost operată rambursarea parțială a fost 14.09.2010 - data scadenței următoarei rate (conform contractului de credit).
Reclamantul achită de la acel moment ratele aferente creditului lunar; nefiind nici o plată nedatorată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 312 raportat la art. 304 alin 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din 09.09.2014, intimatul reclamant G. R. D., domiciliat în Șuncuiuș, .. 443, jud. Bihor, prin avocat justificat cu delegație anexată, a solicitat instanței de recurs ca în urma analizării motivelor prezentei, prin decizia ce se va pronunța să dispună: respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 9971/04.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Oradea în dosarul cu numărul de mai sus, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii atacate sunt nefondate, instanța de fond în mod corect, urmare a analizării probatoriului analizat în cauză, a admis acțiunea reclamantului intimat, a constatat că la data de 20.05.2008 acesta a rambursat integral creditul ridicat de la pârâta recurentă, că sumele încasate ulterior datei de 14.09.2010 sunt achitate fără nici un temei legal, dispunându-se restituirea acestora către reclamantul intimat cu dobânda legală până la momentul restituirii efective, iar sumele ce urmau a fi achitate conform scadențarului sunt nedatorate.
Așa cum se retine și în hotărârea atacată, la data de 20.05.2008 reclamantul s-a prezentat la Agenția Aleșd a B.R.D. Group Societe Generale cu scopul de a achita integral creditul ridicat de la aceasta printr-o rambursare anticipată, iar, ca mod de organizare a agenției, banca lucrează în sistem deschis, astfel că și operatorul de credite și casierul au biroul în aceeași încăpere. Reclamantul intimat a solicitat ofițerului de credit, respectiv martorei V. M., care deține funcția de sef de agenție, să îi comunice suma finală care urma a fi achitată și care urma să includă diferența de credit, dobânzile și toate comisioanele aferente unei rambursări anticipate calculate la zi, ceea ce s-a si întâmplat, numita V. M. fiind persoana care a comunicat casierului și intimatului reclamant suma pe care acesta urma să o depună în cont.
La acel moment intimatului reclamant nu i s-a cerut să întocmească nici un alt act, nu i s-a cerut să formuleze o cerere în formă scrisă și nici nu i s-a adus la cunoștință faptul că ar urma să se prezinte după alte 7 zile la bancă pentru aprobarea cererii sale sau alte operațiuni legate de acest credit.
În aceste condiții intimatul reclamant s-a prezentat la casierie, a depus suma de 18.300 lei pentru care i s-a eliberat o chitanța cu mențiunea „alimentare cont pentru rambursare totală”.
Reclamantul intimat menționează faptul că anterior datei de 20.05.2008 a depus cerere de lichidare pentru cardul „Vivere”, card care este conex contului de credit, iar cele două conturi nu puteau fi lichidate decât în același moment, cardul fiind predat cu aceea ocazie.
Ulterior, în luna august 2010, încercând să acceseze un alt credit intimatul reclamant a constatat că de fapt creditul pe care îl considera închis este încă funcțional, iar la momentul respectiv s-a prezentat la bancă unde a constatat că deși trecuseră mai bine de 2 ani, contul era funcțional, iar din acesta fuseseră făcute retrageri ale ratelor lunare, în cont mai exista disponibilă o sumă de 8.000 lei, sumă care, văzând situația creata, intimatul reclamant a solicitat să fie considerată ca și rambursare anticipată, operațiune care s-a efectuat la data de 14.09.2010.
Urmare a situației create și văzând refuzul băncii, intimatul reclamant a fost obligat să promoveze prezenta acțiune pentru constatarea rambursării integrale a creditului și a sumelor la care era ținut a le plăti ulterior, iar în ceea ce privește executarea contractului de ambele părți semnatare, aceasta trebuia să se facă cu bună credință, banca având obligația de a aduce la cunoștința intimatului reclamant și de a executa toate operațiunile necesare închiderii creditului, apreciind că toate condițiile procedurale inserate în contract trebuiau respectate mai întâi de către recurentă, cu atât mai mult cu cât acele cereri și formulare emanau ca formular tipizat de la aceasta. Nu se poate invoca în aceste condiții faptul că intimatul reclamant ar încerca o altă interpretare a clauzelor contractuale, iar intenția sa, precum și convingerea a fost aceea de a achita integral creditul respectiv prin depunerea sumei comunicate de către lucrătorul bancar, iar cu excepția martorei V. M., angajata recurentei și persoana direct responsabilă de gestionarea creditului intimatului reclamant, toți ceilalți martori confirmă faptul că prin înmânarea chitanței de depunere convingerea acestuia a fost aceea că a rambursat integral creditul.
Având în vedere principiul bunei credințe în executarea contractului în condițiile în care la momentul depunerii sumei recurenta avea în vedere doar o simplă alimentare de cont, și în condițiile în care din cont se făceau ridicări lunare (pentru care intimatul reclamant personal nu și-a manifestat niciodată acordul în formă scrisă - acord de prelevare automată) banca avea obligația fie să îi comunice lunar un extras de cont, sau să îl înștiințeze într-o oarecare măsură despre sumele ridicate și sumele disponibile rămase în contul respectiv, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin perceperea de rate, comisioane și dobânzi după data rambursării integrale a creditului, banca a încasat sume nedatorate prin așa-zisele rate lunare care urmau să fie plătite până în anul 2016, data scadenței, sumele respective urmând a avea caracterul unor plați nedatorate și chiar a unei îmbogățiri fără just temei pe seama recurentei.
Potrivit principiului interpretării clauzelor contractuale, contractul se interpretează întotdeauna în favoarea părții care se obligă, respectiv a părții debitoare, intimatul reclamant opinează că și-a executat cu bună credință toate obligațiile prevăzute în contract.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 C. proc. civ.
Cu cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocat justificat cu chitanța anexată.
Prin Concluziile scrise înregistrate la data de 13.09.2013 recurenta pârâtă B.R.D. - G. Societe Generale - S.A. - Sucursala Bihor, cu sediul în municipiul Oradea, a solicitat instanței a admite recursul, a modifica sentința atacată și a dispune: respingerea acțiunii formulate de reclamant/intimat ca neîntemeiată și nelegală; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, pentru aceleași considerente ca și cele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs.
Recurenta pârâtă pretinde că, în mod cu totul nereal susține intimatul că la 20.05.2008 ar fi rambursat integral creditul, în fapt acesta a virat doar în contul curent suma 18.300 lei fără a debuta însă procedurile contractuale de restituire: cerere scrisă, înregistrata cu 7 zile în avans de momentul în care consilierul clientelă efectuează (exclusiv pe baza cererii) rambursarea electronică a creditului.
În fapt, recurenta arată că, în mod cu totul surprinzător instanța de fond consideră motiv de admitere a cererii de chemare în judecată, convingerea debitorului că a restituit creditul.
În întâmpinarea formulată în recurs .intimatul arată că anterior datei de 20.05.2008 a depus cerere de lichidare a cardului „Vivere” – ce demonstrază faptul că avea cunoștință despre formalitățile necesare lichidării / închiderii unui cont; nu corespunde adevărului conexitatea celor 2 conturi și lichidarea simultană a acestora.
Recurenta susține că instanța de fond nu face deosebirea între alimentarea unui cont cu suma de bani și procedurile /demersurile necesare stingerii creditului/închiderea contului din sistem.
Alimentarea contului cu suma de 18.300 lei in data de 20.05.2008 nu excludea posibilitatea retragerii sumei de 18.300 lei din cont în ziua următoare virării. Alimentarea contului cu suma de 18.300 lei în data de 20.05.2008 nu excludea posibilitatea păstrării unei sume pentru plata lunară a câtorva rate și retragerea diferenței în ziua următoare virării.
În mod cu totul ciudat intimatul nu arată că la data de 14.09.2010 - când a dorit ca suma regăsită în cont, de 8.000 lei, să fie considerată rambursare anticipată, a completat o cerere de rambursare parțială anticipată - dovadă ce se regăsește la dosar și care corespunde prevederilor contractului de credit nr._ încheiat în data de 14.06.2006.
Data de 14.06.2006 este momentul în care intimatul a semnat, acceptat - fără obiecțiuni - „Condițiile Generale” aferente, ce fac parte integrantă din contractul de credit (inclusiv Art. 6.6 al contractului de credit).
Potrivit art. 969 Cod civil, „Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante.”; contractul de credit susindicat se înscrie în categoria convențiilor legal încheiate.
În continuare, recurenta invocă în totalitate motivele menționate în cuprinsul cererii de recurs.
Procedând la analizarea sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 3041 C. pr. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Din economia întregului probatoriu administrat în cauză, respectiv cu Cererea de rambursare avans - parțială nr. 5258/18.08.2010 (f. 14 din dosarul instanței de fond), privind rambursarea parțială din contul său curent a sumei de 8162,76 lei, respectiv cu chitanța nr._/20.05.2008 (fila 5 din dosarul instanței de fond) privind depunere de numerar în cuantum de 18.300 lei cu titlul de: „alimentare cont pentru rambursare totală”, coroborată cu Cererea de închidere cont Vivere din 20.05.2008 (fila 91 din dosarul instanțe de fond și pct. 4, 7 din interogatoriul reclamantului intimat (fil. 87, 88 din dosarul instanțe de fond) și chitanța de depunere numerar din 20.05.2008 (fil. 90 din dosarul instanței de fond), și conform declarației martorei Pintye M. (fila 51 din dosarul instanței de fond), care atestă că a efectuat operațiunea de încasare a sumei de_ lei pentru alimentare cont în vederea rambursării integrale la dispoziția consilierului de credite, care deci a confirmat această sumă ca fiind rambursare totală, în caz contrar martora, în calitate de casier, nu ar fi efectuat operațiunea de încasare, intimatul reclamant a făcut dovada rambursării integrale a creditului rezultat din Contractul de credit nr._ din data de 14.06.2006 încheiat cu recurenta pârâtă.
Conform principiului de drept „Nemo auditur propriam turpitudinem allegans” - nimeni nu-și poate invoca propria culpă în susținerea intereselor sale - recurenta pârâtă nu poate invoca în favoarea sa faptul că intimatului reclamant nu i s-a acordat posibilitatea de a dovedi solicitarea de rambursare anticipată integrală, documentul care atestă o astfel de cerere fiind întocmit într-un singur exemplar, semnat de către client, dar care nu i se înmânează și acestuia.
Față de considerentele ce preced, în cauză nefiind incidente ale motive de modificare sau casare, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, instanța va
respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta B.R.D. G. SOCIETE GENERALE - SUCURSALA BIHOR, Oradea, în contradictoriu cu intimatul G. R. D., menținând în totul sentința recurată, ca fiind temeinică și legală.
Reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, în temeiul art. 274 Cod pr. civ., instanța va obliga pe aceasta să plătească părții intimate suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, cu titlul de onorariu avocațial, justificat cu chitanța nr. 471/06.09.2013 anexată la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta B. G. SOCIETE GENERALE - SUCURSALA BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ..4, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimatul G. R. D., cu dom.loc.Suncuis, ..443, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.9972 din 04.07.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică 16 Septembrie 2013.
Președinte, L. D. J. | Judecător, I. C. M. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.J.L.D./03.02.2014
Red.jud.fond.D.L.
Tehn.red.M.M./2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 01-11-2013, Tribunalul BIHOR | Dizolvare societate. registrul comerţului. Încheierea nr.... → |
|---|
