Pretenţii. Decizia nr. 470/2013. Tribunalul BIHOR
Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1618/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 470/R/.>
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Judecător D. S.
Judecător I. O.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului comercial formulat de recurentul C. JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul S. G., cu dom. procesual ales în Oradea, .. 1, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr._/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, cons. Jur. C. C., în baza delegației de la dosar, fila 7 și reprezentanta intimatului, av. L. L. din Baroul Bihor, potrivit delegației de la dosar, fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza este la al doilea termen de judecată, recursul este motivat, legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 55 lei conform chitanței nr._ din data de 17.07.2013 și timbru judiciar în cuantum de 1 leu, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, în baza art.242, alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Reprezentanta intimatului depune note de ședință și chitanța nr._ reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată în baza art.150 Cod procedură civilă, socotește cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe cu consecința respingerii acțiunii intimatei. Învederează instanței că nu este îndeplinită condiția existenței legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și ac atare nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a recurentului. Mai arată că singura probă care demonstrează cum s-a produs evenimentul este declarația șoferului. Reprezentantul recurentului invocă dispozițiile art. 35 și 48 din Ordonanța de Urgență a Guvernului conform cărora participanții în trafic au anumite obligații, intimatul nerespectând aceste obligații impuse în sarcina sa. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Învederează că în mod corect prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale ale recurentului.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 3495/20._ pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul S. G., cu domiciliul procesual ales în Oradea, .. 1, . cu pârâtul C. Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 5, jud. Bihor.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1522,51 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 1404,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din procesul verbal depus la dosar (f.7) precum și din declarația martorului audiat instanța de fond a reținut faptul că, în luna noiembrie 2011, în timp ce reclamantul se deplasa cu autoturismul deținut în proprietate pe drumul județean 768, la aproximativ 50 de metri de ., pe o porțiune de drum acoperită cu criblură și nesemnalizată corespunzător, din roata unui autoturism care circula din sens opus a sărit o piatră care a lovit parbrizul autoturismul reclamantului. Din raportul de expertiză efectuat în cauză instanța de fond a reținut că parbrizul autoturismului reclamantului are o fisură de circa 2 cm însă se impune înlocuirea acestuia, valoarea totală a reparației necesare ridicându-se la 1522,51 lei.
Conform art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor sau a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, răspunde după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Din interpretarea acestui text de lege a rezultat că administratorul drumului public răspunde civil, în condițiile legii, adică în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care din cauza stării necorespunzătoare a drumului li se cauzează terților un prejudiciu. Potrivit art. 22 din OG 43/1997, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene.
Conform art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din interpretarea acestui text de lege a rezultat că pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții în mod cumulativ: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția.
În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, instanța de fond a constatat că aceasta a fost îndeplinită în speță, în urma evenimentului rutier autoturismul reclamantului fiind avariat, valoarea reparațiilor necesare fiind de 1522,51 lei.
Referitor la condiția faptei ilicite, instanța de fond a constatat că și aceasta a fost îndeplinită, pârâta nesemnalizând lucrările efectuate pe sectorul de drum administrat.
Cu privire la condiția raportului de cauzalitate, instanța de fond a reținut din raportul de expertiză faptul că avariile constatate la autovehicul se puteau produce și în situația în care reclamantul ar fi circulat cu viteza legală. În condițiile în care lucrările ar fi fost semnalizate, reclamantul ar fi avut posibilitatea de a lua măsurile care s-ar fi impus pentru evitarea prejudiciului, respectiv de a reduce corespunzător viteza și de a circula cât mai aproape de marginea drumului, prin urmare există un raport de cauzalitate între nesemnalizarea lucrărilor și producerea prejudiciului.
De asemenea, instanța de fond a constatat că a fost îndeplinită și condiția vinovăției pârâtului, acesta nefăcând dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1522,51 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța de fond a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1404,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat, justificat cu chitanța nr._/19.03.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs recurentul-pârât solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe cu consecința respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului se arată că nu este îndeplinită condiția raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și în consecință nu poate fi antrenată răspunderea sa delictuală, singura probă care atestă modalitatea de producere a evenimentului fiind declarația șoferului, care nu este o probă obiectivă. Apreciază că avariile nu s-ar fi putu produce dacă intimatul ar fi circulat cu viteza legală de 50 km/h.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 c.pr.civ, art. 35 și 48 din OUG nr. 195/2002 .
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă prin înscrisul denumit „Note de ședință” a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, existența raportului de cauzalitate fiind dovedit prin raportul de expertiză, precum șif apta ilicită a recurentului care nu a efectuat semnalizare corespunzătoare a lucrărilor efectuate pe sectorul de drum aflat în administrarea sa, iar prejudiciul este reprezentat de valoarea reparațiilor .
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
În luna noiembrie 2011, în timp ce intimatul se deplasa cu autoturismul deținut în proprietate pe drumul județean 768, la aproximativ 50 de metri de ., pe o porțiune de drum acoperită cu criblură și nesemnalizată corespunzător, din roata unui autoturism care circula din sens opus a sărit o piatră care a lovit parbrizul autoturismul reclamantului.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că parbrizul autoturismului reclamantului are o fisură de circa 2 cm, că avarierea s-a putut produce în condițiile declarate de reclamant chiar și dacă se circula cu viteza legală, fiind necesară înlocuirea acestuia, valoarea totală a reparației ridicându-se la 1522,51 lei.
Tribunalul apreciază ca declarația reclamantului a fost coroborată cu expertiza efectuată în cauză care a confirmat existența raportului de cauzalitate, contrar susținerilor recurentului .
De asemenea instanța de recurs constată ca fiind dovedite și celelalte condiții pentru angajarea răspunderii delictuale a recurentului,conform art. 998-999 c.civ. fapta sa ilicită constând în nesemnalizarea corespunzătoare a unui drum aflat în administrarea sa, iar prejudiciul cert și nereparat se compune din valoarea de înlocuire a parbrizului.
În consecință față de cele anterior reținute în temeiul disp. art. 312 al. 2 c.pr.civ va respinge ca nefundat recursul formulat .
În temeiul disp. art. 274 instanța reținând culpa procesuală a recurentului îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată, care însă vor fi reduse în temeiul al. 3 al aceluia articol la 200 lei, raportat la valoarea cauzei și complexitatea redusă, fără ca această reducere să influențeze raporturile dintre avocat și intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C. JUDEȚEAN BIHOR cu sediul în Oradea, ..5, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul S. G., cu dom. procesual ales în Oradea, .. 1, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 3945/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să-i plătească intimatului 200 lei cheltuieli parțiale de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.
Președinte, O. M. U. | Judecător, D. S. | Judecător, I. O. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud. U.O.M./
Red.jud.fond.M.B.
Tehn.red.A.S./2 ex.
← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 348/2013. Tribunalul BIHOR → |
---|