Acţiune în revendicare. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: O. C. C.

JUDECĂTOR: U. O. M.

JUDECĂTOR: S. D.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea contestației în anulare introdusă de contestatoarea . reprezentată prin administrator B. G. în contradictoriu cu intimata U. T. ADMINISTRATIVĂ-ORAȘUL DRĂGĂNEȘTI O. prin PRIMAR împotriva Deciziei nr. 185/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul O. având ca obiect acțiune în revendicare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatoarei av. C. S. P. din Baroul O. în baza delegației avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței, că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este motivat și este legal timbrat. Se constată că prin Serviciul Registratură al instanței intimata a depus întâmpinare prin fax, într-un singur exemplar.

Reprezentantul contestatoarei av. C. S. P. arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a se pronunța a supra întâmpinării, fiind aceeași ca cea de la Tribunalul O.; arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul contestatoarei av. C. S. P. solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, modificarea Deciziei nr. 185/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul O. ca netemeinică și nelegală, pentru motivele detaliate pe larg; a atacat hotărârea Tribunalului O. care a schimbat cadrul procesual, în cauză reclamant era Primăria Drăgănești O. și pârât ., la dosar s-a depus precizare de acțiune de către U. T. Administrativă Orașul Drăgănești O., care a precizat acțiunea chiar dacă nu avea calitate procesuală în cauză, era posibilă o cerere accesorie în interes propriu; hotărârea dată și de instanța de fond și de cea de recurs este lovită de nulitate; prin hotărârea pronunțată, societatea, care are un titlu de proprietate întabulat și pentru care a plătit impozit, a pierdut o suprafață de teren neidentificată în fapt în suprafață de 800 mp, care nu se cunoaște unde sunt situați, sens în care hotărârea nu poate fi executată; solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe toate aspectele, instanța de recurs nu s-a pronunțat pe un capăt de cerere, minuta a fost scrisă simplu pe versoul încheierii din 21 martie, în cauză au fost mai multe excepții pe care instanța nu le-a soluționat; fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 185/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul O. a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă ., cu sediul ales în Slatina, .. 3, județul O., împotriva sentinței civile nr. 587/08.02.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Orașul Drăgănești -O. prin primar, cu sediul în .. 150,jud O..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut în raport cu actele dosarului și dispoz. art 304 -304/1 c.p.c. că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește primul motiv referitor la faptul că hotărârea este contradictorie în raport de cererea cu care a fost investită instanța, tribunalul a constatat că nu se pot reține motive contradictorii ori străine de natura pricinii între considerente și dispozitivul hotărârii, având în vedere că în considerentele hotărârii, instanța in urma analizării probelor administrate a apreciat ca fiind întemeiat capătul de cerere cu privire la revendicarea suprafeței de 829,49 m.p. teren, pentru motivele larg dezvoltate, motiv pentru care prin dispozitivul hotărârii s-a dispus obligarea pârâtei să-1 lase in deplina proprietate și liniștita posesie a reclamantei această suprafață de teren.

Nu au putut fi reținute nici susținerile recurentei cu privire la faptul că instanța de fond nu a luat în considerare apărările de fapt și de drept expuse de aceasta prin întâmpinare și nu a analizat înscrisurile depuse la dosar din care rezultă ca aceasta este proprietara terenului din litigiu, având în vedere că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea nepresupunând ca instanța judecătorească să răspundă detaliat la fiecare argument invocat de părți,ci un răspuns specific și explicit în raport cu înscrisurile esențiale ale dosarului.

Ori în speța de față, instanța de fond in ceea ce privește suprafața de 829,49 m.p. a avut în vedere și a analizat înscrisurile depuse la dosar de ambele părți, facând referire inclusiv la înscrisurile reclamantei privind cumpărarea de la Cooperativa de Consum Drăgănești în baza facturii_/25.04.1999 a spațiului comercial(fost Restaurant -Podgoria)precum și la sentința civilă nr. 3999/29.11.2000 pronunțată de judecătoria Slatina ,reținând în mod temeinic că terenul în litigiu a fost transmis de către fostul Sfat Popular al Regiunii Pitești la data de 18.02.1960,Sfatului Popular Drăgănești O. - în folosință, iară termen și tară plată,conform deciziei nr. 147/21.03.1957 și dispoziției nr. 160/16!02.1960,emise de fostul Sfat Popular Pitești.

Instanța de recurs a constatat că instanța fond a reținut în mod corect că în cazul vânzărilor de active aparținând cooperativelor de consum, acestea pot vinde numai clădirile nu și terenurile care își păstrează regimul juridic de teren în folosință,conform art. 107 alin 1 din Legea l/2005,o parte din aceste terenuri făcând parte din domeniul privat al comunelor,municipiilor și orașelor,iar altele au fost revendicate de către foștii proprietari,cum este cazul și în speța de față, numitei T. L. fiindu-i eliberat titlul de proprietate pentru o suprafață de teren în care este inclusă și suprafața de 400 m.p. ocupat de recurentă,titlu ce a fost menținut prin sentința civilă nr. 214/26.01.2011 a Judecătoriei Slatina rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.

Terenurile aflate anterior anului 1990 în folosința cooperativelor de consum nu au fost incluse în patrimoniul acestora, acestea rămânând în patrimoniul unităților administrativ teritoriale, în speță terenul în litigiu aparținând domeniului privat al orașului Drăgănești O. în conformitate cu HCL 31/28.09.2006 privind inventarierea terenurilor.

De altfel, în speța de față,din analizarea facturii fiscale din 35.04.1999 rezultă că recurenta a cumpărat de la Cooperativa de Consum Drăgănești O. numai spațiul comercial (fost Restaurant Podgoria) iară a se face vreo mențiune în ceea ce privește terenul aferent ,astfel cum a fost delimitat conform schiței de amplasament,hotărârea judecătorească privind constatarea intervenirii vânzării cumpărării nefiind opozabilă pârâtei ca urmare a faptului că nu a fost parte în proces.

In ceea ce privește celelalte motive invocate prin precizarea depusă la data de 23.03.2012, respectiv excepția nulității sentinței, Tribunalul O. a constatat că acest motiv este nefondat, având în vedere că instanța s-a pronunțat în contradictoriu cu părțile introduse in proces,respectând principiul disponibilității,luând act de precizarea formulată de reclamantă în ceea ce privește calitatea procesuală activă a Orașului Drăgănești O..

Cu privire la celelalte excepții invocate privind lipsa capacității de folosință și a calității procesuale active a Primăriei, Tribunalul a constatat că acesta a rămas fără obiect, având în vedere respingerea solicitării reclamantei privind introducerea in cauză a acestei instituții.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a unității Administrativ Teritoriale Drăgănești- O., motivat de faptul că această instituție nu are calitate de parte în proces,Tribunalul constată că această critică este neîntemeiată, pentru motivele mai sus arătate, având în vedere precizarea reclamantei de la fila 65 dosar, precizare efectuată tocmai ca urmare a exercitării rolului activ de către judecătorul fondului, care a pus în vedere părții să-și precizeze acțiunea cu privire la calitatea procesuală activă,conform încheierii de ședință din 22.10.2009.

Această instituție care calitate procesuală activă având în vedere că în conformitate cu preved art 21 din Legea 215/2001 unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu o capacitate juridică deplină și patrimoniul propriu, în categoria acestora figurând conform art. 20 din același act normativ orașele, municipiile și județele.

În ceea ce privește invocarea uzucapiunii, Tribunalul O. a reținut că, controlul exercitat pe calea recursului, vizează modul cum instanțele de fond au aplicat legea la starea de fapt reținută în soluționarea pricinii, în raport cu obiectul acțiunii, legalitatea hotărârii putând fi examinată raportat la motivele expres și limitativ prev de art 304 pct 1 și 9 c.p.c.

În această cale de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi.

Având în vedere că recurenta nu a formulat in fața instanței de fond o astfel de cerere prin care să solicite constatarea dreptului de proprietate ca urmare a intervenirii uzucapiunii, instanța de recurs a apreciat că o astfel de cerere nu poate fi examinată, având în vedere că este o cerere nouă formulată pentru prima dată în recurs.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei în ceea ce privește atingerea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece pentru a se invoca o astfel de încălcare, reclamantul trebuie să dețină un bun actual ori o speranță legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate, ori în speța de față recurenta reclamantă nu a avut niciodată un bun în sensul mai susmenționat, având în vedere că terenul, pe care au fost edificate clădirile care au făcut obiectul vânzării, nu a intrat în patrimoniul acesteia cu titlu de proprietate ci doar cu titlul de folosință.

De asemenea, nu a putut fi reținută nici critica recurentei cu privind la încălcarea rolului activ de către instanța de fond datorită faptului că nu a dispus efectuarea unei expertize topografice, atâta timp cât această probă nu a fost solicitată de niciuna dintre părți, iar recurenta nu a reușit să facă dovada dreptului de proprietate cu privire la acest teren.

Constatând că în cauză nu este incident niciunul din motivele de casare sau

modificare a hotărârii prev. de art 304 c.p.c, in baza art. 312 c.p.c. recursul

declarat de petent a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în anulare contestatoarea ., solicitând admiterea contestației, anularea deciziei atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea unei hotărâri neviciate.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că Decizia nr. 185/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul civil nr._ prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de . împotriva Sentinței civile nr. 587/08.02.2010 a Judecătoriei Caracal, este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de recurs, din eroare nu a constatat faptul că Orașul Drăgănești –O. nu are calitate procesuală în cauză, reclamantul fiind cel indicat prin acțiunea introductivă, și anume Primăria Orașului Drăgănești-O..

A mai arătat contestatoarea că la data de 19.11.2009 la fila 95 din dosarul de fond, s-a depus la dosar o precizare la acțiune de către Orașul Drăgănești-O. și nu de către Primăria Drăgănești-O., cu toate că până la această dată nu a avut calitate procesuală activă, în felul acesta nesocotindu-se dispozițiile art. 132, precizarea de acțiune nefiind formulată de către reclamant, ci de către un terț.

În condițiile prevăzute de art. 49-66 din codul de procedură civilă care reglementează participarea terților în procesul civil, respectiv intervenția voluntară principală, chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanție și arătarea titularului dreptului, nu este prevăzută posibilitatea ca un terț să dobândească calitatea de reclamant, ci doar pe aceea de intervenient, situație care s-a creat în cauză, Primăria Drăgănești –O., reclamanta fiind înlocuită cu Orașul Drăgănești-O. care a preluat calitatea de reclamant.

Această motivare în fapt a situației create reprezintă pentru contestatoare o greșeală materială a instanței de fond, care a fost preluată și de către instanța de recurs, care nu a analizat actele depuse la dosar de pârâtă, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă Primăria Drăgănești-O. și precizarea la acțiune formulată de către Orașul Drăgănești-O., două entități diferite între care nu se poate pune semnul egalității sub nici o formă.

În al doilea rând, contestatoare a susținut faptul că instanța de recurs respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze motivele de recurs, mai exact nu s-a pronunțat asupra excepției de fond invocată de pârâta recurentă, privind intervenirea uzucapiunii de 10-20 de ani, calificând-o ca o cerere nouă invocată pentru prima dată în recurs și în final a considerat că nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs.

Tot în legătură cu acest motiv, de contestație contestatoarea a susținut că, deși în jurisprudență s-a statuat în legătură cu bunurile din patrimoniul cooperativelor de consum că în măsura în care aceste entități juridice nu s-au desființat „ele au rămas titulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor, terenuri, construcții, mijloace fixe, etc, astfel că nici un alt, subiect de drept comun, oricare ar fi el, inclusiv statul, nu ar putea împiedica exercițiul acestui drept”, dar instanța nu a dezbătut în contradictoriu cu părțile aceste aspecte, apreciind ca fiind o nouă cerere.

A mai susținut contestatoarea că Tribunalul O. nu s-a pronunțat prin minută asupra motivelor de recurs invocate de către recurentă și în felul acesta nu există certitudinea că dezbaterea din considerentele hotărârii este rezultatul deliberării tuturor judecătorilor care au constituit completul de judecată, și de asemenea că, Primăria Drăgănești-O. a formulat „revendicare imobiliară”, în cuprinsul acțiunii nu solicită doar anularea unui titlu de proprietate, astfel că instanța de judecată nu putea să califice cererea ca fiind o acțiune în revendicare, fapt ce conduce la nulitatea hotărârii.

În drept contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 din Cod Procedură Civilă.

La data de 18.01.2013 la dosar s-a depus de către intimata Orașul Drăgănești-O., întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestație în anulare și menținerea deciziei civile nr. 185/10.05.2012 precum și a Sentinței civile nr. 587/08.02.2010, ca fiind legale și temeinice.

În susținerea întâmpinării intimata a contrazis susținerea contestatoarei cu precizarea faptului că motivele invocate nu reprezintă greșeli materiale în sensul prevederilor art. 318 Cod Procedură Civilă, respectiv că instanța de recurs nu a omis din greșeală să constate că Orașul Drăgănești O. nu are calitate procesuală și că Primăria Orașului Drăgănești O. trebuia să facă precizare la acțiune, a arătat că la datele 03.05.2012 prin cererea introductivă din instanță – fila 2 în dosarul Judecătoriei Caracal, reclamanta era Primăria orașului Drăgăneși O., reclamanta și-a precizat ulterior acțiunea, la data de 19.11.2009, în sensul că Orașul Drăgănești O. reprezentat prin Primar solicită revendicarea suprafeței de 829,49 mp, teren intravilan și constatarea nulității absolute a Sentinței civile nr. 3999/2000 a Judecătoriei Caracal și dispunerea radierii întabulării terenului ce a făcut obiectul cărții funciare.

După ce reclamanta a făcut această precizare în dosarul de fond, pârâta a renunțat la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, această renunțare fiind consemnată în încheierea de ședință din 01.02.2010.

În legătură cu cel de-al doilea motiv invocat de către contestatoare, intimata susține că instanța de recurs a cercetat și a luat în discuție toate excepțiile invocate, inclusiv aceea privind uzucapiunea de 10-20 ani, pe care a calificat-o, după ce a pus-o în discuția contradictorie, ca fiind o cerere nouă, menținând motivarea primei instanțe, față de prevederile legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică. În continuarea motivării intimata a susținut motivele invocate în recurs arătând că nu pot fi uzucapate bunurile aparținând Domeniului public, precum și bunurile ce fac obiectul proprietății private și care în principiu se află în circuitul civil, și că nu este adevărat că terenurile aflate anterior anului 1990 în folosința cooperativelor de consum au fost incluse în patrimoniul acestora, conform art. 1 și 6 din HG nr. 834/1991.

În legătură cu terenul pe care se află situat restaurantul prin Decizia nr. 147/21.03.1957 și Dispoziția nr. 160/16.02.1960, emise de către fostul Sfat Popular Pitești, rezultă că s-a transmis Cooperativei de consum dreptul mde folosință și nu dreptul de proprietate, astfel că, la data încheierii procesului verbal nr. 135/1999 acesta nu putea să transmită dreptul de proprietate asupra terenului, fiindcă nu deținea un asemenea drept.

În concluzie, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare, menținerea Deciziei civile nr. 185/2012 a Tribunalului O..

Prin încheierea civilă nr. 2278/17.04.2013 pronunțată în Dosarul nr._, al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția civilă, s-a dispus strămutarea cauzei de la Tribunalul O. la Tribunalul Bihor cu menținerea actelor îndeplinite de instanță înainte de strămutare, cauza fiind trimisă la Tribunalul Bihor la data de 29.04.2013.

Analizând contestația în anulare Tribunalul Bihor reține următoarele:

Prin Decizia nr. 185/2012 pronunțată de Tribunalul O. în Dosarul nr._ s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă . în contradictoriu cu reclamantul intimat Orașul Drăgănești O. prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 587/08.02.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal pe care a menținut-o în totalitate.

Prin această sentință s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Orașul Drăgănești O. prin Primar împotriva pârâtei . și a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 829,49 mp, situați în .. 236/B, teren intravilan aparținând Domeniului privat al Orașului Drăgănești O.. S-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind constatarea nulității relative a Sentinței civile nr. 3999/2000 pronunțată de Judecătoria Caracal.

S-a luat act că pârâta renunță la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Conform art. 318 alin. 1 teza I din Cod Procedură Civilă hotărârea instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că pentru a fi admisibilă contestația în anulare pe acest motiv, pe lângă condițiile generale ale căii de atac sunt necesare a fi îndeplinite două condiții în mod cumulativ, respectiv hotărârea atacată să fie pronunțată în recurs și dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale în lipsa cărora soluția asupra recursului ar fi fost alta.

În ceea ce privește prima condiție menționată, tribunalul constată că este îndeplinită, decizia atacată fiind pronunțată în soluționarea recursului introdus de contestatoare din prezenta cauză împotriva instanței de fond.

Referitor la cea de-a doua condiție tribunalul constată că nu este îndeplinită cu privire la nici unui dintre motivele invocate de către contestatoare.

Astfel tribunalul reține că în ceea ce privește faptul că instanța de recurs a omis să constate din eroare că Orașul Drăgănești O. nu are calitate procesuală activă în cauză nu reprezintă o greșeală materială care să determine soluția pronunțată în recurs. Din acest punct de vedere, este relevant faptul că în Sentința civilă nr. 857/08.02.2010 pronunțată de Judecătoria Caracal s-a luat act, în dispozitiv că pârâta a renunțat la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar în soluția instanței de recurs s-a analizat acest aspect, apreciindu-se că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este neîntemeiată, U. Administrativ T. Drăgănești O. având calitatea procesuală activă în virtutea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, legea administrației publice locale.

Potrivit dispozițiilor art. 318 din Cod Procedură Civilă „greșeală materială”, este o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Altfel spus, trebuie să fie o greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Față de cele reținute, tribunalul apreciază că în cauză nu poate fi considerat motiv de contestație în anulare motivul invocat de contestatoare, respectiv că instanța de recurs, din eroare, nu a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de contestație invocat în cauză, Tribunalul Bihor apreciază că nici acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 318 alin. 1, teza II-a, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare și atunci când, instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Rezultă, din textul arătat că cea de-a doua teză a art. 318 din Cod Procedură Civilă are în vedere omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 și nu afirmațiile de fapt și de drept invocate de parte.

Analizând decizia instanței de recurs, raportat la considerentele de drept arătate, tribunalul constată că s-a răspuns la toate motivele de recurs invocate de recurenta-contestatoare, în principal asupra excepției de fond, invocată, privind uzucapiunea de 10-20 de ani, s-a reținut că este o cerere nouă, ce nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 304 din Cod Procedură Civilă, având în vedere că în recurs, instanța de control judiciar verifică modul în care instanțele de fond au aplicat legea la starea de fapt reținută la momentul soluționării cauzei și nu analizarea celor noi, necunoscute de instanța de fond.

Soluția dată de către instanța de recurs problemei în discuție, respectiv că este vorba de o cerere nouă, formulată pentru prima dată în recurs nu echivalează cu susținerea contestatoarei că instanța de recurs nu a dorit să o soluționeze.

În ceea ce privește faptul că Tribunalul O. a redactat minute pe pagina verso a încheierii de ședință din data de 29.03.2012 nu conduce la concluzia că celelalte acte depuse la dosar, respectiv concluziile scrise depuse de către reclamantă nu au fost avute în vedere la pronunțarea asupra recursului atâta vreme cât s-a făcut trimitere la aceste acte în cuprinsul Deciziei nr. 185/2012 pronunțată de Tribunalul O. prin care s-a respins recursul formulată de către . în contradictoriu cu Orașul Drăgănești O. prin Primar.

În concluzie, tribunalul reține că motivele de contestație în anulare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 318 din Cod Procedură Civilă fapt pentru care va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondata contestația în anulare introdusă de contestatoarea . reprezentată prin administrator B. G. în contradictoriu cu intimata U. T. ADMINISTRATIVĂ-ORAȘUL DRĂGĂNEȘTI O. prin PRIMAR împotriva Deciziei nr. 185/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul O., pe care o menține în totul.

IREVOCABILĂ.

Fără cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

O. C. C. U. O. M. S. D.

GREFIER

M. M. B.

Red. Fond

S. V.

RED: S.D.

DAC: M.B.

2 exe/ 12.06.2013