Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2459/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2459/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 4001/111/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 2459/F/2013
Ședința publică din data de 11-09-2013
Judecător-sindic: C. M.
Grefier: D. M.
Pe rol fiind examinarea cererii de aplicare a procedurii insolvenție formulate de creditorul S.C. A. O. S.R.L. cu sediul în loc. Girișul N. nr. 89, ., J_, CUI RO_ în contradictoriu cu debitorul S.C. V. E. S.R.L. cu sediul în Oradea .. 34, jud. Bihor, J_, CUI_, cont bancar RO63VBBU2511 BH_.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 04.09.2013 când partea prezentă a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi data de 11.09.2013, după care:
JUDECĂTORUL SINDIC
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 9 aprilie 2013 creditorul S.C. A. O. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitorul S.C. V. E. S.R.L. deschiderea procedurii de insolvență față de acesta.
În motivare se arată că între cele două părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia a livrat debitorului motorină. Acesta nu a achitat contravaloarea ultimelor două facturi fiscale înregistrând în prezent un debit de 78.904, 74 lei. Întrucât deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, se impune admiterea cererii.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2006.
Prin contestația depusă debitoarea a solicitat respingerea cererii și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată arătând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 31 și 3 din Legea nr. 85/2006. Factura fiscală nr. 757/15.10.2012 a fost achitată integral la data de 12.12.2012, iar din factura 681/5.09.2013 a achitat suma totală de 75.000 lei. Creanța invocată nu îndeplinește condiția valorii-prag, iar plățile pe care le efectuează în mod curent conduc la concluzia că nu se află în insolvență. Întrucât creditorul nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, se impune admiterea contestației și respingerea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art. 33 alin. 2 și 3 din Legea nr. 85/2006.
Constituind o procedură colectivă de recuperare a creanțelor certe, lichide și exigibile, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că ea se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă. Pentru a evita interpretările diferite date acestor noțiuni art. 3 pct. 6 din același act normativ stabilește că prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Întrucât nu este definit caracterul cert al creanței, el se impune a fi stabilit prin raportare la dispozițiile art. 379 alin. 3 V.C.pr.civ. potrivit căruia creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte cate, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Dispoziția amintită se coroborează cu prevederile art. 46 V.C.. obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate, legea nefăcând vreo distincție în funcție de faptul că facturile au fost acceptate expres sau tacit. Esențial este ca din probele administrate să se poată trage concluzia că debitorul și-a însușit obligația reflectată în înscrisul sub semnătură privată amintit.
Așa fiind, judecătorul sindic reține că cele două facturi fiscale invocate de către creditor în susținerea cererii sale au fost semnate de către debitor. Potrivit înscrisurilor depuse de acesta în susținerea contestației ( filele 17- 21 ) contravaloarea primei a fost achitată la data de 12.12.2012, iar în cuantumul celei de-a doua a efectuat patru plăți succesive însumând un total de 75.000 lei. Plata voluntară făcută de către debitor reprezintă neîndoielnic dovada acceptării tacite a celor două facturi fiscale, astfel încât susținerea acestuia referitoare la invocarea unei creanțe incerte nu poate fi primită.
Stingerea integrală, respectiv parțială a creanței reflectate de cele două facturi face imposibilă formularea unei cereri în justiție prin intermediul căreia să se urmărească valorificarea dreptului constituit în favoarea creditorului. Admiterea soluției contrare ar duce la eludarea prevederilor art. 1470 N.C.civ. și la validarea posibilității încasării de două ori a aceluiași debit. Tocmai de aceea, consideră că suma pe care ar putea-o pretinde creditorul se situează sub valoarea-prag, astfel încât cererea nu poate fi admisă.
Pe de altă parte, art. 3 pct. 1 din același act normativ stabilește că insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. În măsura în care debitorul deține suficiente fonduri pentru plata datoriilor exigibile însă din diferite motive ( cum ar fi opunerea excepției de neexecutare a contractului, intervenirea unei cauze de stingere sau diminuare a obligației pretinse de către creditor etc. ) refuză plata acestora nu poate fi declanșată procedura amintită.
Judecătorul sindic instanța reține că potrivit situației contabile depuse de către debitor în perioada ianuarie-martie 2013 acesta a efectuat plăți curente către alți creditori în cuantum total de 694.280, 71 lei. Raportând aceste sume la cea pretinsă de creditor consideră că există posibilitatea achitării ei în măsura în care creanța ar fi certă, lichidă și exigibilă, neputând fi reținută vreo dificultate de ordin financiar din partea acestuia. Tocmai de aceea, iconsideră că nu este incidentă ipoteza avută în vedere de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel încât va admite contestația formulată de debitor și va respinge cererea formulată de creditor.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, ele constau în taxa de timbru. Ținând seama că a fost admisă contestația, iar cererea respinsă consideră că se află în culpă procesuală creditorul, astfel încât îl va obliga la plata sumei de 200 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de debitorul S.C. V. E. S.R.L. cu sediul în Oradea .. 34, jud. Bihor, J_, CUI_, cont bancar RO63VBBU2511 BH_ în contradictoriu cu creditorul S.C. A. O. S.R.L. cu sediul în loc. Girișul N. nr. 89, ., J_, CUI RO_.
Respinge ca nefondată cererea formulată de creditorul S.C. A. O. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul S.C. V. E. S.R.L. privind deschiderea procedurii insolvenței.
Obligă creditorul să plătească debitorului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Bihor.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2013.
Judecător sindic, Grefier,
C. M. D. M.
Se va comunica:
- creditorul S.C. A. O. S.R.L. cu sediul în loc. Girișul N. nr. 89, ., J_, CUI RO_
- debitorul S.C. V. E. S.R.L. cu sediul în Oradea .. 34, jud. Bihor, J_, CUI_, cont bancar RO63VBBU2511 BH_
Red.C.M./D.M.
4 ex/ 20.09.2013 2 .>
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 58/2013. Tribunalul BIHOR | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1056/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
