Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 307/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 12456/190/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 307/2014
Ședința publică din 05 August 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR F. M. M.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant O. F. ZRT împotriva Încheierii civile nr._/CC/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ având ca obiect încuviințarea executării silite față de intimat debitorul D. M. C..
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, apelul este legal timbrat potrivit dovezii depuse la dosar și care se regăsește la fila 6.
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 alin. 1 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză.
Instanța constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin încheierea civilă nr._/CC/30.12.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a respins cererea formulată de Societatea civilă profesională de executori judecătorești A. D. și OSZOCZKI A. din Cluj N., de încuviințare a executării silite baza contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C_ din data de 27.05.2008, contract de ipotecă nr.392 din data de 27.05.2008 autentificat cu nr.2352 din data de 27.05.2008, obiect al dosarului execuțional nr. 938/2013, referitor la creditoarea O. F. ZRT, cu sediul în București, ., nr. 79, . și debitorul D. M. C., domiciliat în Bistrița, ..12, ., jud. Bistrița Năsăud.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 632 alin. 1 C.proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
În speță, contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. C_ din data de 21.02.2008 încheiat între O. Bank Romania SA, debitorul Szekely Erno și co-debitorul Szekely R., este titlu executoriu, calitate conferită de dispozițiile art. 120 din OUG 99/2006, raportat la art. 638 al. 1 pct. 3 C.proc.civ., potrivit căruia „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”. Însă, aceeași calitate nu o poate avea și contractul de cesiune de creanțe încheiate între O. Bank NYRT prin O. Bank Romania SA, în calitate de cedent și O. F. ZRT, în calitate de cesionar, prin care se afirmă că petenta O. F. ZRT a dobândit creanța și în baza căruia s-a formulat cererea de executare silită de către O. F. ZRT.
Se are în vedere opinia majoritară care s-a conturat în practica judiciară recentă, în sensul că, dacă natura de titlu executoriu recunoscută de lege contractelor de credit încheiate cu o instituție de credit, are în vedere atât calitatea intuitu personae a creditorului (instituție de credit), cât și obiectul contractului (împrumut), aceasta nu se transmite pe calea cesiunii de creanță, iar contractul de cesiune nu constituie, în lipsă de alte dispoziții legale, titlu executoriu valabil în baza căruia poate fi demarată executarea silită.
Raportat la faptul că natura intuitu personae a titlurilor de creanță face imposibilă transmiterea acestei calități pe calea cesiunii, contractul de cesiune nu poate fi în sine calificat ca titlu executoriu în lipsa unei dispoziții legale speciale în acest sens. Astfel, pentru a putea solicita încuviințarea executării silite împotriva debitorului cedat, creditorul cesionar trebuie să obțină mai întâi o hotărâre judecătorească care să întrunească condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca fiind titlu executoriu, în urma promovării unei acțiuni în justiție împotriva debitorului având ca obiect răspundere civilă contractuală.
Pentru aceste motive, apreciind că, deși contractul de credit ce a făcut obiectul cesiunii este titlu executoriu, contractul de cesiune nu are această calitate, iar creditoarea cesionară nu deține un alt titlu executoriu, instanța a constatat că, raportat la prevederile legale sus menționate, nu se poate încuviința executarea silită solicitată.
Prin urmare, în baza art. 665 alin. 5 pct. 2 C.proc.civ., s-a respins ca nefondată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal apelanta O. F. ZRT care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii nr.l0508/CC/20l3 și să se admită cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului D. M. C. constând în contactul de credit nr. C_ din 27.05.2008 la S. A. D. și Oszoczki A..
In motivare s-a arătat că a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului D. M. C. în baza contractului de credit nr. C_ din data de 27.05.2008 pe care a înregistrat-o la S. A. D. și Oszoczki A..
Conform procedurii executării silite, executorul judecătoresc a cerut instanței încuviințarea executării silite.
Mai arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere disp.art. l568 C.civ, respectiv 1) Cesiunea de creanță transferă cesionarului,: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată; b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate .”
D. fiind faptul că apelanta a cesionat creanța rezultată din contractul de credit nr. C_ din data de 27.05.2008, rezultă că, potrivit dispozițiilor legale, le-au fost transmise și toate drepturile pe care O. Bank le avea în legătură cu creanța cedată, precum și drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.
In opinia sa, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar fiind conferit de disp.art.l20 din OUG nr.99/2006 este și în favoarea creditorului cesionar.
Mai arată că instanța de fond este în eroare cu privire la normele de drept material din speța dedusă judecății. Nu în ultimul rând, hotărârea instanței nu respectă un principiu de drept esențial în legislația română, respectiv acela că hotărârea instanței să fie rezultatul propriei convingeri a judecătorului căruia i s-a dedus spre judecare cauza, iar nu rezultatul „opiniei majoritare care s-a conturat în practica judiciară recentă”.
In drept a invocat C.pr.civ.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel precum și în coordonatele stabilite de art. 476 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, procedând la o corectă interpretare a probelor administrate și la o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Criticile formulate de apelantă sunt nefondate în condițiile în care natura de titlu executoriu este recunoscută de lege contractelor de credit încheiate cu o instituție de credit în temeiul calității intuitu personae a creditorului (instituție de credit) și a obiectului contractului (împrumut), care nu se transferă automat pe calea cesiunii de creanță.
Ca atare, plecând de la premisa că acest caracter intuitu personae a contractului de credit și obiectul special a acestui contract sunt decisive și esențiale pentru calificarea de către lege a acestor contracte ca fiind titluri executorii și având în vedere imposibilitatea de transmitere pe calea cesiunii a calității de creditor, Tribunalul consideră că prezenta creditoare cesionară apelantă nu deține un titlu executoriu.
Prin urmare, așa cum a statuat și prima instanță, pentru a putea solicita încuviințarea executării silite împotriva debitorului cedat, creditorul cesionar are posibilitatea procesuală de a promova o acțiune în răspundere civilă contractuală pentru a obține astfel o hotărâre judecătorească care să întrunească condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificată ca fiind titlu executoriu.
Pentru argumentele arătate, considerând criticile formulate ca fiind fără suport și apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză de O. F. ZRT, menținând astfel în ființă încheierea civilă atacată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NU,MELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de O. F. ZRT, cu sediul în Budapesta, ., înreg.la Tribunalul Municipal Budapesta sub nr. 0l-l0-_, reprezentată de O. Factoring SRL, persoană juridică română, înreg.la Registrul Comerțului cu nr. J40/9616/0l.l0.2009, cu sediul în București, ., mansarda Birou M-03,_, sector 2, cu sediul procesual ales la C..av. D. C. din București, .. 79, ., împotriva încheierii civile nr.l0508/CC/30.l2.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, privind pe intimatul debitor D. M. C., domiciliat în Bistrița, ..l2, ., jud. Bistrița-Năsăud.
Definitivă.
Pronunțată în ședința Camerei de consiliu din 05 august 2014.
P., JUDECATOR, GREFIER,
I. P. F. M. M. L. C. A.
Red/dact
PI/CR/4 ex.
22.09.20l4
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 254/2014.... | Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1592/2014.... → |
|---|
