Obligatia de a face. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr.15
Ședința publică de la 28 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. S.
Judecător: A. E. M.
Judecător: O. D.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea P. I., cu domiciliul în Cernavodă, ., ., județ C., în contradictoriu cu intimata B. R. de Dezvoltare cu sediul în C., împotriva deciziei nr.175 din 27.02.2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezintă intimata prin avocat V. R., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind contestatoarea .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
In referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile,obiectul litigiului,mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri:
Apărătorul intimatei solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă avându-se în vedere că motivele invocate nu se subscriu dispozițiilor art.317 Cod procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 3.04.2014 sub nr_ contestatoarea P. I. a solicitat desființarea deciziei civile nr 175 din 27.02.2014 a Tribunalului C..
În motivare, s-a arătat că, în fapt, la termenul din data de 20.04.2014 contestatoarea nu s-a putut prezenta deși ar fi vrut să solicite în scris nulitatea, pentru că a atunci când a depus taxa de timbru a scris și adresa băncii.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
A fost atașat dosarul nr_ al Judecătoriei Medgidia, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 175 din 27.02.2014 a Tribunalului C..
Deliberând asupra prezentei contestații în anulare, față de temeiurile de drept indicate și motivarea în fapt, în raport de actele dosarului de recurs, instanța constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente ;
Contestatoarea nu a menționat nici un temei de drept în susținerea contestației sale.
Conform art. 318 din codul de procedură civilă „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În legătură cu acest motiv de contestație în anulare s-a menționat că este posibilă realizarea unei greșeli materiale „ atunci când a fost săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante”
Sub acest aspect trebuie menționat că primul motiv prevăzut de art. 318 C. pr. civ., și anume „dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale”, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba deci, despre acea greșeală pe care a comis-o instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului.
Or, contestatoarea nu invocă de fapt o eroare materială în sensul, ci afirmă doar că nu a putut să ajungă la termenul de judecată.
În cadrul contestației în anulare nu pot fi verificate aspecte prin care pentru s-ar ajunge de fapt la o cenzurare pe fond a soluției irevocabile.
Textul amintit vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, ceea ce contestatoarea încearcă să afirme . A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile litigioase dintre părți, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, ceea ce nu este cazul în speță.
Pronunțându-se în cauza M. vs. Romania,_/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, in absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu.
Curtea a reamintit ca principiul securității raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. „Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare”.
Observând că susținerea contestatoarei referitor la existența unei erori materiale esențiale, ce privea situația existentă la dosar la data soluționării recursului, nu se încadrează în prevederile limitative și de strictă interpretare ale art. 318 teza I a, dat fiind că nu este vorba despre un aspect procedural al dosarului, cu privire la care în mod involuntar instanța să fi fost în eroare, Tribunalul constată că din acest punct de vedere contestația în anulare este inadmisibilă .
Totodată, contestație este inadmisibilă și ca urmare a lipsei de incidență a celei de a doua teze a articolului invocat de contestatoare, constând în aceea că instanța de recurs ar fi omis să analizeze un motiv de casare sau modificare, respectiv cel referitor la stingerea debitului prin contractul de gaj.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres și limitativ enumerate de lege pentru promovarea unei contestații în anulare, instanța va respinge ca inadmisibilă prezenta contestație .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea P. I., cu domiciliul în Cernavodă, ., ., județ C., în contradictoriu cu intimata B. R. de Dezvoltare, cu sediul în C., împotriva deciziei nr.175 din 27.02.2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.01.2016.
Președinte Judecător Judecător
A. A. S. A. E. M. O. D.
Grefier
M. B.
Tehnred.jud.O.D.02.03.
D.I.02.03.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Acţiune în anulare. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
