Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 26/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 26/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II -A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 26
Ședința publică din data de 14.01.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – A. O.
JUDECĂTOR –C. B.
GREFIER – V. G.
S-a luat în examinare apelul promovat de apelantul creditor C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ., județul C. - în contradictoriu cu intimatul debitor contestator L. E., cu domiciliul în C., ., ., . și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., . nr. 32, județul C., la CABINET DE AVOCAT S. N. - îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 7805/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. N. pentru intimată, în baza delegației avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind apelanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea pricinii și în lipsa părților legal citate ; arată, de asemenea, că apelanta a formulat răspuns la întâmpinare .
Instanța comunică apărătorului intimatului o copie a răspunsului la întâmpinare, acordă cuvântul cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare și la probele solicitate în apel .
Reprezentantul convențional al intimatei solicită admiterea excepțiilor lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel și a decăderii din dreptul de a promova calea de atac ; subliniază că apelanta nu a făcut dovada existenței unei împuterniciri acordate pentru semnarea cererii, fiind depășit și termenul imperativ prescris de lege pentru atacarea hotărârii ; arată că nu are alte cereri, probe sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată .
Instanța constată că apelanta a atașat răspunsului la întâmpinare împuternicirea nr. 123/2.02.2015, acordată Directorului Regional D. M. – pentru reprezentarea intereselor companiei apelante în fața instanțelor, justificând astfel calitatea de reprezentant convențional a semnatarului cererii de apel ; ca atare, respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant ; constatând că hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantei la 4.08.2015, iar cererea de apel a fost expediată pe cale poștală la 14.08.2015, fiind astfel respectat termenul legal imperativ de 10 zile, respinge – ca neîntemeiată – excepția decăderii apelantei din dreptul de a declara apel .
Instanța ia act că nu se solicită alte înscrisuri probatorii in calea de atac a apelului .
Nemaifiind alte cereri, probe sau excepții, instanța apreciază terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra motivelor de apel .
Apărătorul ales al intimatului debitor solicită respingerea cererii de apel, având în vedere motivele invocate în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată ; subliniază că faptele contravenționale au fost săvârșite și constatate prin mijloace tehnice în perioada august - noiembrie 2011, iar comunicarea proceselor verbale s-a realizat în intervalul martie – aprilie 2012, fiind împlinit termenul de 30 de zile prevăzut de lege ; nu a fost respectată nici procedura de comunicare a proceselor verbale, din perspectiva Deciziei nr. 10/10.06.2013, pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și de Justiție ; tariful de despăgubire a fost abrogat, fiind aplicabilă, în mod retroactiv, legea contravențională cea mai favorabilă (procedura fiind asimilată celei procesului penal) .
Instanța rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel .
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față – constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ , apelantul creditor C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a promovat – în contradictoriu cu intimatul debitor contestator L. E. – apel împotriva Sentinței civile nr. 7805/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu același număr, solicitând schimbarea integrală a hotărârii în sensul respingerii ca nefondată a contestației la executare și al menținerii actelor de executare întocmite în dosarul nr. 285/2015 al BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC VOLINITIRU Ș., cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în proces .
Apelantul relevă în susținere că autoritatea judiciară a realizat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 și ale art. 144/2012 atunci când a reținut că cele 9 procese verbale de sancționare contravențională nu constituie titlu executoriu, fiind abrogat tariful de despăgubire reglementat prin OG 15/2002 ; în realitate, actele constatatoare au fost întocmite și comunicate contravenientului în mod legal, devenind astfel titlu executoriu, anterior abrogării operate prin . Legii nr. 144/2012 ; din acest punct de vedere, art. II din acest act normativ stipulează că se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță, până la . legii ; cum tariful pus în executare nu a fost contestat, prevederile citate nu sunt aplicabile contestatorului ; pe de altă parte, tariful de despăgubire nu are regimul juridic al sancțiunii contravenționale, reprezentând o sancțiune pur civilă ; o dată statuată această împrejurare, abrogarea art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prin art. I punctul 2 din Legea nr. 144/2012 nu produce efecte retroactiv, aspect confirmat prin Decizia Curții Constituționale nr. 112/6.03.2014 ; actele constatatoare au fost comunicate contravenientului prin afișare, în condițiile art. 37 din OG 2/2001, termenul legal de prescripție a executării sancțiunii contravenționale ( de o lună) fiind respectat ; interpretarea judiciară a art. 14, de către Înalta Curte de Casație și de Justiție, nu este obligatorie în speță, întrucât Decizia nr. 10/10.06.2013, prin care a fost dezlegat recursul în interesul legii, a fost pronunțată ulterior săvârșirii contravenției ; din această perspectivă, nu i se poate imputa organului constatator că nu a prefigurat un mod particular de interpretare a dispozițiilor legale, care i-ar fi creat obligația de a comunica procesul verbal prin poștă, iar nu prin afișare la sediul social ; în drept au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă .
Nu au fost depuse, de către apelant, înscrisuri noi în calea devolutivă de atac .
Legal citat, intimatul debitor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat ; a subliniat că dispozițiile care reglementau obligația de plată a tarifului de despăgubire au fost abrogate explicit, devenind aplicabile prevederile art. 12 din OG 2/2001, astfel cum au fost declarate – parțial – neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 22/2007 ; în plus, dispozițiile care reglementează modul de comunicare a procesului verbal de sancționare contravențională (art. 13-14 din OG 2/2001) nu au fost respectate de către apelantă, astfel încât executarea silită s-a desfășurat în baza unui titlu lipsit de forță executorie ; faptele contravenționale au fost săvârșite și constatate prin mijloace tehnice în perioada august - noiembrie 2011, iar comunicarea proceselor verbale s-a realizat în intervalul martie – aprilie 2012, fiind împlinit termenul de 30 de zile prevăzut de lege ; nu a fost respectată nici procedura de comunicare a proceselor verbale, din perspectiva Deciziei nr. 10/10.06.2013, pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și de Justiție.
A fost atașat dosarul de fond al Judecătoriei C. .
Din analiza materialului documentar examinat se va reține că prin Sentința civilă nr. 7805/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ , a fost admisă contestația la executare formulată de către debitorul contestator L. E., în contradictoriu cu intimatul creditor C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, dispunându-se anularea executării silite efectuate de B. VOLINITIRU Ș. în dosarul de executare nr. 285/2015 ; prin aceeași hotărâre intimatul creditor a fost îndatorat la plata unor cheltuieli de judecată în valoare de 308,4 lei, iar contestatorul a fost ținut să achite executorului judecătoresc 8,4 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii actelor de executare .
Pentru a ajunge la această soluție autoritatea judiciară a statuat – textual – că intimata CNADNR a comunicat contestatoarei procesele-verbale prin afișare, fără a proba că anterior a fost urmată procedura de comunicare pe cale poștală, cu aviz de primire, instanța apreciază că procesele-verbale în temeiul cărora a fost pornită executarea silită nu au dobândit caracter definitiv prin expirarea termenului în care puteau fi atacate, nefiind prin urmare titluri executorii ; neavând caracter de titlu executoriu, pe cale de consecință procesele-verbale menționate nu puteau fundamenta nici executarea silită ce face obiectul dosarului nr.258/2015 al B. V. Ș., astfel că instanța urmează a anula actele de executare emise în cadrul acestuia ; deși argumentele reținute în susținerea lipsei caracterului de titlu executoriu sunt suficiente pentru admiterea contestației la executare, făcând de prisos cercetarea altor critici privind legalitatea actelor de executare, instanța reține în egală măsură că și criticile contestatoarei legate de imposibilitatea urmăririi silite a tarifului de despăgubiri sunt deopotrivă întemeiate ; prin Legea 144/2012 tariful de despăgubire a fost abrogat, astfel că în prezent, ca urmare a săvârșirii contravențiilor prevăzute de OG 15/2002, nu se mai poate aplica, pe lângă sancțiunea contravențională, și tariful de despăgubire ; art.II din Legea 144/2012 prevede în mod expres cazul retroactivității legii, în sensul anulării tarifelor de despăgubire și cu privire la cele aplicate anterior intrării în vigoare a actului normativ și contestate până la acea dată ; Curtea Constituțională a reținut - referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - că prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții ; Curtea a statuat că - în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire, suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală ; în aceste condiții, art. II din Legea nr. 144/2012, care distinge anularea tarifelor de despăgubire în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . actului normativ, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive sau criterii obiective ; în acord cu jurisprudența CEDO menționată, având în vedere dispozițiile art.20 alin. 2) din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța va înlătura de la aplicarea în cauză prevederile art. II teza finală din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că dispozițiile actului normativ mai favorabil se vor aplica și în prezenta cauză, respectiv cu privire la tarifele de despăgubire stabilite în sarcina contestatoarei ; pentru considerentele expuse, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.663 Cod procedură civilă, respectiv creanța ce face obiectul executării silite nu este una certă, lichidă și exigibilă, astfel că soluția de admitere a contestației la executare și anulare a actelor de executare silită se impune și din această perspectivă ; cu privire la solicitarea formulată de B. V. Ș., de obligare a contestatorului la plata contravalorii fotocopiilor dosarului de executare, în temeiul art.717 alin.2) Cod procedură civilă, instanța o va admite în parte, în sensul că va obliga pe contestator la plata sumei de 8,4 lei, sumă determinată prin raportarea numărului de pagini fotocopiate la un preț mediu de piață per pagină, respectiv 0,20 lei, cu includerea TVA ; în ce privește solicitarea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, instanța va face aplicarea disp.art.453 Cod procedură civilă, în sensul că o va obliga pe intimată la plata sumei de 308,4 lei, reprezentând onorariu de avocat și contravaloarea copiilor actelor de executare, cu mențiunea că în privința taxei judiciare de timbru sunt aplicabile disp.art.45 alin.1) lit. f) din OUG 80/2013.
Cererea declarativă de apel este nefondată.
Principalul motiv de apel se referă la greșita interpretare și aplicare a prevederilor 12 din O.G. nr. 2/2001 ; practic, apelantul creditor susține că regimul juridic al tarifului de despăgubire nu se supune principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile.
Controversele privind asimilarea tarifului de despăgubire răspunderii contravenționale, în sens larg, au fost tranșate prin pronunțarea, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 385/2013 și 505/2013, prin care s-a statuat că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menționat ; potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță ; distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România ; prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, criticate în prezenta cauză, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii ; autorul excepției critică această din urmă măsură legislativă, susținând că ar avea caracter retroactiv, contrar prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) ; din examinarea motivării excepției, Curtea observă, însă, că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile" ; or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, și legea contravențională mai favorabilă ca excepție de la regula neretroactivității legii;referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții ; ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Această interpretare judiciară a normelor citate este obligatorie, urmând a se reține că prevederile art. 12 din OG 2/2001 guvernează și regimul tarifului de despăgubire, cu privire la care se aplică retroactivitatea legii mai favorabile – respectiv Legea nr. 144/2012 .
Din acest punct de vedere, nu pot fi primite susținerile apelantului creditor, referitoare la inaplicabilitatea art. II din Legea 144/2012 .
În cadrul contestației la executare trebuie examinată și forța executorie a procesului verbal de sancționare contravențională, prin raportare la prevederile OG 2/2001 ; modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire ; Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate ; rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate ; în cauză, procesele verbale de sancționare contravențională au fost doar afișate, în prezența unui martor asistent, fără a fi – în prealabil – comunicate prin poștă, cu aviz de primire .
Din acest punct de vedere, devin incidente dispozițiile art. 14 din OG 2/2001, în sensul lipsei forței executorii a procesului verbal și al împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a procesului verbal de sancționare contravențională, inclusiv în ce privește tarifele de câte 28 de euro, percepute pentru circulația pe drumurile publice fără rovinietă .
În egală măsură, procesele verbale nu cuprinde semnătura agentului constatator, fiind lovite de nulitate absolută, după cum dispune art. 17 teza a doua din OG 2/2001 .
Față de cele ce preced, se constată că procesele verbale nu îndeplinește cerințele legale, pentru a constitui titlu executoriu .
Întrucât nu există alte motive de ordine publică care să conducă la schimbarea ori anularea hotărârii, se va dispune respingerea apelului ca nefondat.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apelanta va fi ținută la plata cheltuielilor de judecată dovedite a fi fost efectuate de către intimatul debitor în calea de atac, constând în onorariul apărătorului ales .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge – ca nefondat - apelul promovat de apelul promovat de apelantul creditor C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ., județul C. - în contradictoriu cu intimatul debitor contestator L. E., cu domiciliul în C., ., ., . și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C., . nr. 32, județul C., la CABINET DE AVOCAT S. N. - îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 7805/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ .
Obligă apelantul la plata sumei de 300 de lei – cheltuieli de judecată (onorariul apărătorului ales) în favoarea intimatului .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.01.2016
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. O. C. B.
GREFIER,
V. G.
jud. fond – A-I. Sincu-B.
motivat și tehnoredactat - jud. O.A. -14.01.2016 - 4 ex
| ← Constatare nulitate act. Sentința nr. 21/2016. Tribunalul... | Obligatia de a face. Decizia nr. 28/2016. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
