Pretenţii. Decizia nr. 648/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 7437/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 648
Ședința publică din 15.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – E. I.
JUDECĂTORI – A. M. G.
- F. E.
GREFIER MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă . și C. L. B., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 2129/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., prin administrator judiciar EUROINSOL CONSULTING SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., ..
Dezbaterile și lucrările dosarului, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.10.2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea azi 15.10.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 36 CC pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._, având ca obiect regulator de competență, s-a stabilit în favoarea Judecătoriei Târgoviște competența de soluționare a litigiului promovat de I. T. SRL, societate în reorganizare judiciară, împotriva pârâților . L. al C. B., regulator de competență declanșat ca urmare a invocării reciproce a necompetenței materiale de soluționare a cererii în pretenții de către Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Târgoviște.
Prin sentința civilă nr. 2129/29 mai 2014, Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. I. T. S.R.L., societate în reorganizare, prin administrator judiciar Euroinsol Consulting SPRL, împotriva pârâților . său legal primarul și C. L. al comunei B., pe care i-a obligat să plătească reclamantei suma de 26.989, 2 lei reprezentând contravaloare facturi, a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere; luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, în baza probatoriului administrat cu înscrisuri, expertiză contabilă, interogatoriu, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3171/120/18.04.2012, reclamanta a S.C. I. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele . și C. L. al comunei B., a formulat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 53.030,11 lei din care suma de 32.648 lei reprezentând debit pentru perioada 31.10._10, conform facturilor restante emise în baza contractelor privind prestarea serviciului de salubritate încheiat cu reclamanta, suma de 20.382 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 19.12.2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Reține instanța de fond că, între ., în calitate de locator și Primăria B., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere autovehicul nr. 755/15.03.2007, având ca obiect închirierea unui compactor de tip Iveco, în scopul colectării, transportării și depozitării reziduurilor menajere aparținând locuitorilor comunei B., de către personalul salariat al locatorului ; contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, iar prețul a fost stabilit la 120 lei/ora de funcționare, fără TVA ; părțile nu au prevăzut plata unor eventuale penalități de întârziere.
Prin actul adițional din 30.04.2008 durata contractului s-a prelungit cu un an, începând cu data de 16.03.2008, pentru același preț.
Se mai reține că între aceleași părți, având aceeași calitate contractuală, s-a încheiat și contractul de închiriere autovehicul nr 6/04.01.2010, având ca obiect închirierea unui compactor de tip Iveco, în scopul colectării, transportării și depozitării reziduurilor menajere aparținând locuitorilor comunei B., de către personalul salariat al locatorului ; contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, iar prețul a fost stabilit la 140 lei/ora de funcționare, fără TVA ; părțile nu au prevăzut plata unor eventuale penalități de întârziere.
În perioada 31.10.2009 – 30.06.2010, reclamanta a emis facturile fiscale_/31.10.2009,_/30.11.2009,_/31.12.2009,_/31.01.2010,_/28.02.2010,_/31.03.2010,_/30.04.2010,_/31.05.2010,_/30.06.2010, în valoare totală de_,8 lei cu TVA.
Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută de instanță în baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv contractele și facturile menționate, foile de parcurs.
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta . că a achitat debitul cu ordinele de plată nr. 3/11.08.2010, 2/06.07.2010, 1/28.04.2010 și 14/23.12.2009, a recunoscut semnarea foilor de parcurs ale autovehiculelor închiriate și a arătat că facturile au fost refuzate la plată, deoarece reclamanta nu a respectat prevederile art. 2 din actul adițional nr. 1 la contractul nr. 755/15.03.2007.
Instanța a constatat că pârâta are susțineri contradictorii, în sensul contestării formale a facturilor ( fără a anexa vreo dovadă în acest sens), pe care le-a și achitat.
În raportul de expertiză întocmit de expert Bacaoanu Ginta I. s-a arătat că ordinele de plată nr. 14/23.12.2009 - în sumă de_ lei și nr. 1/28.04.2010 - în sumă de_,8 lei - au stins în evidența societăți alte facturi, mai vechi, iar ordinele de plată nr. 2/06.07.2010 - în sumă de 8996,4 lei și nr. 3/11.08.2010 - în sumă de 1999,2 lei s-au decontat direct în contul Ministerului de Finanțe, urmare a popririi și nu sunt înregistrate în evidența contabilă a reclamantei.
Conform art. 1429 Cod civil, locatarul are obligația de a plăti prețul locațiunii la termenul stabilit.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal întocmite au putere de lege între părțile contractante și conform art. 970 cod civil trebuie executate cu bună-credință.
Clauza penală definită de art. 1066 Cod civil are drept scop determinarea prin convenția părților a întinderii prejudiciului în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau executare necorespunzătoare și este datorată atunci când sunt întrunite condițiile acordării de despăgubiri.
Coroborând probatoriul administrat, instanța a constatat că reclamanta a dovedit existența raportului juridic între părți, iar prin facturile fiscale depuse la dosar și foile de parcurs a dovedit îndeplinirea obligației asumate, precum și obligația corelativă a pârâților de a achita prețul aferent, iar pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligației de plată în totalitate, astfel instanța reține ca întemeiate în parte pretențiile reclamantei în ceea ce privește debitul, pârâții datorând acesteia suma de_,2 lei, rezultată ca urmare a scăderii din valoarea totală a facturilor de_,8 lei cu TVA a contravalorii ordinelor de plată nr. 2/06.07.2010 în sumă de 8996,4 lei și nr. 3/11.08.2010 în sumă de 1999,2 lei, ce s-au decontat direct în contul Ministerului de Finanțe, sume pentru care în favoarea pârâților operează principiul in dubio pro reo, existând o îndoială cu privire la ce datorie au stins.
În privința penalităților de întârziere în cuantum de_,11 lei, a constatat că nu pot fi acordate, părțile nu au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării obligației de plată, nu există o prevedere în acest sens, iar clauza penală nu poate existența în absența unei convenții.
Pentru considerentele expuse, instanța, apreciind că pretențiile ce fac obiectul cererii reclamantei sunt întemeiate în parte, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, a admis în parte acțiunea.
Împotriva sentinței instanței de fond, pârâta . și C. L. B., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se precizează de către recurentă că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada nevinovăției sale, însă instanța de fond a admis cererea și au fost obligați la plata sumei de 26.889,20 lei reprezentând contravaloare facturi.
Motivează recurenta că obligarea sa la plată este neîntemeiată, susținând pe baza înscrisurilor noi prezentate ca probe noi în recurs că și-a îndeplinit obligațiile contractuale integral, aspect confirmat și de raportul de expertiză.
Pentru considerentele expuse, se solicită admiterea recursului, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
S-au atașat cererii de recurs, convocarea în vederea concilierii directe înaintată de reclamanta intimată, în vederea soluționării prin conciliere directă a pretențiilor conform art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, fișa clientului la data de 19.12.2011, ordinele de plată nr. 3/11.08.2010, nr. 2/25.06.2010, nr. 1/28.04.2010, nr. 14/23.12.2009, nr. 12/14.09.2009, însoțite de facturile aferente.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului și a probelor administrate, tribunalul constată următoarele:
Așa cum a reținut instanța de fond, între părți au fost încheiat contractul nr. 755/15.03.2007 pentru închirierea de către reclamantă pârâtei a unui compactor de tip Iveco, folosit de locatar, în activitatea de salubrizare, prețul contractului fiind de 120 lei/oră de funcționare. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de un an, începând cu 15.03.2007 – 15.03.2008, și prelungit prin actul adițional din 30.04.2008, pe o perioadă de un an, începând cu 16.03. 2008 – 16.03.2009.
În anul 2010, se încheie contractul de închiriere pentru același bun, având aceeași destinație la locatar, prețul contractului fiind de 140 lei/ori de funcționare, durata contractului fiind de la 01.01.2010 – la 01.01.2011.
Acest al doilea contract nu a mai fost prelungit.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata contravalorii facturilor emise în perioada 31 oct. 2009 – 30 iunie 2010 și penalitățile de întârziere.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a dovedit împrejurarea necontestată, de altfel, de către pârâta recurentă că prin plățile efectuate cu ordinele de plată nr. 14/23.12.2009 și 1,2,3/2010, în valoare de 37.488,40 lei s-au stins nu numai obligațiile aferente facturilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, ci și facturi anterioare perioadei respective, întrucât ordinele de plată nu conțin referiri cu privire la facturile ce urmau să fie achitate.
Astfel, ordinul de plată nr. 14/23.12.2009, în sumă de 10.642 lei și nr. 1/28.04.2010, în sumă de 15.850,80 lei au fost încasate în contul reclamantei ; ordinele de plată nr. 2/06.07.2010 în sumă de 8996,40 lei și nr. 3/11.08.2010 în sumă de 1999,20 lei, s-au decontat direct în contul Ministerului de Finanțe pentru terț poprit, în baza adresei de înființare a popririi nr._/4.08.2009 în dosarul de executare nr.I 145 transmisă de AFP Ploiești, prin care s-au stins obligații bugetare ale ..
Din analiza situației control urmărire facturi pe luna februarie 2014, întocmită de I. T. SRL rezultă că ordinele de plată nr. 14/23.12.2009 în sumă de 10.642 lei și nr. 1/28.04.2010 în sumă de 15.850,80 lei au stins facturi anterioare supuse anteriori expertizării, iar celelalte două ordine de plată au stins facturi curente din cele supuse expertizării.
Ca atare, datoria pârâtei către reclamantă, se diminuează cu suma de 10.988 lei, compusă din 8996,40 lei plătită cu ordinul de plată nr. 2/06.07.2010 și 1999,20 lei plătită cu ordinul de plată nr. 3/11.08.2010, aceasta având obligația de plată a diferenței, așa cum a reținut prima instanță, până la concurența debitului principal pretins prin cererea introductivă.
În atare situație, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, fiind evidentă răspunderea contractuală a comunei pentru neplata integrală a facturilor emise în executarea contractului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta pârâtă . și C. L. B., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 2129/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., prin administrator judiciar EUROINSOL CONSULTING SPRL, cu sediul în Ploiești, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
E. I. A. M. G. F. E.
GREFIER,
R. MOCANESCU
Judecător fond P. S. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.- IE/SEM
2 ex/03.11.2014
| ← Opoziţie. Sentința nr. 1782/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 649/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
