Pretenţii. Decizia nr. 98/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 852/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 98
Ședința publică din: 05.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: B. G.
JUDECĂTOR: G. A.-M.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant S. P. JUDEȚEAN DE ALIMENTARE CU A., CANALIZARE ȘI SALUBRIZARE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 66, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1883/08.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. V., domiciliată în Nucet, J. Dâmbovița, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă prin consilier juridic G. P.-A., cu delegație aflată la fila 26, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 17 din Legea nr. 147/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995, faptul că dosarul a fost amânat pentru a se timbra recursul, precum și faptul că prin serviciul registratură, la data de 28.01.2014, recurenta-reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 276 lei, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 159 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 2 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită obligarea intimatei-pârâte la plata taxei judiciare de timbru și arată că, potrivit contractului încheiat cu S. de canalizare, acesta nu are obligația de a verifica dacă utilizatorul este și beneficiarul contractului, ci pârâta avea obligația de a înștiința societatea despre schimbarea de domiciliu.
La interpelarea tribunalului, recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că intimata a avut inițial domiciliul în Nucet și ulterior în Comișani. Totodată, menționează că se solicită și penalități de întârziere.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu prevederile art. 298 și art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 1883/08.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, instanța a respins cererea formulată de reclamantul S. P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, împotriva pârâtei G. V..
În motivare, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Ca urmare a încheierii contractului nr. 6667/2006 și Actul adițional nr.1/15.11.2007, reclamanta i-a furnizat pârâtei servicii constând în furnizarea apei potabile și preluarea la canalizare a apelor menajere branșament individual, respectiv în ..
La data de 09.09.2008 s-a emis factura nr._ pentru suma de 4677,75 lei - debit principal și 16,73 lei majorări de întârziere, pe care pârâta nu o achită, motiv pentru care la data de 09.02.2010 - reclamanta o cheamă în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea sa la plata sumei de 7355,63 lei, din care 4677,75 lei debit principal, și 2677,88 lei penalități de întîrziere.
Prin sentința comercială nr. 362/2011 a Judecătoriei Târgoviște a fost admisă cererea reclamantei și obligată pârâta la plată.
Prin prezenta cerere se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1836,01 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate la factura nr._/09.09.2008, de la data introducerii cererii în pretenții din 09.02.2010 și până la 14.10.2010, conform fișei sold la data de 23.01.2013, pentru această sumă fiind emise facturi în perioada 09.02-15.11.2010.
Potrivit disp. art. 12 alin 1 și 2 din actul adițional, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii și termenul de plată fiind înscrise pe factură, în caz de neplată în termen de 30 de zile de la data scadenței fiind calculate penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (nivel stabilit de art. 120 alin 7 din OG nr. 92/2003, republicată) stabilite conform reglementărilor în vigoare, fără a depăși cuantumul debitului.
Rezultă că penalitățile de întârziere, pentru care s-au emis facturi, trebuiau plătite, ca și debitul principal, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor care se comunică beneficiarului serviciilor.
Din analiza facturilor depuse la dosar (filele 38-51), rezultă că pe numele G. V. cu domiciliul în . emis facturi, ce nu conțin semnătura de primire și nici nu au cum, deoarece pârâta nu locuia pe raza localității Lazuri, jud. Dâmbovița, ci în ..
Reclamanta, emitenta facturilor, cunoștea domiciliul pârâtei încă din anul 2008 când o notifică pe aceasta la adresa de domiciliu din . dosar nr._ ), dovada că și în cererea de chemare în judecată înregistrată la 09.02.2010, ca și în prezenta cerere, adresa pârâtei este ..
Din înscrisurile dosarului atașat rezultă că la momentul încheierii contractului cu reclamanta, când s-a solicitat acea autorizație de construire branșament apă potabilă-cișmea curte (fila 50), adresa de domiciliu a solicitantului, respectiv pârâta, era Nucet, .. Dâmbovița, astfel că nu se pot invoca de către reclamantă prevederile art. 6 pct. 9 din contract, în condițiile în care pe timpul derulării contractului pârâta nu și-a modificat adresa; că din anul 2008 la adresa locației cu pricina nu mai figura ca proprietară pârâta, aceasta vânzând unei alte persoane care încheie contract cu reclamanta (fila 44).
Față de această împrejurare, instanța a apreciat că pârâta nu și-a însușit sumele solicitate prin prezenta cerere de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere prin necomunicarea facturilor, emise în timpul derulării unui alt litigiu între părți, la adresa de domiciliu a acesteia, din culpa reclamantei.
Necomunicarea facturilor la adresa de domiciliu a beneficiarului serviciilor, respectiv pârâta, a pus-o pe acesta în imposibilitatea exercitării dreptului prevăzut prin contractul părților la art. 5 pct 2, unde se arată ă utilizatorul are dreptul să conteste facturile când constată diferențe…, dar și a îndeplinirii obligației de plată a facturilor, obligație ce se naște la data primirii facturii, potrivit art. 6 pct. 2 din contract.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. P. Județean de Alimentare cu A., Canalizare și Salubrizare Dâmbovița, la data de 06.06.2013, precizând că motivele vor fi depuse printr-o cerere separată.
La data de 07 iunie 2013, recurenta a depus la dosar motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii, în sensul obligării pârâtei G. V. la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere în cuantum de 1836,01 lei.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat, în esență, faptul că . Targoviste Dambovita SA, nu are calitate procesuală activă, asa cum s-a reținut în sentința recurată, ci S. P. Județean de Alimentare cu Apa, Canalizare si Salubrizare Dambovita are calitate procesuală activă.
De asemenea, față de împrejurarea necomunicării facturilor la adresa de domiciliu a beneficiarului serviciilor, despre care intimata susține că a fost pusă în imposibilitatea exercitării dreptului prevăzut prin contractul părților la art.6 pct.2, unde se arată că utilizatorul are obligația de plată a facturilor, obligație ce se naște la data primirii facturii, instanța a apreciat în mod greșit neînsușirea de către intimată a sumelor solicitate prin cererea principală, cu titlu de penalități de întârziere pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr._, s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, pârâta-intimată, G. V. să fie obligată la plata sumei de 1.836,01 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, calculate de la data introducerii cererii de pretenții, 09.02.2010, ce a făcut obiectul dosarului nr._, admisă prin sentința nr.362/28.02.2011 și până la 14.10.2010, conform fișei sold de la data de 23.01.2013, datorate pentru neplata contravalorii facturii de apă nr._/09.09.2008.
Recurenta, în calitatea sa de operator unic al serviciului de alimentare cu apa și de canalizare, a prestat intimatei servicii, constând în furnizarea apei potabile în . a fost încheiat contractul nr. 6667/2006 și Actul adițional nr. 1/15.11.2007, în baza obligațiilor ce îi reveneau în baza Legii nr. 326/2001, în prezent abrogate, actualmente fiind aplicate reglementările Legii nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilități publice, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, se menționează că atât contractul, cât și actul adițional au fost semnate și însușite astfel de intimată, cu toate clauzele contractuale aferente.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin 1 și 2 din actul adițional, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii și termenul de plată fiind înscrise pe factură, în caz de neplată în termen de 30 de zile de la data scadenței, fiind calculate penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare ( nivel stabilit de art. 120 alin 7 din OG nr. 92/2003, republicată), stabilite conform reglementărilor în vigoare, fără a depăși cuantumul debitului.
În continuare, recurenta precizează faptul că a prestat aceste servicii, respectându-ne obligațiile contractuale asumate, în timp ce intimata, dând dovadă de rea-credință, nu și-a achitat sumele datorate facturale și nici nu a contestat cantitățile de apă facturate, încălcând clauzele contractului încheiat.
Mai mult, la data de 09.02.2010, s-a promovat pe rolul judecătoriei cererea pretenții, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului principal și a penalităților aferente la acea dată, iar prin sentința comercială nr. 362/28.02.2011 a fost admisă și pusă în executare silită. In susținerea acțiunii la care se face referire, s-a administrat atât proba cu înscrisuri, cât și proba cu martori, probe din care a reieșit temeinicia în fapt, cât și în drept a cererii, care a fost admisă prin sentința mai sus citată.
De asemenea, intimata nu a respectat dispozițiile art. 6.10 din contractul încheiat cu recurenta și anume nu a solicitat rezilierea acestuia și încetarea furnizării serviciului către ea, în condițiile în care imobilul respectiv a fost înstrăinat. Potrivit art.8 alin 1 din contract - plata facturilor urma a se face în termen de 5 zile de la primire, iar primirea facturilor de către pârâta-intimată, nu poate fi reținută în sarcina societății, în condițiile în care, pârâta-intimată deși nu locuia în imobil, avea încheiat contract cu reclamanta - recurentă, trebuia să facă toate demersurile necesare stabilirii consumului de apă lunar sau în căzul înstrăinării să solicite rezilierea contractului.
Întârzierea în achitarea sumelor datorate cu titlu de preț al apei furnizate, atrage plata de majorări, conform art.8 alin 2 din contract. Pârâta-intimată nu a respectat această prevedere contractuală și a înregistrat restanțe în ceea ce privește plata contravalorii apei, iar suma pretinsa cu titlu de penalități de întârziere, în ceea ce privește cuantumul acesteia nu a fost contestată de către pârâta-intimată, astfel că în temeiul art. 8 alin 2 din contract, pârâta-intimata trebuie obligată și la plata penalitătilor de întârziere.
Față de toate acestea, la acest moment intimata datorând suma de 1836,01 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate la factura nr._/09.09.2008, de la data introducerii cererii de pretenții din 09.02.2010 și până la 14.10.2010, conform fișei sold la data de 23.01.2013.
Pârâta-intimată nu a formulat întâmpinare, însă, fiind prezentă la primul termen de judecată a invocat faptul că nu i-a fost comunicată nici o factură dintre cele de care se face vorbire. În speța supusă judecății nu este vorba decât de o singură factură neplătită și anume nr._/09.09.2008, la care au curs dobânzile și penalitățile aferente.
Din înscrisurile depuse la dosar, reiese fără putință de tăgadă că intimata a luat cunoștință de aceste dobânzi si penalități de întârziere, deoarece acestea reprezintă accesorii ale debitului principal, debit ce i-a fost adus la cunoștință, până la urmă chiar si prin însăși, cererea de chemare în judecată din anul 2010.
Mai mult, atât contractul ce reprezintă legea părților, cât și actul adițional au fost semnate și însușite astfel de intimată, cu toate clauzele contractuale aferente, iar pârâta nu poate invoca necunoașterea lor, mai ales că de la momentul încheierii contractului și până la data de 03.07.2009, inclusiv, intimata a efectuat o . plăți către societate, așa cum reiese din fișa de sold a debitoarei încă de la încheierea contractului – anexat.
De asemenea, instanța a atașat dosarul nr._ și a reținut că la data de 09.09.2008 s-a emis factura nr._ pentru suma de 4677,75 lei, debit principal și 16,73 lei majorări de întârziere, pe care pârâta nu a achitat-o, motiv pentru care la data de 09.02.2010 societatea reclamantă cheamă în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea sa la plata sumei de 7355,63 lei, din care 4677,751ei debit principal și 2677,88 lei penalități de întârziere.
Prin sentința comercială nr. 362/2011 a Judecătoriei Târgoviște a fost admisă cererea reclamantei și pârâta obligată la plată, astfel, penalitățile de întârziere trebuiau plătite ca și debitul principal, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
In susținerea acțiunii s-a administrat proba cu următoarele înscrisuri: fișa soldului din data de 23.01.2013, copia contractului de furnizare a apei potabile nr. 6667/2006, actul adițional nr. 1/15.11.2007, semnat de pârâtă la poziția utilizator, cu anexele aferente, sentința comercială nr. 362/2011 a Judecătoriei Târgoviște, cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 1482/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 si următoarele.
Deși legal citată, intimata pârâtă nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
În dosarul_ al Judecătoriei, atașat cauzei de față – cu nr._ – s-a pronunțat sentința 362/28.02.2011, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei S. P. JUDEȚEAN DE ALIMENTARE CU A., CANALIZARE ȘI SALUBRIZARE DÂMBOVIȚA în contradictoriu cu pârâta G. V., fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 4677,75 lei reprezentând contravaloare servicii, 2677,88 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Respectivele sume reprezentau contravaloarea cantității de apă consumată de pârâtă și neachitată de aceasta, pentru care s-a emis factura fiscală_/09.09.2008 de către reclamantă.
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului_ al Judecătoriei Târgoviște avea ca obiect suma de 1836,01 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data introducerii cererii de pretenții – 09.02.2010 – în dosarul_ și până la data de 14.10.2010, datorate pentru neplata contravalorii facturii de apă nr._/09.09.2008.
În mod corect a constatat instanța de fond că reclamanta, în mod greșit a comunicat pârâtei facturile emise în perioada 07._, reprezentând majorări, la un domiciliu din Lazuri, jud. Dâmbovița, deși exista la dosarul_ (f. 40) dovada că reclamanta cunoștea faptul că pârâta locuiește în ., lipsind-o astfel pe pârâtă de dreptul prevăzut de art. 5 pct. 2 din contractul încheiat între părți, respectiv de posibilitatea de a contesta facturile respective sau chiar de a le achita de bună voie.
Ca urmare, văzând că relativ la penalitățile ce fac obiectul cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgoviște cu nr._ nu poate fi reținută culpa pârâtei pentru neachitarea acestora, și ca urmare nu se poate angaja răspunderea contractuală a acesteia, va fi menținută sentința pronunțată, cu consecința respingerii recursului, în baza art. 312 al.1 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant S. P. JUDEȚEAN DE ALIMENTARE CU A., CANALIZARE ȘI SALUBRIZARE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 66, J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1883/08.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă G. V., domiciliată în Nucet, Județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. C. G. B. G. A.-M. L. N.
Judecător fond N. A. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. GAM/ NGL
Ex. 3 /05.03.2014
| ← Dizolvare societate. Hotărâre din 02-09-2014, Tribunalul... | Opoziţie. Sentința nr. 1446/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
