Pretenţii. Sentința nr. 1215/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1215/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3672/120/2014
Dosar nr._ anul.act adm..
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1215
Ședința publică din data de 11 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. B.
GREFIER – A. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta . Târgoviște - Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.50 județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu ..5 Turnul A . Sibiu.
Cauza a venit spre competență soluționarea prin efectele sentinței nr. 617/2014 pronunțată la data de 29 mai 2014 de Tribunalul Sibiu
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. M.-N. pentru reclamanta și avocat C. L. pentru pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocatul ales al pârâtei solicită verificarea competentei, întrucât trebuie calificată natura litigiului, și invocă excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Dâmbovița. Se arată că, întrucât, în speța dedusă judecății este vorba despre un litigiu comercial care nu se soluționează ca o achiziție publică, competent în judecarea cauzei este Tribunalul Sibiu.
Avocatul reclamantei arată că a depus concluzii scrise cu privire la această excepție, în cadrul dezbaterilor la Tribunalul Sibiu, că, nu este vorba de un litigiu pe procedura de atribuire, apreciind că nu sânt aplicabile în spetă disp. art. 286 din OUG 34/2006.
Tribunalul, constatând cauza în stare de judecată rămâne în deliberare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, invocată de pârâtă .
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._/85/2012, la Tribunalul Sibiu- Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, reclamanta . Târgoviște - Dâmbovița,, în contradictoriu cu pârâtul ., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.910.473,19 lei precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere prevăzute de lege pentru creanțele bugetare datorate până la data plății integrale a acestei sume către . în baza scrisorii de garanție pentru restituirea avansului nr. 150/25.01.2012: obligarea . plata sumei de 2.636.824,40 lei precum și la plata dobânzilor penalizatoare datorate până la data plății integrale a acestei sume către . în baza scrisorii de garanție de bună execuție nr. 446/24.01.2012. Cu cheltuieli de judecată.
Cauza a fost declinată spre competentă soluționarea prin efectele sentinței nr. 617/2014 pronunțată la data de 29 mai 2014 de Tribunalul Sibiu și înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ .
La termenul de astăzi, pârâta, prin avocat, a solicitat instanței punerea în discuție a excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, aratand ca competenta apartinea Tribunalului Sibiu
În drept, tribunalul în aplicarea prevederilor art.137 cod procedură civilă, urmează a se pronunța mai întâi asupra excepției de necompetență ridicata de catre parata care face de prisos cercetarea pe fond a pricinii.
Astfel, Tribunalul Dambovita retine ca respectiva cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu la 28.12.2012, data de la care in dosar au fost administrate probe pana la 29 mai 2014 cand Tribunalul Sibiu din oficiu a pus in discutie exceptia necompetentei materiale fata de prevederile art.286 alin.1 teza I din OUG nr.34/2006.
Instanta constata insa ca in cazul de fata prevederile art.286 alin.1 teza I din OG nr.34/2006 nu se refera la o competenta materiala ci la o competenta teritoriala absoluta.
Potrivit disp.art.286 alin.1 teza I din OUG nr.34/2006 „ Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.”
Excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel că domeniul de aplicare al competenței speciale reglementate în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante nu poate fi extins la alte categorii de litigii decât cele enumerate de legiuitor.
Or, in cazul de fata in cauza nici nu sunt introduse partile din contractul de achizitie pentru a fi aplicabile dispozitiile speciale din OUG nr.34/2006, reclamanta solicitand pur si simplu executarea unei scrisori de garantie bancara .
Conform art. 2321 cod civil, scrisoarea de garanție este angajamentul irevocabil și necondiționat prin care o persoană, denumită emitent, se obligă, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, în considerarea unui raport obligațional preexistent, dar independent de acesta, să plătească o sumă de bani unei terțe persoane‚ denumită beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat. Angajamentul astfel asumat se execută la prima și simpla cerere a beneficiarului, dacă prin textul scrisorii de garanție nu se prevede altfel. Emitentul nu poate opune beneficiarului excepțiile întemeiate pe raportul obligațional preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garanție și nu poate fi ținut să plătească în caz de abuz sau de fraudă vădită.
Instanta apreciaza ca scrisoarea de garanție reprezintă, după cum indică și denumirea, înscrisul constatator (instrumentum) al unei garanții (negotium) oferite de obicei de o instituție bancară în folosul și la solicitarea (ordinul) unui client al său, angajat în raporturi de producție, comerț sau prestări de servicii în care are calitatea de debitor.
Prin scrisoarea de garanție se pot constitui diverse tipuri de garanție (inclusiv fideiusiune), fiind esențial ca din cuprinsul scrisorii să rezulte intenția părților cu privire la tipul de garanție (negotium), pe care au intenționat să-l încheie.
In ceea ce priveste art. 2321 cod civill, acesta reglementează scrisoarea de garanție având ca obiect garanția autonomă, caracterul autonom al garanției in cauza de fata rezultand neechivoc din conținutul înscrisului. Astfel ca stabilirea tipului de garanție constituită prin scrisoare este esențială pentru determinarea condițiilor în care se realizează efectul principal – executarea garanției: în cazul garanției autonome, emitentul (banca) este obligat să execute garanția pe baza simplei cereri a beneficiarului sau la prezentarea și a unor documente indicate în scrisoare, fără însă a mai face verificări asupra raportului juridic (primar) dintre creditor (beneficiarul garanției) și debitor (ordonator).
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici, respectiv calificarea acțiunii si determinarea competenței .
Ca urmare, pentru determinarea competenței teritoriale speciale nu se poate avea in vedere si un raport obligational cu o societate care nici nu este parte in cauza de fata, si fata de care executarea garantiei are un caracter autonom pentru a se considera aplicabile dispozitiile speciale privitoare la competenta prevazute in art.286 din OUG nr.34/2006.
Instanta apreciaza ca in cauza de fata este vorba despre o competenta teritoriala alternativa. Competenta teritoriala alternativa reprezinta acea forma a competentei teritoriale care instituie dreptul reclamantului de a alege dintre mai multe instante, deopotriva competente, iar dupa ce reclamanta a ales una dintre instantele competente alternativ din punct de vedere teritorial, competenta instantei sesizate s-a fixat in mod definitiv, astfel ca aceasta nu era indreptatita sa analizeze din oficiu competenta teritoriala si sa se considere necompetenta material.
Constatând că in speta de fata nu sunt aplicabile dispozițiile art. 286 alin. 1 instanta va admite exceptia de necompetenta teritoriala si va declina competenta in favoarea Tribunalului Sibiu.
Cum in cauza exista un conflict negativ de competenta, urmeaza ca instanta sa trimita cauza la ICCJ pentru solutionarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată de pârâtul ., privind necompetența teritoriala a Tribunalului Dâmbovița, în soluționarea cauzei.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta . Târgoviște - Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.50 județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu ..5 Turnul A . Sibiu. în favoarea Tribunalului Sibiu.
Constată existența unui conflict negativ de competență și trimite dosarul la Inalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. B. A. G.
Red. G.B/A.G
2 ex17.09.2014
| ← Dizolvare societate. Hotărâre din 25-02-2014, Tribunalul... | Dizolvare societate. Sentința nr. 540/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
