Procedura insolvenţei. Sentința nr. 324/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 324/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 6570/120/2013/a1
DOSAR NR_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA a II-a CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 324
Ședința publică din data de 12.05.2014
Completul constituit din:
Judecător-sindic: G. A. M.
Grefier: J. C.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de contestatoarea-creditoare R. T. CO SRL cu sediul ales pentru comunicarea actelor la CA V. A. M., în București, .. 27, corp A, ., împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de intimatul M. I. IPURL desemnat lichidator judiciar pentru debitoarea SALT RESTAURANTS SRL cu sediul în Crevedia, ., nr. 486, corp C5, județ Dâmbovița, cod unic de înregistrare_ și număr de ordine în registrul comerțului J_, cu privire la neînscrierea în tabelul preliminar a creanței creditoarei R. T. Co SRL în sumă de 132 000 euro și înscrierea în tabel a creanțelor creditoarelor A. P. SRL cu sediul în ., nr. 486, Corp C18, județ Dâmbovița, E. El B. Ep Ghaziri cu sediul în București, st D. V., nr 6B, ., sector 2 și S. I. SRL cu sediul în ., ., nr. 13, județ Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05.05.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12.05.2014, pronunțând următoarea hotărâre:
JUDECĂTORUL SINDIC
Prin cererea înregistrată sub nr _ contestatoarea R. T. Co SRL a formulat în contradictoriu cu intimatul M. I. IPRL contestație cu privire la neînscrierea creanței sale în sumă de 132 000 euro, în tabelul preliminar al creanțelor înregistrate împotriva debitoarei Salt Restaurants SRL.
În fapt între R. T. Co SRL și S. I. SRL a fost încheiat la data de 19.12.2012 contractul de închirierea având ca obiect cedarea folosinței spațiului comercial situat în București, ., sector 1. Acest contract a fost novat la data de 26.02.2013 prin schimbarea chiriașului, toate drepturile și obligațiile născute în baza contractului de închiriere fiind preluat de societatea Salt Restaurants.
Deși contestatoarea a pus la dispoziția chiriașului spațiul, îndeplinindu-și obligațiile stabilite, debitoarea Salt Restaurants SRL a omis să-și îndeplinească în întregime și la termen obligațiile de plată corelative.
La data deschiderii procedurii debitoarea datora societății contestatoare atât chirii cât și contravaloarea utilităților consumate și a celorlalte servicii de care a beneficiat. Pentru sumele datorate în baza Contractului debitoarea datora, potrivit art 12.4.3 și penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la data scadenței fiecăreia dintre facturile anterior menționate și până la data deschiderii procedurii insolvenței.
Totodată, întrucât Contractul a fost reziliat din culpa debitoarei, pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată, aceasta datora la data deschiderii procedurii și despăgubirile prevăzute de art 12.4.1 și 4.3.2 din Contract, respectiv chiriile calculate în continuare până la împlinirea a 30 de luni de la semnarea contractului, adică suma de 132 000 euro.
Prin declarația de creanță formulată în dosarul de insolvență creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală a sumei de 619 871,84 lei și 132 000 euro. Prin notificarea din data de 28.01.2014 administratorul judiciar al debitoarei a comunicat faptul că în tabelul preliminar de creanță, creditoarea R. T. Co SRL a fost înscrisă cu suma de 619 781,84 lei, fiind refuzată înscrierea sumei de 132 000 euro pe motiv că proprietarul nu a asigurat folosința în mod neîntrerupt a spațiului închiriat.
În temeiul dispozițiilor art 66 din Legea 85/2006 a apreciat că administratorul special nu-i este permis să verifice și prin urmare să înlăture creanța ce rezzultă din contractul de închiriere, întrucât acesta are valoarea unui titlul executoriu potrivit art 1798 c.civ, fiind înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 1 sub nr_/07.08.2013.
Administratorul judiciar nu a efectuat o cercetare amănunțită și nu a verificat cu maximă diligență legitimitatea sumei înlăturate din tabelul preliminar, apreciind în mod nejustificat că această sumă nu este datorată de debitoare
În condițiile în care debitoarea nu a contestat rezilierea contractului din culpa sa, administratorul judiciar nu poate înlătura consecințele pecuniare ale sancțiunii rezilierii care a operat deja.
Măsura înlăturării creanței în sumă de 132 000 euro se dovedește a fi netemeinică, această sumă fiind pe deplin dovedită în sarcina debitoarei prin activarea clauzelor prevăzute de art 12.4.1și 4.3.2 din Contract.
Referitor la conduita creditoarei în perioada 08.10._13, în care nu a permis accesul debitoarei în imobil, trebuie observat că aceasta nu poate fi invocată ca temei al refuzului de acordarea a daunelor interese datorate de debitoare, întrucât nu a fost încălcată nicio obligație legală sau contractuală, societatea creditoare beneficiind în tot acest timp de efectele invocării excepției de neexecutare a contractului.
A solicitat admiterea contestației și pe cale de consecință înscrierea în tabelul preliminar a tuturor creanțelor menționate în declarația de creanță formulată.
În drept au fost invocate prevederile art 73 din Legea 85/2006.
În dovedirea cererii au fost anexate notificările emise debitoarei Salt Restaurants SRL.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr _ 13/a2 contestatoarea R. T. Co SRL a formulat contestație cu privire la creanța societății S. I. SRL în sumă de 318.619,12 lei înscrisă de administratorul judiciar al debitoarei Salt Restaurants SRL în tabelul preliminar al creanțelor.
În fapt prin cererea de admitere a creanței societatea S. I. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei Salt Restaurants SRL cu suma de 318.619,12 lei invocând în justificarea creanței sale existența mai multor relații comerciale cu debitoarea.
A apreciat că această creanță nu există în realitate, nefiind făcută dovada existenței unei operațiuni comerciale reale.
S. I. SRL nu a făcut dovada prestării efective a serviciului la care s-a obligat, iar pe de altă parte pretinsa relație comercială s-a desfășurat între persoane afiliate, având în vedere că societatea creditoare S. I. SRL și debitoarea au avut pentru o perioadă relevantă același sediul, aceasta fiind controlată de numitul Rami Ghaziri, soțul numitei E. El B. Ep Ghaziri, care este asociatul majoritar la debitoarei falite.
În drept au fost invocate prevederile art 73 din Legea 85/2006.
Prin nota de ședință depusă la dosar la data de 10.02.2014 contestatoarea R. T. Co SRL a solicitat a se constata că la dosar nu au fost depuse de către intimată nici un contract comercial semnat între părți, iar facturile fiscale ce ar trebui să dovedească operațiunea comercială, nu sunt semnate de părți și nu au un obiect determinat. În plus intimata a omis să depună avizele de expediție, notele de recepție a mărfii, situația de stocuri și alte documente contabile ce ar dovedi realitatea livrărilor.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr _ 13/a3 contestatoarea R. T. Co SRL a formulat contestație cu privire la creanța societății A. P. SRL în sumă de 355.660,38 lei înscrisă de administratorul judiciar al debitoarei Salt Restaurants SRL în tabelul preliminar al creanțelor.
În fapt prin cererea de admitere a creanței societatea A. P. SRL a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei Salt Restaurants SRL cu suma de 355.660,38 lei invocând în justificarea creanței sale existența mai multor relații comerciale cu debitoarea.
A apreciat că această creanță nu există în realitate, nefiind făcută dovada existenței unei operațiuni comerciale reale.
A. P. SRL nu a făcut dovada prestării efective a serviciului la care s-a obligat, iar pe de altă parte pretinsa relație comercială s-a desfășurat între persoane afiliate, având în vedere că societatea creditoare A. P. SRL are ca asociat unic și administrator pe numita E. El B. Ep Ghaziri, care este totodată și asociatul majoritar la debitoarei falite.
A considerat că operațiunea comercială invocată nu există, nu a avut loc nicio prestare de bunuri sau servicii care să fi generat o creanță, și pe cale de consecință se impune înlăturarea creanței din tabelul preliminar.
În drept au fost invocate prevederile art 73 din Legea 85/2006.
Prin nota de ședință depusă la dosar la data de 10.02.2014 contestatoarea R. T. Co SRL a solicitat a se constata că la dosar nu au fost depuse de către intimată nici un contract comercial semnat între părți, iar facturile fiscale ce ar trebui să dovedească operațiunea comercială, nu sunt semnate de părți și nu au un obiect determinat. În plus intimata a omis să depună avizele de expediție, notele de recepție a mărfii, situația de stocuri și alte documente contabile ce ar dovedi realitatea livrărilor.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr _ 13/a4 contestatoarea R. T. Co SRL a formulat contestație cu privire la creanța numitei E. El B. Ep Ghaziri în sumă de 279.705,20 lei înscrisă de administratorul judiciar al debitoarei Salt Restaurants SRL în tabelul preliminar al creanțelor.
În fapt prin cererea de admitere a creanței numita E. El B. Ep Ghaziri a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei Salt Restaurants SRL cu suma de 279.705,20 lei invocând în justificarea creanței sale existența mai multor relații comerciale cu debitoarea.
A apreciat că această creanță nu există în realitate, nefiind făcută dovada existenței unui contract de creditare.
Creditoarea nu a făcut dovada virării efective a sumelor a sumelor pretins împrumutate debitoarei, dar nici a nevoii societății de a fi împrumutată cu sumele pretins a fi virate de creditoare.
Pe de altă parte trebuie reținut că numita E. El B. Ep Ghaziri este asociat majoritar al debitoarei falite și are tot interesul să creeze în mod artificial creanțe care să o ajute să controleze Adunarea creditorilor și astfel să paralizeze eventualele acțiuni de atragere a răspunderii personale sau să își apropie în mod necuvenit sume de bani și bunurile societății.
A considerat că operațiunea comercială este una fictivă pentru că nu a avut loc nicio prestare de bunuri sau servicii care să fi generat o creanță, și pe cale de consecință se impune înlăturarea creanței din tabelul preliminar.
În drept au fost invocate prevederile art 73 din Legea 85/2006.
La termenul de judecată din data de 14.04.2014 judecătorul sindic având în vedere dispozițiile art. 108 alin.4 din Legea nr. 85/2006 prin raportare la dispozițiile art.73 alin.3 din aceeași lege, potrivit cărora judecătorul sindic va soluționa deodată, printr-o sentință, toate contestațiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, a dispus conexarea dosarelor nr_ 13/a2,_ 13/a și_ 13/a4 la dosarul nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarea situație de fapt:
Referitor la contestația înregistrată sub nr. _ – formulată de creditoarea R. T. Co SRL cu privire la neînscrierea în tabelul preliminar a creanței în sumă de 132.000 euro deținute de R. T. Co SRL împotriva debitoarei SALT RESTAURANTS SRL:
Prin cererea de admitere a creanței formulată de creditoarea R. T. Co SRL (f. 269 și urm din vol al II-lea al cauzei_ 13 – procedura insolvenței privind debitoarea Salt Restaurnats SRL) această creditoare a solicitat admiterea declarației de creanță în sumă totală de 619.871,84 lei reprezentând pe de o parte, rest chirie aferentă lunii iunie 2013, chirie lunile iulie – octombrie 2013 și penalități aferente, contravaloare utilități aferente acelorași perioade, regularizări utilități, penalități de întârziere, cheltuieli de executare în dosar de executare silită, rest final plată utilaje, servicii întreținere pardoseală, precum și suma de 132.000 euro, pe de altă parte, reprezentând „penalități contractuale ca urmare a rezilierii contractului de închiriere sub nr._/07.08.2013”.
În tabelul preliminar întocmit de lichidatorul judiciar în cauză (f. 57 vol al III-lea dosar de insolvență) a fost înscrisă pentru creditoarea R. T. Co SRL doar suma de 619.871,84 lei.
La dosar există depus contractul de închiriere nr._/07.08.2013 (f. 291 și urm. din vol al II-lea al cauzei_ 13), încheiat de R. T. Co SRL în calitate de locator și S. I. SRL în calitate de locatar, acest contract fiind novat prin schimbarea chiriașului la data de 26.02.2013, noul chiriaș devenind debitoarea Salt Restaurants SRL (f. 305 din vol al II-lea al cauzei_ 13), care a preluat toate drepturile și obligațiile derivând din respectivul contract de închiriere.
Acest contract de închiriere, astfel novat, a fost reziliat unilateral de către locator, astfel cum reiese din notificarea adresată debitoarei la data de 04.12.2013 (f. 319-320 din vol al II-lea al cauzei_ 13) pentru neplata de către chiriaș a chiriei convenite, în concordanță cu prevederile art. 12.2.1 și 12.2.3 ale contractului – rezileire de drept și fără îndeplinirea oricăror formalități, la momentul notificării rezilierii.
Este adevărat că la pct. 12.4.1 se prevede în contractul de închiriere, la capitolul „Penalități” faptul că „în cazul în care contractul este reziliat de către proprietar (locator) în conformitate cu art. 12.2.1 de mai sus, chiriașul va plăti proprietarului despăgubiri în condițiile art. 4.3.2.”, iar art. 4.3.2 prevede că „…sub sancțiunea plății către proprietar, în cazul încetării contractului înainte de 30 de luni de la semnarea contractului a chiriei aferente pentru perioada de timp rămasă până la împlinirea a 30 de luni de la semnare, indiferent de data eliberării spațiului închiriat…”.
Cu toate acestea, este incorectă susținerea contestatoarei R. T. Co SRL că „suma de 132.000 euro constituie în realitate chirie”, întrucât natura juridică a acestei sume - calculate ca fiind contravaloarea chiriei aferente perioadei rămase până al expirarea termenului de 30 de luni de la încheierea contractului de închiriere - este aceea a unei clauze penale, respectiv a unei despăgubiri convenite de părți pentru prejudiciul suferit de locator ca urmare a desfacerii contractului din culpa chiriașului, despăgubire calculată în raport de chiria convenită (calificare a clauzei contractuale raportată la prevederile art. 1538 Cciv).
Or, caracterul juridic al clauzei penale convenite în contractul de închiriere din speță reprezintă tocmai determinarea întinderii prejudiciului în caz de neexecutare a obligației contractuale (așadar nu pentru întârzierea în executare), iar în caz de încălcare a prevederilor contractului, creditorul poate cere fie îndeplinirea obligației principale (în cazul din speță, plata chiriei neachitate), fie executarea clauzei penale, astfel cum se prevede la art. 1538 al.2 Cciv și art. 1539 Cciv (creditorul poate cere, în caz de neexecutare, fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală; creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligației principale, cât și plata penalității, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit).
Or, prin cererea de creanță, creditoarea R. T. Co SRL a cerut atât înscrierea creanței reprezentând plata chiriilor restante, contravaloare utilități și penalități de întârziere, cât și înscrierea clauzei penale, și ca urmare, în lumina prevederilor legale menționate mai sus, în mod corect a fost admisă de către lichidatorul judiciar numai creanța privind executarea obligației principale a contractului de închiriere, fiind respinsă înscrierea creanței privind clauza penală, întrucât cele două obligații nu pot fi cumulate.
Pe de altă parte, opțiunea lichidatorului judiciar pentru admiterea creanței reprezentând executarea în natură a obligației principale și nu a clauzei penale este firească, pe de o parte datorită principiului maximizării averii debitorului, ce trebuie respectat în cadrul procedurii insolvenței, iar pe de altă parte, întrucât clauza penală are un caracter accesoriu raportat la executarea obligației principale – plata chiriei restante.
Ca urmare, contestația înregistrată sub nr._ urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la contestațiile înregistrate sub nr._ 13/a2 și_ 13/a3 – formulate de creditoarea R. T. Co SRL cu privire la înscrierea în tabelul preliminar a creanțelor deținute de S. I. SRL și A. P. SRL împotriva debitoarei SALT RESTAURANTS SRL:
Cele două contestații au fost motivate în mod similar de către contestatoare (susținându-se, în principiu, faptul că respectivele creanțe sunt fictive, întrucât nu există documente justificative care să le sprijine existența), iar apărările lichidatorului judiciar prezintă, de asemenea, puncte comune în ambele cazuri.
Deși creditoarea R. T. Co SRl a încercat să acrediteze ideea că în privința celor două creditoare – S. I. SRL și A. P. SRL există o prezumție de fictivitate, decurgând din anumite împrejurări de fapt raportate la prevederile art. 85 al.3 și 80 al.2 lit. a, b și e din Legea 85/2006, judecătorul sindic reține împrejurarea că, atâta vreme cât convențiile încheiate de aceste două creditoare, în temeiul cărora s-a solicitat înscrierea creanțelor acestora în tabelul preliminar privind pe debitoarea SALT RESTAURANTS SRL, nu au fost atacate cu acțiune în anulare în temeiul art. 79-80 din legea 85/2006, nu se poate antama în cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor la tabelul preliminar nici valabilitatea respectivelor convenții și nici eventuala fraudă a debitorului față de creditorii săi, ci judecătorul sindic este obligat să verifice strict respectarea prevederilor art. 64 și urm. Legea 85/2006.
Ca urmare, judecătorul sindic are de analizat dacă modul în care lichidatorul judiciar a apreciat legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea creanțelor contestate, raportat la actele existente la dosar, a fost sau nu corectă.
Față de susținerile contestatoarei în sensul că documentele prezentate de cele două creditoare - S. I. SRL și A. P. SRL nu pot dovedi existența realității relațiilor contractuale dintre acestea și SALT RESTAURANTS SRL, se reține că la dosarul cauzei (dosarul privind procedura de insolvență a debitoarei SALT RESTAURANTS SRL ) sunt depuse, anexat celor două cereri de creanțe, facturi fiscale nesemnate de niciuna din părți, fără a fi dublate de contract în formă scrisă, obiectul respectivelor facturi fiscale nu este determinat, iar fișa contabilă nu poate reprezenta o probă în sprijinul existenței raporturilor juridice ale părților.
Este drept că, potrivit art. 1178 Cciv, contractul se încheie prin simplul acord de voințe al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.
Totuși, nu trebuie omis faptul că art. 1241 Cciv prevede că înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forța probantă prevăzută de lege, iar potrivit art. 250 NCpc, dovada unui act juridic se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia din părți, expertiză, sau alte mijloace prevăzute de lege, iar art. 309 NCpc prevede că nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei, cu excepția cazului în care se permite dovada cu martori contra unui profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale, în afară de cazul în acre legea specială cere proba scrisă.
Admițând că în situația din speță ne încadrăm în ipoteza finală a art. 309 al.2 NCpc, în sensul că este permisă dovedirea unui raport juridic convențional între creditoarele S. I. SRL și A. P. SRL și SALT RESTAURANTS SRL și cu alte probe decât înscrisuri – în sensul art. 1241 Cciv -, se observă totuși că facturile fiscale anexate celor două cereri de creanțe nu sunt semnate de către niciuna din părți, și văzând art. 280 al.3 NCpc, în ceea ce privește fișa contabilă a debitoarei, se apreciază că aceasta nu poate avea valoarea unui început de dovadă scrisă care să poată fi completat cu alte mijloace de probă pentru a proba existența convenției. Ca urmare, raportat la toate mijloacele de probă depuse de cele două creditoare anexat cererilor de creanță, se apreciază că acestea nu pot fi reținute de judecătorul sindic ca temei al creanțelor, în sensul art. 65 al.2 din Legea 85/2006., consecința fiind admiterea contestației formulate de creditoarea R. T. Co SRL cu privire la cele două cereri de creanțe.
Referitor la contestația înregistrată sub nr. _ 13/a4 – formulată de creditoarea R. T. Co SRL cu privire la înscrierea în tabelul preliminar a creanței creditoarei E. El B. Ep Ghaziri împotriva debitoarei SALT RESTAURANTS SRL:
Și în acest caz se contestă realitatea operațiunii juridice dintre debitoare și creditoarea E. El B. Ep Ghaziri de către un terț față de convenție.
În această situație însă, spre deosebire de situația anterior analizată, în care nu s-a regăsit niciun mijloc de probă care să justifice realitatea operațiunilor juridice, există depuse mai multe contract de împrumut dintre societatea debitoare și creditoarea E. El B. Ep Ghaziri, iar creditoarea R. T. Co SRL a contestat data certă a acestora.
Totuși, coroborând convențiile de împrumut existente la dosar cu datele ce rezultă din registrele profesionistului și din dispozițiile de plată aflate la dosar (în aplicarea art. 279 și 280 NCpc) se poate concluziona de către judecătorul sindic că neacordarea datei certe convențiilor de împrumut este acoperită prin aceste din urmă mijloace de probă.
Ca urmare, în această situație nu se poate susține cu același temei ca în cazul analizat anterior, că există suficiente temeiuri pentru a se aprecia ca lipsită de temei creanța creditoarei E. El B. Ep Ghaziri.
Raportat la susținerile creditoare R. T. CO SRL, în sensul existenței unei prezumții de fraudă și de fictivitate, este necesar a se face aceeași observație, în sensul că atâta vreme cât convențiile de împrumut anexate cererii de creanță a creditoarei E. El B. Ep Ghaziri, în temeiul cărora s-a solicitat înscrierea creanțelor acesteia în tabelul preliminar privind pe debitoarea SALT RESTAURANTS SRL, nu au fost atacate cu acțiune în anulare în temeiul art. 79-80 din legea 85/2006, nu se poate antama în cadrul procedurii de soluționare a contestațiilor la tabelul preliminar nici valabilitatea respectivelor convenții și nici eventuala fraudă a debitorului față de creditorii săi, ci judecătorul sindic este obligat să verifice strict respectarea prevederilor art. 64 și urm. Legea 85/2006, ceea ce s-a realizat.
Or comitetul creditorilor nu a introdus cerere de anulare a actelor frauduloase cu privire la aceste împrumuturi și ca urmare nu se poate recurge la o cale ocolită spre a obține acest efect.
Pentru aceste motive va fi respinsă contestația la cererea de creanță a creditoarei E. El B. Ep Ghaziri.
Urmează ca lichidatorul judiciar să procedeze la modificarea tabelului preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SALT RESTAURANTS SRL după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea-creditoare R. T. Co SRL cu sediul ales pentru comunicarea actelor la CA V. A. M., în București, .. 27, corp A, . cu privire la neînscrierea în tabelul preliminar al creanței creditoarei R. T. Co SRL în sumă de 132 000 euro.
Admite contestația formulată de contestatoarea-creditoare R. T. Co SRL cu sediul ales pentru comunicarea actelor la CA V. A. M., în București, .. 27, corp A, . cu privire la înscrierea în tabelul preliminar a creanțelor creditoarelor A. P. SRL cu sediul în ., Calea Combinatului, nr. 486, Corp C18, județ Dâmbovița și S. I. SRL cu sediul în ., ., nr. 13, județ Dâmbovița.
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea-creditoare R. T. Co SRL cu privire la înscrierea în tabelul preliminar a creanțelor creditorului E. El B. Ep Ghaziri cu sediul în București, st D. V., nr 6B, ., sector 2.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.05.2014.
JUDECĂTOR SINDIC GREFIER
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
15.05.2014/7ex
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 219/2014. Tribunalul... | Procedura insolvenţei. Hotărâre din 14-01-2014, Tribunalul... → |
|---|
