Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 1122/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1122/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 17572/63/2010/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1122/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier C. G. E.
*******
Pe rol fiind analiza situației actuale privind pe debitoarea ., și examinarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar A. S. INSOLVENȚA 2007 SPRL – desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei ., împotriva pârâtului B. C..
Dezbaterile au avut loc la data de 25 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul pentru a da posibilitate părților lipsă să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 02 iulie 2011, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 08.05.2013, lichidatorul judiciar A. S. INSOLVENȚA 2007 SPRL – desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtul Badan C., a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de asociat și administrator al debitoarei, care potrivit propriei declarații date la data de 14.04.2011 s-a ocupat personal de conducerea societății debitoare; fapta pentru care se solicită antrenarea fiind folosirea bunurilor societății în interes personal sau în interesul altei persoane – art. 138 alin. 1 lit. a, precum și nepredarea în totalitate a actelor contabile necesare derulării procedurii de insolvență – art. 138 alin. 1 lit. d, iar prejudiciul este de 149.748,288 lei și reprezintă întreg pasivul debitoarei.
Lichidatorul judiciar a precizat că solicită antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului nu doar pentru fapta de a vinde autoturismul ce face obiectul contractului din data de 16.02.2009, ci și pentru întreaga activitate a acestuia de a lipsi societatea de bunurile necesare desfășurării activității curente, fapt ce a dus la .; apreciind că în măsura în care faptele pârâtului de a lipsi societatea de bunurile necesare desfășurării activității curente nu ar fi intervenit societatea ar fi putut în continuare să desfășoare activitate curentă și din veniturile ce le-ar fi realizat ar fi reușit să își achite datoriile, astfel încât starea de insolvență nu ar mai fi apărut.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, lichidatorul judiciar a învederat că deși din certificatul de furnizare informații rezultă că societatea a funcționat cu doi administratori, respectiv Badan C. și L. M., totuși din declarația dată de pârât în data de 14.04.2011 rezultă că acesta s-a ocupat în mod efectiv de conducerea societății și, mai mult, în actele în care s-au concretizat faptele pârâtului de a lipsi societatea de bunurile necesare desfășurării activității curente, societatea debitoare este reprezentată de pârât, în calitate de administrator. S-a apreciat că pârâtul este unicul răspunzător de starea actuală a debitoarei.
La data de 12.06.2012, pârâtul a formulat întâmpinare.
În apărare pârâtul Badan C. a arătat că în raportul prevăzut de art. 59 din legea insolvenței, lichidatorul judiciar a precizat că, în urma verificării actelor financiar contabile puse la dispoziție de administrator, starea de insolvență a societății a fost generată de pierderile înregistrate pe perioada 2008 – 2010, ca urmare a faptului că societatea nu a câștigat licitația electronică pentru efectuarea de trasee.
Pârâtul a mai menționat că vânzarea autovehiculului către I. I. a fost realizată în scopul de a achita o parte din ratele de leasing, în încercarea de a le păstra la dispoziția societății, iar autovehiculul IKARUS (fabricat în anul 1987) se afla într-o stare avansată de degradare nemaifiind folosit din anul 2006, astfel că a fost evaluat ca fier vechi și vândut către B. F..
S-a mai arătat de către pârât că, în condițiile în care societatea nu a înregistrat venituri, ca urmare a faptului că din anul 2008, nu a mai reușit să obțină un traseu județean sau interjudețean, deși a făcut demersuri în acest scop, nu a reușit să mai achite ratele de leasing.
La data de 25.09.2012, lichidatorul judiciar A. S. INSOLVENȚA 2007 SPRL – desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei ., a formulat note de ședință, învederând că în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus societatea în insolvență s-a menționat că la acel moment nu au fost identificate elemente care să atragă răspunderea unor persoane, însă s-a mai precizat și că dacă în cursul procedurii astfel de elemente vor fi descoperite lichidatorul va proceda la sesizarea judecătorului sindic în acest sens, ceea ce a și făcut.
S-a mai arătat de către lichidatorul judiciar că analizând operațiunile prin care bunurile au ieșit din patrimoniul falitei, acestea converg la concluzia că în realitate ieșirile din patrimoniu au fost făcute astfel încât acestea să profite terților contractanți și nicidecum societății falite, întrucât unul din autoturisme a ieșit din patrimoniu prin novarea cu titlu gratuit, un alt autoturism a ieșit din patrimoniul falitei prin vânzare la prețul de numai 100 lei, iar un alt autoturism a ieșit din patrimoniu la un preț de 20.000 lei, față de care întrucât nu există dovada înregistrării în contabilitate, există prezumția că în realitate acești bani au fost încasați și însușiți de pârât în interes personal.
La solicitarea lichidatorului judiciar, instanța a încuviințat proba cu interogatoriu, pârâtul fiind citat cu mențiunea prezentării la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 225 Cod procedură civilă.
La solicitarea pârâtului, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza contabilă. Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit și depus la dosar la data de 22.05.2013 de către expert C. M..
Instanța a încuviințat lichidatorului judiciar completarea raportului de expertiză, expertul depunând la dosar la data de 14.06.2013 supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară.
Analizând actele și lucrările cauzei, judecătorul sindic reține că pârâtul B. C. a îndeplinit ( alături de L. M. ) funcția de administrator social al . începând cu data de 28.12.1994 până la deschiderea procedurii de insolvență împotriva acestei debitoarei, conform certificatului de furnizare informații nr._/18.03.2011 emis de ORC ( fila 66 dosar fond).
Procedura simplificată a insolvenței s-a deschis împotriva debitoarei prin Încheierea din 22.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ 10 al Tribunalului D. Secția a II a Civilă iar, la data de 24.05.2011 s-a depus la dosar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului analizându-se activitatea economico-financiară a debitoarei în perioada_10 și precizându-se drept principală cauză a insolvabilității activitatea nerentabilă și generatoare de pierderi.
Deși, potrivit alin 3 ind. 1 al art. 138 din Lega 85/2006 și raportat la faptul că în raportul prevăzut de art. 59, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei nemaiavând astfel calitatea procesuală de a introduce prezenta acțiune, judecătorul sindic constată că, și pe fondul ei, aceasta este neîntemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 8.05.2012 lichidatorul judiciar A. S. INSOLVENȚA SPRL și–a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006. adică se invocă următoarele fapte: la lit. a - folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane și lit. d – ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau ținerea contabilității în neconformitate cu legea .
Pentru angajarea răspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde. Probarea acestor patru condiții revine lichidatorului judiciar, titular al acțiunii conform art 1169 C.civ.
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, rezultă că potrivit textului de lege menționat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană, care a cauzat starea de insolvență prin ținerea unei contabilități fictive, acționarea în sensul dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Ca urmare, pentru atragerea răspunderii, textul art. 138 alin. 1 lit. d prevede necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor condiții: săvârșirea faptei de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea; vinovăția în săvârșirea faptelor; starea de insolvență a debitorului; existența unei legături de cauzalitate între una din faptele menționate și starea de insolvență.
Nedepunerea documentelor contabile, invocată de lichidatorul judiciar în cererea de chemare în judecată, care ar putea presupune neținerea contabilității în conformitate cu legea și ar putea conduce la starea de insolvență, în contextul în care înregistrarea corectă în conformitate cu dispozițiile legii a operațiunilor efectuate de societate ( ținerea contabilității în conformitate cu legea reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost efectuate legal, că acestea pot fi verificate și că creditorii își pot recupera creanțele din bunurile societății înregistrate în contabilitate), nu poate fi reținută în speță.
Însuși lichidatorul (la fila 5 – dos_ 10/a1) în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea în insolvență arată că pârâtul i-a pus la dispoziție cea mai mare parte a actelor și întrucât singurul dubiu exista asupra sumei de 20.000 lei cu care a fost vândut autoturismul Microbuz Mercedes cu nr. de înmatriculare_ aparținând debitoarei, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă.
Ținând cont de concluziile raportului de expertiză depus, în cauză la filele 139-144 și a suplimentului de la filele 155-157 prin care se arată că încasarea acestei sume ( înscrisă în factura nr._/02 din 06.08.2010 ) de 20.000 lei cu chitanța nr._ a fost înregistrată în contabilitatea firmei – instanța apreciază că a fost răsturnată prezumția neținerea contabilității în conformitate cu legea și va respinge ca neîntemeiate susținerile reclamantei de atragere a răspunderii pârâtului pe acest motiv.
Nici atragerea răspunderii pârâtului în baza art. 138 alin. 1 lit. a nu se impune atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada că administratorul, în calitatea sa de organ de conducere al societății debitoare, a utilizat bunurile sau creditele acesteia în interesul său sau al unei alte persoane, fie că este vorba de persoană fizică sau persoană juridică.
Instanța va înlătura susținerile reclamantului potrivit cărora trebuie antrenată răspunderea pârâtului în temeiul literei a întrucât prin întreaga sa activitate ar fi lipsit societatea de bunurile necesare desfășurării activității curente și astfel aceasta a intrat în insolvență – întrucât cu actele depuse la dosar și din probele administrate se constată contrariul.
Instanța apreciază că, cu actele existente la dosar ( contracte de credit, de garanție, de reeșalonare rate de leasing, demersuri la ARR pentru înființarea de noi trasee județene )pârâtul a făcut dovada diligențelor depuse pentru funcționarea societății astfel că, nu se poate reține că ar fi întrunite în persoana pârâtului condițiile răspunderii civile patrimoniale speciale impuse de art. 138 lit. a .
În privința vânzării autoturismul Microbuz Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pârâtul a prezentat factura fiscală care atestă ieșirea acestuia din patrimoniul societății dar și chitanța de încasare a sumei de 20.000 lei, sumă care a fost înregistrată în contabilitate. Astfel susținerile reclamantei cum că acești bani au fost folosiți în interes personal sunt neîntemeiate.
În privința autoturismului Marca Ikarus cu nr. de înmatriculare_ chiar reclamantul atestă că a formulat acțiune în anulare a contractului de vânzare cumpărare a acestuia și că acțiunea i-a fost admisă așa încât instanța consideră el nu mai poate fi luat în considerare la analiza temeiului prezentei cauze.
În concluzie, față de cele reținute mai sus instanța urmează să respingă prezenta acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar A. S. INSOLVENȚA 2007 SPRL – desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei ., împotriva pârâtului B. C., cu domiciliul în loc. D., jud. D..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013.
Președinte, C. R. | ||
Grefier, C. G. E. |
Redactat de judecător C.R./ grefier C.E.
2 exemplare
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 427/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie creanţe. Sentința nr. 842/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
