Obligatia de a face. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 29901/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 183/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. C.
Judecător I. O.
Judecător O. P. A.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent reclamant . VEST SRL împotriva sentinței nr. 8669/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat . SA, având ca obiect obligatia de a face
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 01 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul pentru a se depune concluzii scrise, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 08 aprilie 2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 31.10.2011, reclamanta . VEST SRL a chemat în judecată pe pârâta . SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului autentic de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul înscris în CF nr._ C., cu nr. cadastral nr. 4160/7 situat în C., cart. Craiovița Nouă, ., în caz contrar hotărârea judecătorească să țină loc de contact autentic de vânzare - cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că, în fapt, pârâta a încheiat contactul de leasing financiar nr._/15.12.2006 cu ., având ca obiect imobilul înscris în CF nr._ C. cu nr Cadastral 4160/7 situat în C., cart. Craiovița Nouă, ., .. Ulterior s-a încheiat actul adițional nr._.2/30.03.2010 prin care s-au modificat nr. de rate, valoarea dobânzii și structura ratelor, ultima rată având scadența în data de 17.11.2010. Deoarece utilizatorul . avea probleme de natură financiară a încheiat cu societatea noastră un contract de leasing financiar sus menționat, urmând ca utilizatorul . să efectueze toate demersurile în vederea obținerii acordului proprietarului imobilului . SA.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 896 Noul C. civ. după caz art. 27 alin. 3, 4 din Legea nr. 7/1996, art. 9 lit. d din O. G nr. 51/1997.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Deși legal citată, debitoarea nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula probe în apărare.
La data de 2.05.2012 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare pentru imobil.
Prind sentința nr. 8669 din 06.06.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoeia C. a respins cererea astfel cum a fost precizata, formulată de reclamanta . VEST SRL, în contradictoriu cu pârâta . SA.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că intre parata . SA si . a fost incheiat contractul de leasing financiar nr._/15.12.2006, prin care prima, in calitate de finantator a transmis dreptul de folosinta și posesie catre . privind imobilul – apartament nr.7, situat in mun. C., cart. Craiovita Noua, . pe perioada 15.12.2006 – 25.12.2009 cu optiune de cumparare.
La data de 23.12.2010, . a cedat dreptul de folosinta a imobilului descris mai sus, catre reclamanta . Vest SRL.
Pentru ca instanta sa poata pronunta in baza art.1073 si 1077 C.civ. o hotarare care sa tina loc de contract autentic de vanzare-cumparare cu privire la imobilul ce a format obiectul contractului de cesiune incheiat la 23.12.2010, este necesar a fi indeplinite mai multe conditii printre care si existenta unei conventii -promisiune bilaterala de vanzare cumparare - intre reclamanta si parata. In speță, prin instiintarea de plata emisa de parata la data de 17.03.2011 (fila 12) catre reclamanta, acesteia din urma i-a fost adusa la cunostinta restul de plata la contractul de leasing nr._/15.12.2006 precum si taxa novatie .
Asadar, parata a fost de acord cu cedarea catre reclamanta a dreptului de folosinta privind imobilul ce a format obiectul contractului de leasing nr._/15.12.2006, avand in vedere fixarea de catre parata a unei sume de bani reprezentand taxa novatie.
Prin efectuarea platii pretinse de catre parata creditoare a sumelor reprezentand rest de plata la contractul de leasing nr._/15.12.2006 si acceptarea acestei sume s-a realizat intre parti, in realitate, o novatie subiectiva prin schimbare de debitor.
Ca atare, actul juridic incheiat intre parti nu reprezinta o promisiune bilaterala de vanzare cumparare a imobilului individualizat mai sus care sa dea nastere in sarcina paratei obligatia de a face, respectiv de a incheia contractul promis sau pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic.
Dobandirea dreptului de proprietate a imobilului ce a format obiectul contractului de leasing este insa reglementat in contract, la pct.3 – optiunea de cumparare – prin care parata, in calitate de finantator, s-a angajat sa garanteze optiunea de transferare a dreptului de proprietate la sfarsitul perioadei de leasing si dupa indeplinirea tuturor conditiilor contractuale . Cum in speta de fata nu sunt indeplinite prev.de art.1073 -1077 C.civ., intre parti nefiind incheiat vreun act juridic reprezentat de o promisiune bilaterala de vanzare cumparare, actiunea astfel cum a fost precizata a fost respinsă ca nefondata.
Împotriva sentinței nr. 8669/2012 a declarat recurs reclamanta . VEST SRL solicitând admiterea, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivare arată că instanța de fond a reținut că la data de 15.12.2006 între . SA în calitate de finanțator și ., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar. La data de 23.12.2010, . a cedat dreptul de folosinta al imobilului catre reclamanta . Vest SRL.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză a operat novația subiectivă prin schimbare de debitor, însă a interpretat greșit contractul de leasing financiar încheiat între . SA, în calitate de finanțator și recurentă – ca efect al novației – în calitate de utilizator, atunci când a apreciat că între părți nu s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare.
Instanța de fond a interpretat greșit temeiul de drept invocat deoarece acesta nu prevede obligația existenței unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare, ci a unei obligații de a transfera dreptul de proprietate. În speță, obligația pârâtei de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului este atât contractuală, rezultând din contractul de leasing, cât și legală, rezultând din art.9 lit.d din OG nr.51/1997.
Astfel, opțiunea de cumpărare a fost dată în mod irevocabil la semnarea contractului de leasing, iar din actele depuse la dosarul cauzei rezultă foarte clar că a fost îndeplinită obligația de plată a valorii reziduale și a tuturor obligațiilor din contractul de leasing, fiind îndeplinite toate condițiile necesare pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
A apreciat că instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 16 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing în condițiile în care acestea prevăd expres posibilitatea instanței de judecată de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare în cazul în care finanțatorul nu respectă dreptul de opțiune al utilizatorului.
În cauza de față, din starea de fapt prezentată de instanța de fond, a rezultat că . SA a încălcat dreptul de opțiune al utilizatorului, astfel încât recurenta este îndreptățită la a solicita instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare. Rezultă cu certitudine că încă de la data încheierii contractului de leasing utilizatorul, recurenta reclamantă și-a manifestat opțiunea de a cumpăra bunul, opțiune acceptată încă de la acel moment de către locator. Evident, opțiunea este condiționată de plata integrală a ratelor și a valorii reziduale, însă acest aspect a fost constatat de către instanța de fond.
În drept au fost invocate dispoz. art. 304 pct.8 Cod procedură civilă, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
La termenul din 10 decembrie 2012, intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. A arătat că instanța de fond a apreciat corect faptul că nu există o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, înștiințarea de plată neonorată la termen, care putea avea efect doar asupra stingerii datoriilor SG BRAND neputând reprezenta promisiune privind transferul unui drept real.
Examinând recursul prin prisma ansamblului probator administrat în faza de fond a cercetării judecătorești, a dispozițiilor normative incidente în cauză și a criticilor formulate de către recurentă, tribunalul constată că acesta este nefundat, urmând a fi respins.
Tribunalul constată însă că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală și temeinică.
Starea de fapt a fost corect reținută, nefiind contestată, actul juridic dedus judecății fiind corect interpretat, neputându-se aprecia că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Se reține astfel că între parata . SA si . a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/15.12.2006, prin care prima, în calitate de finanțator a transmis dreptul de folosința și posesie către . asupra imobilului apartament nr.7, situat in mun. C., cart. Craiovita Noua, ., . pe perioada 15.12.2006 – 25.12.2009. În convenție s-a stipulat că utilizatorul își exprimă încă de la data semnării contractului opțiunea de a achiziționa bunul la sfârșitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale (al cărei cuantum era inițial de 9200 euro, fiind modificată prin actul adițional la suma de_ euro). și a tuturor obligațiilor rezultate din contract.
Instanța mai reține că inițial contactul de leasing a fost încheiat pe o perioadă de 36 luni, rata reprezentând valoarea reziduală urmând a fi achitată în ianuarie 2009, însă prin acte adiționale clauzele inițiale au fost modificate, stabilindu-se ca rata 36 să fie achitată în noiembrie 2010, iar valoarea reziduală în decembrie 2012.
La data de 23.12.2010, . a cedat dreptul de folosință asupra imobilului către reclamanta . Vest SRL, care s-a obligat să preia toate drepturile și obligațiile utilizatorului rezultate din contractul de leasing.
La data de 17.03.2011 societatea de leasing a emis înștiințarea de plată nr._ în care este menționat un debit restant din contractul de leasing de_,80 lei, sumă ce include și taxa de novație de 150 de lei. Nu rezultă însă dacă debitul include și valoarea reziduală. Această înștiințare a fost comunicată de . către reclamanta . Vest SRL la data de 11.10.2011 (conform mențiunii aflate pe notificare, fila 11 dosar fond), care la data de 12.10.2011 susține că a efectuat plata.
Instanța reține că finanțatorul a arătat prin răspunsul la interogatoriu că valoarea din înștiințare nu cuprindea și valoarea reziduală și că ar fi fost de acord cu novația dacă debitul era achitat imediat. Mai reține că novația prin schimbare de debitor are loc atunci când un terț se angajează față de creditor să plătească datoria, intenția de a nova trebuind să rezulte expres din convenția părților. Or, din actele aflate la dosar nu rezultă clar voința pârâtei de a nova, intenția acesteia nefiind clar exprimată. Pârâta nu a comunicat o acceptare a novației către reclamantă, înștiințarea fiind trimisă utilizatorului din contract, nu reclamantei, susținând că a efectuat restituirea sumei achitate de către reclamantă la data de 2.10.2012.
Trecând peste faptul că nu au fost dovedite condițiile novației, tribunalul mai constată că nu există dovada plății integrale a sumelor datorate în baza contractului de leasing, inclusiv a valorii reziduale, reclamanta decât susținând că suma din înștiințare cuprindea și valoarea reziduală (o verificare neputându-se face decât în funcție de toate plățile efectuate). În plus, corect a reținut instanța de fond faptul că între părți nu s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare a imobilului, astfel că nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În consecință, potrivit art. 312 C.pr. civ. va fi respins recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă . VEST SRL cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Ț. O., .. 19, ., împotriva sentinței nr. 8669/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în sector 2, București, .. 3, .> Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Președinte, C. I. C. | Judecător, I. O. | Judecător, O. P. A. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.I.O.
Tehn.red./A.F.28 Aprilie 2013
Red.juzd.fond.M.O.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9168/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
