Pretenţii. Decizia nr. 596/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 25236/301/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 596/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. E. D.- judecator
Judecător C. I. C.
Judecător A. G. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă . SALZBURG - SUCURSALA ROMANIA împotriva sentinței nr. 8998/07.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat . SIBIU, intervenient B. F. V., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă . SIBIU prin consilier juridic C. A.-M. lipsind recurenta reclamantă . SALZBURG - SUCURSALA ROMANIA și intervenientul B. F. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic C. A. M. depune întâmpinare. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra cererii de recurs deduse judecății.
Consilier juridic C. A.-M. pentru intimata pârâtă . solicită respingerea recursului cu cheltuieli de jduecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 12.07.2010 cu nr._, reclamanta P. V. AG SALZBURG a chemat în judecată pârâta . SIBIU – prin Sucursala Unirii București (Reprezentanța de Despăgubiri Regiunea a IV-a București) solicitând, și în contradictoriu cu intervenientul forțat B. Forescu V., obligarea pârâtei la plata:
I.- sumei de 4129,84 lei, contravaloarea despăgubirii achitate de reclamantă în temeiul asigurării facultative CASCO;
II. – plata sumei de 289,10 lei, reprezentând reactualizarea cuantumului despăgubirii cu 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 4,13 lei/zi corespunzător a 70 de zile de întârziere, calculate de la data de 14.05.2010 (data expirării celor 15 zile de la data depunerii ultimului document conform legii) și până la data de 22.07.2010.
III. – plata sumei corespunzătoare reactualizării cu 0,1 % calculată în continuare până la data plății integrale;
IV. – plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 20.12.2009, intervenientul B. F. V. a condus autoturismul cu nr._ din culpa sa producând un accident de circulație, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție CC_ emis de IPJ D..
În urma accidentului de circulație a fost avariat autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_ asigurat CASCO la reclamantă cu polița nr._ în baza căreia a plătit despăgubirea cuvenită în cuantum de 4129,84 lei, conform extrasului de cont din 12.02.2010.
A menționat reclamanta că prin procesul-verbal de contravenție, culpa în producerea accidentului s-a stabilit ca fiind exclusiv a intervenientului forțat, conducătorul autoturismului al cărui deținător era asigurat la societatea pârâtă, aceasta recunoscând și necontestând culpa sa.
În temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 prin plata despăgubirii asigurătorul CASCO se subrogă în drepturile asiguratului său, fiind în drept să recupereze suma achitată astfel încât potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 suma plătită drept despăgubirea urmează a fi recuperată de la pârâtă, întrucât deținătorul autoturismului_ al cărui conducător se face vinovat de producerea accidentului avea încheiată asigurare auto obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule la . Sibiu (polița RCA nr. HR_)
Cuantumul despăgubirii acordate este justificat de factura fiscală nr._/20.01.2010 și extrasul de cont din data de 12.02.2010 și prin procesul-verbal de constatare întocmit de către inspectorul de daune al reclamantei.
Față de dispozițiile mai sus-menționate și potrivit prevederilor Ordinului CSA nr. 20/2008 la data de 28.04.2010 reclamanta a avizat pârâta și a convocat-o la conciliere pentru achitarea despăgubirii în cuantum de 4129,84 lei, depunând toată documentația necesară soluționării cererii, de către asigurătorul de răspundere civilă, în termenul de 15 zile prevăzut de lege, iar regresul nu a fost soluționat de către pârâtă până în prezent, . neprezentându-se la data stabilită.
Potrivit dispozitiilor art. 54 alin. 1 coroborate cu art. 43 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se stabilesc in conformitate cu prevederile art. 49 pe baza conventiei dintre asigurat, persoana păgubita si asigurator, ori, in cazul in care nu s-a realizat intelegerea, prin hotarare judecatoreasca.
In conformitate cu prevederile art. 64 Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 20/2008,
(1) După acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal ori în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația.
(2) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:
a) dacă nu există obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unitățile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfășoară activități de constatare, de lichidare a daunelor auto și de efectuare a plăților de despăgubiri. Acțiunea în justiție împotriva asigurătorului RCA poate fi exercitată, în mod alternativ, la oricare dintre sediile asigurătorului, respectiv sediul social ori sucursala care a emis polița de asigurare RCA sau sucursala care a lichidat dauna;
b) dacă există obiecții întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluționarea obiecțiilor să se efectueze plata.
(3) În cazul neformulării obiecțiilor în termen de 30 de zile, asigurătorul RCA nu mai poate emite obiecții, datoria devenind scadentă.
(4) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Astfel, conform art. 64 alin. 4 din Ordinul nr. 20/2008, pârâta datorează și suma de 289,10 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate de la data scadentei 14.05.2010 până la 22.07.2010 in cuantum de 289,10 lei (419,84 leix0,1%/zix70 de zile).
În drept, a invocat prevederile art. 998, 999 C. civ., Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 20/2008, Legea nr. 136/1995 și s-a solicitat judecata în lipsă conform art. 242 alin. 2 C. proc. civ..
În susținerea cererii, a atașat înscrisuri (f. 5-16).
În ședința din data de 12.04.2011, reclamanta a achitat taxă judiciară de timbru 371,30 lei și timbru judiciar 4,5 lei.
În aceeași ședință, pârâta a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În motivare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., este competentă teritorial Judecătoria C., întrucât asiguratul pârâtei, B. F. C. are domiciliul în C., iar bunul asigurat este înmatriculat în județul D..
De asemenea, prin prisma prevederilor art. 11 alin. 1 pct. 3 competenta ar reveni Judecătoriei C., deoarece potrivit procesului-verbal de contravenție evenimentul s-a produs in localitatea Pielesti, jud. D..
Pe fond, a invocat pârâta prevederile art. 691 din Legea nr. 136/1995 și art. 692, precum si Ordinul CSA nr. 21/2009 cu privire la care a arătat că era în vigoare la data evenimentului.
A mai sustinut că în evenimentul rutier din 20.12.2009 au fost implicate autoturismul_, proprietatea . fiind condus de intervenientul F. B. C. și asigurat la pârâtă și autoturismul_ proprietatea Porche Leasing Romania IFN condus de G. N. – D. și asigurat CASCO la societatea reclamantă.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.12.2009 s-a reținut vinovatia intervenientului, sofer al autoturismului înmatriculat cu nr._ . Autovehiculul_, proprietatea Porche Leasing Romania IFN SA a fost asigurat CASCO la . Salzburg SA, astfel că aceasta și-a reparat autovehiculul in baza asigurării CASCO, iar acestia s-au obligat s-au subrogat in drepturile asiguratului lor, inaintandu-i documentatia de regres cu convocarea la conciliere, primita la data de 28.04.2010.
In ceea ce priveste cuantumul despăgubirii, a aratat parata ca suma solicitata de reclamanta nu este datorata de parata, intrucat in urma analizei documentatiei de despăgubire, s-a calculat valoarea reala a despăgubirii conform normelor RCA in vigoare la suma de 1838,97 lei, sumă care a fost achitata in data de 26.05.2010 prin OP nr. 2197.
Diferentele de despăgubire rezulta in concret din supraevaluarea in raport cu preturile oferite de furnizorii autorizati si agreati la nivel national a reperelor F. Usa Stanga Spate și Tripla Stanga.
Reperul ARIPA STANGA F. in urma atentei analize a planșelor foto aflate la dosarul de dauna se constata ca acest reper nu survine din accidentul de circulație din data de 20.12.2009, societatea reclamanta încercând facturarea paratei cu un element ce nu survine accidentului.
De asemenea, pârâta a stabilit valoarea reală a despăgubirilor prin întocmirea unui deviz generat de programul D., program utilizat pe plan european atât de asigurători, cât și de unitătile reparatoare. Conform ofertelor de pret puse la dispozitie de furnizorii autorizati si recunoscuti pe piata din România, precum si celor generate din softul D., piesele in speta pot fi achizitionate la valori mult inferioare celor om baza carora societatea a formulat cerere de despăgubire.
A mai mentionat parata ca ., unitate de specialitate in sensul normelor RCA in vigoare si cesionar Peugeot, atesta prin semnătură și ștampilă aplicată pe devizul intocmit de societatea parata in sistem D. că reparatia se poate efectua conform tehnologiei prezentate.
Potrivit art. 55 alin. 6 din Legea nr. 136/1995, in cazul in care in drepturile persoanei pagubite se subroga asiguratorul conform prevederilor art. 22, eventuala diferenta de despagubire dintre asigurarea facultativa si cea obligatorie de raspundere civila auto ramane pe contul asigurarii facultative.
A mai considerat parata ca diferenta de despăgubire invocata de parat este pe deplin justificata si dovedita, . nemaiputand fi obligata la plata vreunei sume de bani cu privire la cererea de despăgubire formulată.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C. proc. civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 21/2009.
Întâmpinării i-au fost atașate înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5021/12.04.2011, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 1940/08.10.2012 a Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C..
În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.04.2013, cu același număr de dosar.
La primirea dosarului, instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dosarul de daună POR0096EC10 (RA 1662AS10) în integralitatea sa, în copie certificată pentru conformitate cu originalul și cu filele numerotate.
La data de 07.05.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, proces-verbal . nr._, autorizație de reparatie CR_, certificat de înmatriculare_, polița nr._, polița RCA nr. HR_/19.02.2009, factura nr._/20.01.2010, extras de cont 2210/12.02.2010, proces-verbal de constatare a daunelor, declaratie de despăgubire, avizare de dauna si convocare la conciliere din 28.04.2010, proces-verbal de conciliere. (f. 8-21)
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, respingând ca neutilă proba cu expertiză solicitată de către pârâtă.
La data de 06.06.2013, pârâta a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea actiunii ca rămasă fără obiect, pe motiv că a achitat suma de 4129,84 lei solicitată de reclamantă prin OP nr. 2197/26.05.2010 (suma de 1838,97 lei) și 3686/03.06.2013 (suma de 2290,87 lei).
A mai arătat că art. 1615 C. civ. prevede că obligațiile se sting prin plată, compensație, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuită de executare, precum și prin alte moduri expres prevăzute de lege.
Prin urmare, obligatia sa de plata s-a stins prin plata sumei solicitate de reclamanta prin actiunea introductiva de instanta.
A mai aratat parata ca legea speciala aplicabila este Ordinul CSA nr. 21/2009, care se aplica in cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite in cursul anului 2009.
Art. 65 din Ordinul CSA nr. 21/2009 stabilește fără echivoc că: (3) În situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
F. de netemeinicia petitului I al actiunii formulate de catre reclamanta, considera ca nu se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere principiul potrivit caruia accesoriul urmeaza principalul.
De asemenea, a solicitat pârâta față de buna sa credinta sa se respinga capătul de cerere privind obligarea sa la cheltuieli de judecată.
În subsidiar, a solicitat diminuarea onorariului de avocat tinand cont de prevederile art. 274 alin. 3 C. proc. Civ., precum și de faptul că practica a demonstrat uneori că onorariile de avocat sun tai mari decat debitul datorat in raport cu munca depusa.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea sa la penalitati, pârâta a considerat cererea ca fiind neîntemeiată.
A susținut pârâta că din înscrisurile ce se regăsesc în cuprinsul dosarului de daună, reiese că pârâta a formulat obiecțiuni intemeiate in termenul prevăzut de lege ce au fost comunicate reclamantei. Intrucat obiectiunile transmise nu au fost solutionate de reclamanta, conflictul nefiind astfel solutionat pe cale amiabilă, plata penalitatilor in eventualitatea in care parata ar cadea in pretentii urmeaza a fi platite de la data pronuntarii hotararii judecatoresti de care instanta.
Prin adresa emisa de CSA sub nr. RS/_/02.06.2011 se arată că in masura in care asiguratorul CASCO formuleaza actiune in justitie impotriva asiguratorului RCA in vederea recuperarii despăgubirii, instanta de judecata competenta urmeaza a se pronunta cu privire la data de la care asiguratorul datoreaza penalitati de intarziere. Aceasta mentiune cuprinsa in adresa vine in acord cu dispozitiile legale incidente in materie, deoarece nu se poate vorbi despre o creanta certa, lichida si exigibila decat prin constatarea acestor stari de fapt de catre instanta de judecata.
F. de aceste considerente si tinand seama de prevederile Adresei CSA nr. RS/_/02.06.2011 prin care se arata ca asigurătorul RCA datorează penalitățile prevăzute de art. 64 alin. (4) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 5/2010, de la data la care creanta a devenit certă, lichidă și exigibilă, a solicitat pârâta respingerea petitului privind obligarea sa la penalități de întârziere.
A atașat notelor scrise dosar de daună RA 1662 AS10, adresa CSA XII. RS/_/02.06.2011, OP nr. 2197/26.05.2010 și OP nr. 3686/03.06.2013 (f. 30-45).
Prin sentința nr. 8998/07.06.2013 Judecătoria C. a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere formulat de reclamanta . SALZBURG, împotriva pârâtei . SIBIU și cu citarea intervenientului forțat B. F. V. potrivit cu dispozițiile art. 88 C.p.c. și art. 90 C.p.c., .. D, ., de obligare a pârâtei la plata sumei de 4129,84 lei, despăgubiri achitate de reclamantă în temeiul asigurării facultative CASCO. Au fost admise, în parte, capetele al doilea și al treilea de cerere, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 49,56 lei, penalizări de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, în temeiul art. 64 din Ordinul CSA 21/2009, calculate asupra sumei de 4129,84 lei de la data de 14.05.2010 și până la data de 26.05.2010 și la plata de penalizări în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate asupra diferenței de 2290,87 lei de la data de 27.05.2010 și până la data de 03.06.2013. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă și a sumei de 201,23 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria C. a reținut următoarele:
Potrivit mentiunilor procesului-verbal de contraventie . nr._/21.12.2009, la data de 20.12.2009 a avut loc un accident de circulatie în localitatea Pielești din jud. D., din culpa intervenientului B. F. C., accident soldat cu avarierea autoturismului marca VW Jetta, cu nr. de inmatriculare_, proprietatea Porche Leasing Romania IFN SA, retinându-se culpa intervenientului fortat care conducand autoturismul marca Ford Focus nr._, nu a păstrat distanta corespunzătoare față de autoturismul marca VW Jetta nr._ pe care l-a lovit. (f. 9)
Conform mentiunilor politei nr._/04.03.2009, autoturismul marca VW Jetta era asigurat pentru riscuri de avarii si furt la societatea reclamantă, pentru perioada 03.03.2009 – 03.03.2013.
La rândul său, autoturismul marca Ford Focus cu nr._, proprietatea . si condus de intervenient, era asigurat pentru răspundere civilă auto la societatea pârâtă, conform poliței ./17/G17/HR nr._ pe perioada 22.02.2009 – 21.02.2010.
În urma avizării de daună de către propriul asigurat, reclamanta a procedat la deschiderea dosarului de daună nr. POR0096EC10, în cadrul căruia, în urma reparației autoturismului marca VW Jetta nr._ de către ., a fost emisă factura .-VWS nr._/20.01.2010, pentru valoarea de 4129,84 lei, sumă pe care, în urma cererii de despăgubire formulată de Porche Leasing atașata la fila 16 din dosar, reclamanta a achitat-o către . cu OP nr. 2210/12.02.2010 (f. 14).
Prin avizul f.n. și dată emis de reclamantă și înregistrat la pârâtă cu nr. 9727/28.04.2010, reclamanta a avizat pârâta de producerea accidentului de circulație din data de 20.12.2009, solicitându-i să plătească în termenul legal suma de 4129,84 lei și convocând-o la conciliere în data de 28.05.2010, în cazul neefectuării plății în termen. (f. 19)
La rândul său, în urma avizării, pârâta a deschis dosarul de daună RA1662AS10, în cadrul căruia a calculate valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată la suma de 1838,97 lei, sumă pe care i-a achitat-o reclamantei cu OP nr. 2197/26.05.2010. (f. 37)
Ulterior, la data de 28.05.2010, s-a încheiat procesul-verbal de conciliere, în cuprinsul căruia s-a consemnat punctul de vedere al pârâtei în sensul că nu este de acord cu despăgubirea solicitată de către reclamantă, respectiv 4129,84 lei, pe motiv că valoarea reperelor înlocuite este supraevaluată în raport cu prețul oferit de furnizorii autorizați și agreați la nivel național, iar devizul întocmite de pârâtă în sitemul D. are o valoare mai mică decât suma pe care reclamanta o solicită si pe care parata o gaseste nejustificata pentru aducerea autovehiculului la starea dinaintea producerii evenimentului rutier (f. 20)
Instanta a retinut ca potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, pentru subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului, trebuie, așadar, îndeplinite, cumulativ, două condiții:asigurătorul să fi plătit despăgubirea asiguratului;să existe cel puțin o persoană răspunzătoare de prejudiciul cauzat asiguratului, împotriva căruia asiguratul să aibă o acțiune în justiție pentru a fi obligată la reparare.
În speță, reclamanta a făcut dovada achitării contravalorii reparatiilor autoturismului marca VW Jetta către unitatea reparatoare ., cu OP nr. 2210/12.02.2010 (f. 14), iar persoana răspunzătoare pentru producerea accidentului este intervenientul B. F. C., conform procesului-verbal de contraventie . nr._/21.12.2009 cu privire la care nu s-a făcut dovada desfiintarii pe calea plangerii contraventionale.
Cu toate acestea, in mod neintemeiat reclamanta a solicitat la data de 23.07.2010, data introducerii cererii intreaga valoare de 4129,84 lei de la pârâtă, în conditiile in care la data de 26.05.2010 pârâta achitase reclamantei suma de 1838,97 lei, cu OP nr. 2197/26.05.2010, astfel incat suma rămasă de restituit era la data introducerii actiunii 2290,87 lei, sumă pe care pârâta a achitat-o în timpul procesului de față, la data de 03.06.2013, cu OP nr. 3686/03.06.2013 atașat la fila 30 din dosar.
Întrucât obligatia de plată a pârâtei era partial (în limita sumei de 1838,97 lei) stinsă prin plată la data introducerii actiunii, iar diferenta de 2290,87 lei din totalul de 4129,84 lei pârâta a stins-o in timpul litigiului, instanța va respinge primul capăt al cererii reclamantei, ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere – obligarea pârâtei la plata sumei de 289,10 lei, reactualizarea cuantumului despăgubirii cu 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, respective 4,13 lei/zi corespunzător a 70 de zile de întârziere, calculate de la data de 14.05.2010 (data expirării celor 15 zile de la depunerea ultimului document, conform legii si până la data de 22.07.2010), instanța l-a apreciat întemeiat în parte.
Astfel s-a retinut ca urmare a avizării de daună din partea reclamantei, înregistrată la pârâtă cu nr. 9727/28.04.2010, reclamanta i-a solicitat pârâtei să efectueze plata sumei de 4129,84 lei, in termenul legal, adică de 15 zile conform art. 64 alin. 2 lit. a). Pârâta, la data de 26.05.2010, deci după expirarea termenului de 15 zile, a efectuat o plată parțială, respectiv 1838,97 lei, iar cu ocazia convocării la conciliere din data de 28.05.2010, a comunicat reclamantei obiectiunile sale, obiectiuni consemnate in procesul-verbal de conciliere incheiat cu acea ocazie.
Prin urmare, față de prevederile art. 64 alin. (2) din Ordinul CSA nr. 21/2009, pârâta datorează penalități de întârziere asupra întregii sume de 4129,84 lei de la data de 14.05.2010 (data expirării termenului de 15 zile) până la data de 26.05.2010 când a efectuat plata parțială, adică suma de 49,56 lei (4129,84 lei x 0,1% x 11 zile).
În acest sens nu pot fi primite sustinerile pârâtei în sensul că obligatia sa de plata devine exigibilă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, întrucât procedura de achitare a despăgubirilor prevăzută de art. 64 din Ordin nu prevede nicio asemenea condiție, iar răspunderea pârâtei se grefează pe răspunderea civilă delictuală a propriului asigurat, hotărârea judecătorească având caracter declarativ, iar nu constitutiv.
De asemenea, în raport de aceleași prevederi legale, pârâta datorează penalități de 0,1 % pe zi de întârziere și pentru perioada 27.05.2010 – 03.06.2013, pentru diferența de 2290,87 lei, pe care pârâta a achitat-o în timpul litigiului la 03.06.2013 cu OP nr. 3686/03.06.2013, astfel încât și capătul al treilea de cerere va fi admis, în parte, în sensul obligării pârâtei în temeiul art. 64 alin. 2 lit. a) la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere calculate asupra diferentei neachitate de 2290,87 lei pentru perioada 27.05.2010 – 03.06.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. Civ. coroborat cu art. 276 din același cod, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 201,23 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (198,23 lei) și timbru judiciar (3 lei), proporțional cu pretențiile găsite întemeiate, adică suma de 2290,87 lei, pe care pârâta a achitat-o în timpul judecății la data de 03.06.2013 și pentru penalitățile în valoare de 49,56 lei acordate de către instanță din totalul de 289,10 lei cerut de reclamantă, (în total 2340,43 lei, sumă la care a fost calculată taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar), nefiind aplicabile prevederile art. 275 C. proc. Civ. invocat de pârâtă (sub acest aspect este de precizat și față de data promovării litigiului că fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, pârâta era de drept în întârziere, astfel încât art. 275 C. proc. Civ. nu era oricum aplicabil).
Însă, întrucât prin cererea introductivă reclamanta a solicitat întreaga sumă de 4129,84 lei, deși anterior promovării cererii la data de 26.05.2010 pârâta achitase suma de 1838,97 lei, precum și penalități în cuantum de 289,10 lei calculate asupra sumei de 4129,84 lei pentru perioada 14.05.2010 – 22.07.2010, iar instanța a găsit întemeiate, în parte, pretențiile reclamantei, respectiv pentru suma de 2290,87 lei, pe care pârâta a achitat-o în timpul judecății la data de 03.06.2013 și pentru penalitățile în valoare de 49,56 lei, a obligat reclamanta în temeiul propriei culpe procesuale - constând în pretinderea și a debitului stins deja – diferența de taxă judiciară de timbru achitată la valoarea pretinsă prin cererea introductivă.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta . SALZBURG - SUCURSALA ROMANIA solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.8998/07.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în sensul obligării pârâtei și la plata onorariului de avocat în cuantum de 1.280,55 lei.
În motivarea cererii, s-a arătat că instanța nu a obligat pârâta și la plata onorariului de avocat, deși în dovedire, a depus factura fiscală nr. 1378/22.07.2010 în cuantum de 1280,55 lei și ordinul de plată din data de 19.08.2010. S-a apreciat de către recurentă că a făcut dovada virării onorariului de avocat în contul Cabinetului de Avocat R. C.., considerând astfel că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală cu privire la plata onorariului de avocat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.3041 și 304 pct.9 c.proc.civilă, art.69 alin.3 și art.274 c.proc.civilă.
La termenul de judecată din data de 11.11.2013, intimata . a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. A solicitat diminuarea onorariului de avocat ținând cont de prevederile art.274 alin.3 c.proc.civilă precum și de faptul că practica a demonstrat uneori că onorariile de avocat sunt mai mari decât debitul datorat în raport cu munca depusă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-118, art.274 alin.3 și art.245 c.-proc.civilă.
Recursul nu este fondat.
Recurenta critica neacordarea de catre prima instanta a sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat in cuantum de 1280,55 lei suma inscrisa in factura nr. 1378/22.07.2010.
Analizand insa dosarul de fond Tribunalul constata ca in acest dosar nu exista nicio dovada privind achitarea onorariului de avocat, factura, ordinul de plata si extrasul de cont fiind depuse doar in dosarul de recurs, astfel ca in mod corect prima instanta nu a acordat cheltuielile de judecata reprezentand onorariu de avocat acestea nefiind dovedite.
Pe de alta parte nici in dosarul de recurs nu a fost facuta dovada platii onorariului de avocat . Astfel, au fost depuse copii xerox ale documentelor jusificative, ori onorariul de avocat se acoprda in baza inscrisurilor originale si mai mult factura fiscala, reprezinta doar un document pe baza caruia se intocmeste instrumentul de decontare a serviciilor prestate, iar ordinul de plata ordinul de plata depus nu cuprinde si factura indicata de recurenta si nici nu poarta ștampila bancii, la fel ca si avizul de plata.
In consecinta, instanta apreciaza ca sentinta primei instante este legala si temeinica astfel ca in temeiul art 312 cod de procedura civila urmeaza sa respinga recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă . SALZBURG - SUCURSALA ROMANIA împotriva sentinței nr. 8998/07.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat . SIBIU, intervenient B. F. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013.
Președinte, R. E. D. | Judecător, C. I. C. | Judecător, A. G. M. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.R.D.
Red.jud.fond F.C.M.
Tehnored.A.F./2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 250/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9168/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
