Pretenţii. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 941/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 214/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. E. D.
Judecător: C. P.
Judecător: A. G. M.
Grefier: A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurenta pârâtă U. A. SA împotriva Sentinței nr._/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă .., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat I. M. pentru intimata reclamantă .., lipsind recurenta pârâtă U. A. SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat M. I. depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. I. pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond conform motivelor menționate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.01.2012 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecata pe pârâta U. A. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.200 lei, reprezentând debit principal, precum și la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut încheiat cu pârâta un contract de asigurare de bunuri tip CASCO pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea acesteia.
Ca urmare a unui eveniment în care a fost implicat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ au rezultat avarii pentru care au fost efectuate reparații în cuantum de 10.200 lei.
Reclamanta a mai arătat că în baza contractului de asigurare tip CASCO a solicitat acordarea de despăgubiri până la nivelul reparațiilor în cuantum de 10.200 lei și că a a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâta nu a dat curs cererii sale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 C. civ., Legea nr. 136/1995.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, în copie: dosarul de daună, polița de asigurare tip CASCO.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu expertiză tehnică specialitatea auto.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pentru termenul din 23.03.2012, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod proc. civ., art. 3.1 lit. h) și art. 3.3 lit. r) din Condițiile de asigurare CASCO.
La solicitarea părților instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea auto.
Expertiza de specialitate a fost întocmită de expert tehnic S. L. și depusă la dosarul cauzei la data de 04.09.2012, fiind contestată de către reclamantă prin formularea de obiecțiuni, care au fost respinse de instanță.
Prin sentința nr._/12.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria C. a admis cererea formulată de reclamanta ., împotriva pârâtei U. A. SA, și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.200 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data 17.01.2012 și până la data plății efective și la suma de 2.726 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar,onorariu expert și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta a avut încheiat cu pârâta un contract de asigurare de bunuri tip CASCO pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea acesteia.
Ca urmare a unui eveniment în care a fost implicat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ au rezultat avarii pentru care au fost efectuate reparații în cuantum de 10.200 lei.
În baza contractului de asigurare tip CASCO reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri până la nivelul reparațiilor în cuantum de 10.200 lei.
Reclamanta a învederat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâta nu a dat curs cererii sale.
Raportul de expertiză tehnică a concluzionat că suma totală pentru repararea avariilor produse autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamatei, se ridică la suma de 10.571,64 lei.
În conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța constată că, potrivit art. 1088 C.civ., „la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală”, iar conform art. 43 C.. și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.”
Având în vedere că pârâta nu și-a executat obligația de plată a debitului, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului, iar dobânda legală se stabilește în materie comercială la nivelul dobânzii de referință a BNR.
Față de situația de fapt reținută mai sus și textele de lege menționate, instanța apreciază întemeiată cererea reclamantei, urmând să o admită, în sensul că va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.200 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data 17.01.2012 și până la data plății efective.
Împotriva Sentinței nr._/2012 a declarat recurs pârâta U. A. SA solicitând admiterea, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii și înlăturării obligării la plata despăgubirilor dispuse.
În motivare recurenta arată că instanța de fond a înlăturat nemotivat atât apărările sale formulate prin întîmpinare cât și concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză de expert tehnic S. L.. A refuzat la plată dosarul de daună în temeiul disp. art. 3.1 lit h coroborat cu art.3.3 lit r din Condițiile de asigurare Casco, ce fac parte integrantă din Contractul Casco . nr._, încheiat între părți. În susținerea apărărilor formulate, a depus dosarul de daună, din care rezultă că la o perioadă foarte scurtă de timp scursă între data încheierii poliței CASCO – 12.05.2011- și data evenimentului rutier – 28.06.2011 – au reieșit o . neconcordanțe între fotografiile la daună, fotografiile efectuate cu ocazia încheierii poliței CASCO la inspecția de risc și fotografiile cu autoturismul reparat. Față de cel de-al doilea obiectiv al expertizei încuviințate concluzia expertului a fost că elementele avariate ale autoturismului Dacia L. nu indică același grad de impact și nu sunt în concordanță cu declarațiile conducătorului autovehiculului Dacia L., nr._ despre modul producerii accidentului.
Din înscrisurile depuse la dosar și expertiza tehnică auto rezultă cu prisosință faptul că recurenta a respins în mod corect dosarul de daună față de prev.art.3.1 lit.h și 3.3 lit r din condițiile generale de asigurare CASCO, iar instanța de fond nu analizează în nici un fel în motivarea hotărârii probele administrate și în special concluziile raportului de expertiză. Mai mult, față de răspunsul la obiectivul nr.2 din raportul de expertiză tehnică auto, unde expertul desemnat de instanță arată că elementele avariate ale auto păgubit nu sunt în concordanță cu cele declarate de șoferul mașinii la societatea de asigurări, instanța de fond nu face nicio apreciere asupra acestei concluzii din raport.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm., 304 pct.7 și 9, art.304/1 Cod procedură civilă.
Recursul este timbrat cu 362 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
La data de 19 februarie 2013 intimata reclamantă . a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond se bazează pe analiza materialului probatoriu administrat, respectiv a înscrisurilor prezentate instanței de fond, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe conținutul raportului de expertiză și nu pe concluziile eronate pe care le formulează expertul tehnic auto în cauză.
Referitor la excepțiile invocate de recurentă în mod just instanța de fond ,le-a respins și a înlăturat ca neîntemeiate întrucât ele vizează, pe de o parte, existența unor avarii anterior evenimentului, fapt care nu s-a probat, neexistând avarii ale vehiculului la momentul efectuării inspecției de risc, nu exista fraudă sau tentativă de fraudă și nici demersuri legale de natură penală împotriva conducătorilor auto implicați în eveniment, apărările de fond efectuate de recurenta pârâtă vizând doar aceste aspecte, nu și existența sau inexistența unei legături de cauzalitate între dinamică și avarii ,aceasta nefiind o apărare formulată de pârâtă nici prin întâmpinare și nici pe cale separată în dosar.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în raport de probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ca urmare a aprecierii corespunzătoare a probelor, a aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie și a interpretării judicioase a actelor juridice deduse judecății.
În ceea ce privește motivul de recurs reglementat de disp. art. 304 pct. 7 C.proc.civ., Tribunalul constată că hotărârea primei instanțe cuprinde motivele pe care se sprijină în fapt și în drept, instanța analizând argumentele relevante ale părților, chiar dacă în sinteză.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 C.proc.civ., Tribunalul constată că instanța de fond a aplicat corect disp. art. 969 și 1088 C.civ., raportat la contractul de asigurare CASCO . nr._, încheiat între părți.
Astfel, în mod întemeiat instanța nu a luat în considerare concluzia trasă de expert la obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză deoarece aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv declarațiile conducătorilor auto implicați în accident f. 48, 49 și constatarea amiabilă de accident f. 47 și nici cu conținutul raportului de expertiză, respectiv pct 5 în care se descrie evenimentul rutier. În condițiile în care producerea factorului de risc este fără dubiu, în mod neîntemeiat expertul a concluzionat în sensul inexistenței legăturii de cauzalitate intre avarii și dinamica producerii accidentului, prezentând astfel o teorie formală rezultată din documentația existentă la dosarul cauzei, fără o verificare la fața locului a vehiculelor implicate în accident și fără să aibă în vedere faptul că în momentul impactului unul din autovehicule era staționat iar celălalt în mișcare, astfel că măsurătorile privind distanța de la sol a urmelor de impact este neconcludentă în cauză, fiind făcute cu ambele auto în staționare, așa cum rezultă din planșele fotografice. Concluzia încearcă să se plieze pe motivația anterioară a pârâtei – respectiv cea din răspunsul acesteia nr. 1318/21.07.2010 la invitația la conciliere în sensul aplicabilității art. 3.3 lit r din Condițiile generale, dar probele cauzei infirmă respectiva susținere, așa cum s-a arătat mai sus. Prin urmare, în mod eronat recurenta - pârâtă susține că asiguratul sau persoanele cuprinse în asigurare au dat declarații neconforme cu realitatea, iar pretinsa fraudă sau tentativă de fraudă nu a fost dovedită.
În ceea ce privește incidența art. 3.1 lit h din Condițiile generale, contrar celor susținute de pârâtă, de la data încheierii poliței de asigurare – 12.05.2011 și până la data producerii evenimentului rutier – 28.06.2011 - a trecut o perioadă destul de lungă de timp, nicidecum foarte scurtă așa cum afirmă pârâta – iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile acestui text al contractului deoarece despăgubirile solicitate nu au vizat părți componente ale autovehiculului ce erau avariate la încheierea asigurării – menționate în raportul inspecției de risc, care .. au fost constatate de Asigurător până la data producerii riscului asigurat. Se reține că recurenta – pârâtă nu a făcut dovada că la inspecția de risc – făcută cu ocazia încheierii contractului de asigurare facultativă ar fi menționat vreo avarie la auto asigurat.
Conform art. 9 din Legea nr. 136/1995 – în vigoare la data faptelor - prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limitele și termenele convenite iar conform disp. art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În cauză, în data de 28.06.2011 s-a produs riscul asigurat prin polița de asigurare, astfel că recurenta – asigurător era obligată să plătească asiguratului - intimat despăgubirea în sumă de 10.200 lei.
În raport de cele reținute mai sus, motivul întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. este nefondat.
Tribunalul nu constată alte motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței, raportat la disp. art. 304 ind 1 C.proc.civ., astfel că în temeiul disp. art. 312 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă U. A. SA cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței nr._/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în C., . M., ., . și sediul procesual ales în C., ., ., județul D. (la I. M.-F. – Cabinet de Avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2013.
Președinte, R. E. D. | Judecător, C. P. | Judecător, A. G. M. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.C.P.
Tehn.red./A.F. 17 Aprilie 2013
Red.jud.fond.R.G.Ș.
| ← Radiere. Sentința nr. 8/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
