Pretenţii. Decizia nr. 236/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 15577/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 236/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. O.
Judecător O. P. A.
Judecător C. I. C.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurenta pârâtă . BUCUREȘTI împotriva sentinței nr._/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. C. C. și C. C. M., având ca obiect constatare nulitate act
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurent pârât . BUCUREȘTI avocat O.B., lipsind intimații reclamanți C. C. M. și C. C. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat O.B., pentru recurentă depune al dosar împuternicire de reprezentare, ordin de plată nr. 3246/08.03.2013 în sumă de 224 lei și timbru judiciar de 3 lei, care se anulează la dosar prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru aferentă recursului, depune și practică judiciară, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat O.B. pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în subsidiar modificarea sentinței, arătând că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea formulata la data de 26.05.2011, reclamantii C. C. C. și C. C. M. au solicitat Judecătoriei C. ca, in contradictoriu cu parata ., să constate abuzive clauzele prevazute de art. 3 litera d și art. 5 lit.a din Conditiile Speciale ale conventiei de credit nr._/18.10.2006 și sa dispuna anularea acestor clauze . De asemenea, reclamantii au solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 698 euro (2.875 lei) cu titlu de plata nedatorata reprezentand majorari ale sumelor de plata stabilite față de scadențarul initial incepand cu data de 26.11.2007 pana la data de 26.04.2010, suma actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, precum și la restituirea sumei de 1.311 euro (5.400 lei) incasata drept comision de risc de la data incheierii conventiei pana la data inroducerii cererii actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au incheiat cu parata S.C. V. R. S.A Convenția de credit bancar nr._/18.10.2006, prin care au imprumutat suma de 25.000 euro, cu o perioada de rambursare de 300 luni. Desi contractul prevedea o dobanda fixa de 5,95% pe an, incepand cu data de 26.11.2007, parata a modificat substantial scadentarul prin majorarea dobanzii percepute si a altor comisioane, fara a avea acordul imprumutatilor, dobanda fiind majorata de la 5,95% la 7,45%. Au fost nevoiti sa achite astfel ratele – 30 in total- la valorile indicate in scadentar, respectiv cu 23,27 euro mai mult, pana la data de 26.04.2010, cand parata a recunoscut abuzul comis si a scazut dobanda la valoarea celei initiale, incheind in acest sens act aditional.
Prin majorarea unilaterala a dobanzii, au mai aratat reclamantii, au fost incalcate prevederile art.1, alin.1 din Legea nr.193/2000 rep., conform carora clauzele contractuale trebuie sa fie clare, fara echivoc pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.
In ceea ce priveste clauza inserata in art.3 lit.a din contract, reclamantii au precizat ca în aceasta Convenție de credit, s-a prevăzut o dobândă fixă de 5,95%, însă, la art. 3 litera d) din condițiile speciale ale convenției de credit se prevede posibilitatea ajustarii ratei dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, urmand ca noua rata a dobanzii sa fie comunicata imprumutatului si aplicata de la data comunicarii.
Reclamantii au apreciat ca aceasta clauza are un caracter abuziv intrucat acestia au calitatea de consumatori, iar banca de comerciant, conventia incheiata fiind una standard.
In ceea ce priveste art. 5 lit.a din Conventie, referitor la plata de catre reclamanti a comisionului de risc, reclamantii au apreciat ca acest comision este perceput nelegal, intrucat in vederea acoperirii tuturor riscurilor bancii, a fost incheiat un contract de garantie ipotecara, precum si o polita de asigurare a imobilului adus drept garantie, institutia creditoare fiind protejata prin despagubire integrala in cazul producerii unui eveniment neprevazut.
În drept, cererea a fost intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, art.5, art.948 alin.4 și art.966 C.civ.
La data de 09.09.2011, parata a depus intampinare, invocand exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei C., inadmisibilitatii cererii ca urmare a neparcurgerii procedurii concilierii directe, prescriptiei dreptului material la actiune, inadmisibilitatii capatului de cerere referitor la restituirea prestatiilor și prescriptia dreptului de a cere restituirea sumelor achitate in baza clauzelor considerate ca fiind nelegale . La aceeasi data, parata a formulat cerere de inaintare a intrebarilor preliminare catre CJUE.
Pe fond, parata a solicitat respingerea actiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere ca nefiind intemeiata.
Prin incheierea din 11.11.2011 instanta a admis cererea de suspendare in temeiul art.244 C.pr.civ. pana la solutionarea de catre CJUE a intrebarilor preliminarii inaintate de Tribunalul Cluj in cadrul dosarului nr._ .
Impotriva acestei incheieri reclamantii au declarat recurs, iar prin decizia nr.339/21.05.2012 recursul a fost admis, incheierea casata iar cauza a fost trimisa pentru continuarea judecatii. S-a retinut in esenta ca nu se constata existenta unor chestiuni prejudiciale a caror solutionare ar putea avea o influenta hotaratoare asupra rezolvarii cauzei.
Analizand cu prioritate exceptiile invocate de catre parata prin întâmpinare, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanta a retine urmatoarele:
Cu privire la exceptia necompetentei materiale: Potrivit disp.art. 2 lit.a C.pr.civ., in vigoare la data investirii instantei ( 26.05.2011), " procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei precum si procesele si cererile in materie al caror obiect este neevaluabil in bani " . In speta, actiunea are caracter patrimonial, avand in vedere petitele nr.3 si 4 prin care se solicita restituirea unor sume de bani cu titlu de plata nedatorata si sumele incasate de catre parata cu titlu de comision de risc. Instanta nu a achiesat la sustinerile paratei conform carora valoarea litigiului se raporteaza la valoarea intregului contract (valoarea sumei imprumutate, in cuantum de 25.000 euro) . Reclamantii au solicitat nulitatea unor clauze din conventia de credit, respectiv cele referitoare la comisionul de risc si majorarile ale sumelor stabilite fata de scadentarul initial. Or, aceste sume, cumulate, (cuantumul sumelor reprezentand comisionul de risc pe parcursul derularii intregului contract, precum si sumele de bani reprezentand majorarea dobanzii de la 5,95% la 7,45% ) nu depasesc valoarea de 100.000 lei
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii pentru nerespectarea procedurii concilierii directe, prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că este neîntemeiată câtă vreme, anterior promovării prezentului litigiu, reclamanții au încercat soluționarea amiabilă a litigiului, astfel cum reiese din notificarea inregistrata sub nr.6203/26.10.2010 (fila 19)
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea clauzelor abuzive, instanta a respins-o ca neintemeiata, intrucat sanctiunea prevazuta de lege, in cazul inserarii de clauze abuzive in cuprinsul contractului este nulitatea absoluta a acestor clauze.
Astfel, nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine in situatia incheierii actelor juridice cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii ca urmare a nevalabilitatii cauzei (cauza ilicita).
Cum nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, nefiind prevazut de lege un termen in acest sens, este neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor abuzive astfel încât instanța o va respinge ca atare.
In ceea ce priveste excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la restituirea prestațiilor, invocată de pârâtă prin intampinare, instanța a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Principiul restabilirii situației anterioare (“restitutio in integrum”) ca efect al nulității unui act juridic este acea regulă de drept potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
De la acest principiu, există într-adevăr, excepția menținerii, până la data anulării, a efectelor produse de un contract cu executare succesivă, însă justificarea acestei excepții constă în imposibilitatea obiectivă de restabilire a situației anterioare.
În fine, in ceea ce priveste excepția prescripției dreptului de a cere restituirea sumelor achitate în baza clauzelor considerate ca fiind nelegale, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozitiile art. 1 din Decretul 167/1958, „dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege”. Art. 7 alin.1 din acelasi act normativ prevede ca prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, în speță, dreptul reclamantilor de a solicita restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc se naște doar dacă și din momentul în care se va constata nulitatea clauzei care prevede acest comision. Pe cale de consecință, nu se poate pune problema prescripției acestui drept câtă vreme termenul de prescripție nici nu a început încă să curgă.
Prin sentința nr._/07.09.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis acțiunea având ca obiect - nulitate act juridic formulată de reclamanții C. C.- C. și C. C. M., în contradictoriu cu pârâta ., a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevazute la art. 3 lit.d si art. 5 lit.a din Condițiile speciale ale Conventiei de credit nr._/18.10.2006, a obligat parata sa restituie reclamantilor suma de 2875 lei (echivalentul a 698 euro) suma ce va fi actualizata cu rata inflatiei la data efectuarii plății, suma de 5400 lei (echivalentul a 1.311 euro) incasata cu titlu de comision de risc de la data incheierii conventiei de credit pana la promovarea prezentei cereri, suma ce va fi actualizata cu rata inflatiei la data efectuarii plății și a respins cererea accesorie privind cheltuielile de judecata ca neântemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între pârâta S.C. V. R. S.A. București, în calitate de Bancă și reclamantii C. C. C. și C. C. M., în calitate de împrumutati, s-a încheiat Conventia de credit_/18.10.2006 în care s-a prevăzut: la art.3 lit.d – faptul că banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii, rata dobânzii astfel modificată aplicându-se de la data comunicării; la art.5 lit.a - în sarcina reclamantilor împrumutati, obligația de a achita un comision de risc de 0,1%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit;
Convenția de credit reprezintă un contract de credit bancar, ale cărei clauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât pârâta S.C. V. R. S.A., are calitatea de comerciant, iar împrumutatii C. C. C. și C. C. M. au calitatea de consumatori.
Referitor la primul petit, privind constatarea nulității clauzei prevăzute la art. 3 litera d), privind majorarea unilaterala a ratei dobânzii curente, instanta a constatat încălcarea prevederilor art. 1, alin. 1, 2 și 3, și art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, s-a reținut faptul că aspectele echivoce cuprinse în clauza prevăzută la art. 3 litera d) din Condițiile speciale au caracter abuziv, întrucât nu au fost negociate direct cu consumatorii
În cuprinsul Convenției de Credit bancar, la punctul 3 din Conditiile Speciale, au fost inserate două clauze contrare, evidențiate la subpunctele a) și d), astfel: o clauză ce prevede o dobândă fixă de 5,95 % p.a., înțelegându-se prin aceasta o dobândă fixă pe toată perioada de creditare și o clauză contrară, ce prevede posibilitatea băncii de a revizui cuantumul ratei dobânzii curente, în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară.
Pârâta S.C. V. R. S.A, nu a făcut dovada negocierii directe cu împrumutatii C. C. C. și C. C. M. a clauzei prevăzute la art. 3 litera d) din Condițiile speciale ale convenției de credit, simpla semnare a convenției de credit de către împrumutati neputând fi interpretată că și-au dat acordul pentru modificarea ratei dobânzii, câtă vreme, contractul are cun caracter preformulat și nu a existat posibilitatea efectivă pentru împrumutati să negocieze vreuna dintre clauze, ci doar să le accepte sau să le respingă pe toate, în ., clauza prevazuta la art. 3 lit.d este in totala contradictie cu cea prevazuta la lit.a) a aceluiasi articol, urmand ca, potrivit art. 1 alin.1 din Legea 193/2000, interpretarea sa fie facuta in favoarea reclamantilor.
Clauza prevazuta la art. 3 lit.d din conventie ofera paratei dreptul discretionar de a revizui in mod unilateral rata dobanzii curente, fara o negociere prealabila cu clientii, care urmeaza sa fie doar instiintati.
Instanta a apreciat ca, nefiind prevazute criteriile la care urmeaza a se face raportarea, acestea au un caracter pur subiectiv, putand fi interpretate diferit de catre partile contractante.
Motivul invocat de parata l-a reprezentat intervenirea unor schimbari semnificative pe piata monetara. Acest „motiv intemeiat” trebuie sa reprezinte o situatie clar descrisa, caracterizata prin previzibilitate, astfel incat consumatorii sa poata anticipa consecintele ce s-ar produce in situatia intervenirii respectivei situatii. In plus, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui in mod obligatoriu prevazuta in contract si posibilitatea consumatorului de a rezilia de indata contractul. Or, in lipsa unei astfel de stipulatii exprese, clauza analizata este abuziva.
Sanctiunea prevazuta de lege, in cazul inserarii de clauze abuzive in cuprinsul contractului este nulitatea absoluta a acestor clauze.
In acest sens, instanta retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale.
Nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine in situatia incheierii actelor juridice cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, ca urmare a nevalabilitatii cauzei (cauza ilicita).
Ca atare, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 si, in baza prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanta va constata nulitatea absoluta a clauzei abuzive reprezentată de art. 3 lit. d din conventia bancara intervenita intre parti.
Referitor la clauza de la pct.5-lit.a, privind comisionul de risc din secțiunea”condiții speciale” din convenția de credit încheiata între reclamanti și pârâta, precum și restituirea sumelor încasate de bancă drept comision de risc, instanta a retinut ca nici in privinta acestei clauze nu s-a facut dovada negocierii directe intre banca si consumator.
In speta, observand conventia de credit intervenita intre reclamanti si parata, este evident ca aceasta conventie cuprinde clauze prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiei fiindu-le impusa de catre banca. Totodata, instanta a retinut si faptul ca, in vederea acoperirii riscurilor bancii, imprumutul acordat de banca a fost garantat prin incheierea unui contract de credit imobiliar de prim rang pentru un imobil a carui valoare depaseste cu mult valoarea creditului acordat.
Clauza analizata este abuziva si pentru faptul ca nu se prevede destinatia finala a sumelor incasate pe parcursul derularii conventiei de credit.
Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu consumatorul, fiind de natura a crea, in detrimentul acestuia, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva, sanctionata, potrivit legii, cu nulitatea absoluta.
Nu poate fi reținută de către instanță apărarea pârâtei conform căreia comisionul de risc este un element al prețului contractului de credit și, potrivit art.4 din Directiva_ /CEE, apreciarea caracterului abuziv nu poate privi justețea prețului.
Aceasta întrucât, potrivit aceluiași text de lege, aprecierea caracterului abuziv nu poate privi justețea prețului doar în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Referitor la cererea privind restituirea sumelor de bani reprezentand majorari ale sumelor de plata stabilite in graficul de rambursare initial in temeiul art.3 lit.d din conventia de credit – conditii speciale - instanta a retinut că nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale, efectul constatarii nulitatii absolute fiind reprezentat de restituirea prestatiilor efectuate in baza acestor clauze.
Astfel, avand in vedere modul de solutionare a petitului referitor la valabilitatea clauzei prevazute de art. 3 lit.d din conventie, se impune admiterea cererii accesorii privind restituirea sumelor de bani incasate de catre parata in temeiul acestei clauze, cuantificate la suma de 2875 lei ( echivalentul a 698 euro) sumă ce va fi actualizata cu rata inflatiei la data efectuarii platii
In ceea ce priveste cererea privind restituirea sumelor incasate de banca parata cu titlul de comision de risc, instanta a retinut ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale, efectul constatarii nulitatii absolute fiind reprezentat de restituirea prestatiilor efectuate in baza acestor clauze.
Astfel, avand in vedere modul de solutionare a petitului referitor la valabilitatea clauzei prevazute de art. 5 lit.a din conventie, se impune admiterea cererii accesorii privind restituirea sumelor de bani incasate de catre parata in temeiul acestei clauze.
In consecinta, instanta a admis acest capăt de cerere și a dispus obligarea paratei sa restituie reclamantilor suma de 5400 lei (echivalentul a 1.311 euro), reprezentand contravaloarea comisionului de risc încasat de parata de la data incheierii conventiei de credit pana la promovarea prezentei cereri.
Împotriva sentinței nr._/2012 a declarat recurs pârât ., solicitând admiterea, casarea sentinței și modificarea sentinței și reținerea cauzei spre competentă soluționare.
În motivare recurenta arată că hotărârea este nelegală,fiind dată cu încălcarea prev.art. 2 alin.1 lit a Cod procedură civilă, fiind incident motivul de casarea reglementat în art 304 pct.3 Cod procedură civilă.
- Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor legale care reglementează prescripția dreptului la acțiune, motiv de recurs prev.de art 304 pct.9 Cod procedură civilă
- Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prev.art. 720/1 Cod procedură civilă, respectiv instanța de fond nu a constatat admisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, motiv de modificare reglementat în art. 304 pct.9 Cod procedură civilă
- Instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea normelor legale care reglementează excepția inadmisibilității cererii referitoare la restituirea prestațiilor, motiv de modificare prev.de art 304 pct.9 Cod procedură civilă.
- Hotărârea recurată este nelegală, instanța de fond acordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, fiind incident motivul de modificare reglementat în art 304 pct.6 Cod procedură civilă.
- Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prev.art. 4 pct.2 din Directiva 93/13 cu privire la caracterul abuziv al clauzelor,motiv de modificare reglementat în art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
A solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
În motivare a dezvoltat motivele de recurs, susținând că instanța de fond trebuia să admită excepțiile invocate, respectiv: excepția de necompetență materială deoarece litigiul dedus judecății este comercial, astfel că competența de soluționare revine Tribunalului D., ca primă instanță, conform disp. art. 2 pct 1 lit a C.proc.civ., valoarea contractului a căror clauze se cer a fi anulate fiind de 25 ooo euro (107.820 lei) iar valoarea sumelor a căror restituire se cere este de 698 Euro și 1311 euro (8664 lei), ce depășește plafonul de 100.000 lei prevăzut de art. 2 pct 1 lit a C.proc.civ., astfel că competența aparține Tribunalului D.; excepția prescripției dreptului la acțiune, interesul neputând fi decât unul particular, astfel în raport cu termenul general de prescripție de 3 ani și cu data încheierii contractului, 18.06.2006 acesta era împlinit; excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca urmare a neparcurgerii procedurii de conciliere prealabilă, prin raportare la disp. art.109 și 720 ind 1 C.proc.civ. - reclamanții nu au indicat care ar fi pretențiile lor, nici valoarea acestora și cu atât mai puțin modul de calcul sau înscrisurile pe care se întemeia pretenția, astfel că Banca a suferit o vătămare a drepturilor sale fiind pusă în situația de a nu putea să își exprime un punct de vedere; excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere referitopr la restituirea prestațiilor deoarece contractele de credit sunt contracte cu execuție succesivă, iar anularea unei clauze dintr-un astfel de contract nu poate produce efecte retroactive. De altfel efectul sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 193/2000 în art. 13 este modificarea clauzelor contractuale, sau desființarea acelui contract, cu daune – interese. Deoarece partea nu a solicitat desființarea contractului, în ipoteza în care clauzele s-ar considera nelegale, singurul efect pe care instanța îl putea da eventualei sancțiuni pe care ar fi găsit-o aplicabilă era modificarea pentru viitor a acestora.
A mai arătat că instanța a dat mai mult decât s-a cerut deoarece a obligat-o pe pârâta la plata sumelor în lei, prin transformarea în euro la data introducerii acțiunii, cu aplicarea reactualizării. Or, sumele au fost achitate de reclamanți odată cu plata ratei lunare, cursul variind, iar din considerente rezultând că reactualizarea nu a fost acordată.
Pe fondul cauzei a arătat că clauzele indicate de reclamanți nu sunt clauze abuzive. În ceea ce privește clauza referitoare la rata dobânzii, posibilitatea consumatorului de a rezilia contractul de credit este prevăzută în Secțiunea 6 din Contract. Mai mult, în cuprinsul Condițiilor speciale ale convenției de credit este prevăzut la pct. 4 lit c cuantumul comisionului de rambursare anticipată. Prin urmare, reclamanții au și au avut posibilitatea rambursării creditului oricând pe durata derulării convenției de credit, însă în mod paradoxal instanța de fond nu a observat aceste prevederi contractuale. De asemenea instanța și-a bazat motivația pe presupusul caracter nenegociat al clauzei referitoare la data la care se poate ajusta această rată și la condițiile în care aceasta se poate realiza fără a analiza însă și restul condițiilor cerute de Legea nr. 193/2000 pentru determinarea caracterului abuziv.
Legea nr. 193/2000 prevede două condiții negative și una pozitivă a căror îndeplinire cumulativă poate conduce la constatarea existenței unei clauze abuzive: să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului; să nu fi fost negociate; să nu se asocieze cu definirea obiectului principal al contractului. Clauza reglementând posibilitatea Băncii de a justa rata dobânzii în funcție de variațiile semnificative de pe piața financiară nu îndeplinește nici una din cele trei condiții sus arătate deoarece a fost negociată cu reclamanții respectiv moneda creditului; perioada de utilizare; perioda de grație, rata dobânzii; modificarea dobânzii fără acordul consumatorului se realizează conform posibilității prevăzute în contract, asumată de părți la semnarea contractului; clauza nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților deoarece prețul este format din dobândă și din comisioane iar pct 1 lit a din Anexa la Legea nr. 193/2000 permite aceste clauze; prevederile contractuale nu îngrădesc posibilitatea clienților de a solicita rezilierea contractului. Clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al contractului de credit iar art. 4 al Directivei nr. 93/13 / CEE a exclus clauzele privind prețul contractului de la controlul caracterului abuziv prin alin 2 preluată în art. 4 alin 6 din Legea nr. 193/2000.
Clauza contractuală ce reglementează dreptul Băncii de a percepe comisionul de risc nu este o clauză abuzivă în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000 deoarece a fost negociată, așa cum rezultă din analiza comparativă a mai multor contracte ce reliefează faptul că acest comision este diferențiat; nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților ci este o modalitate de adaptare a echilibrului contractual la evoluția stării financiare a reclamanților, reprezentând riscul de credit reglementat de art. 3 alin 1 lit g din Normele BNR deoarece este posibil ca garanția imobiliară să nu asigure recuperarea întregii creanțe iar comisionul de risc este parte a prețului contractului.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE, art. 1 din protocolul nr. 1 al CEDO și disp. art. 299-316 C.proc.civ.
La dispoziția instanței recursul a fost timbrat cu suma de 1.014 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3,0 lei.
Intimații-reclamanți, deși legal citați nu s-au prezentat și nu au depus întâmpinare .
Analizând legalitatea și temeinica sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și având în vedere dispozițiile 304 indice 1 C.pr.civ., tribunalul apreciază că statuarea primei instanței în sensul că art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din contractul de credit al părților sunt clauze abuzive, este corectă, aceasta fiind rezultatul aprecierii în ansamblu a întregului probatoriu administrat în cauză.
Excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare au fost corect soluționate de instanța de fond.
Astfel, în aprecierea competenței sale, instanța de fond a stabilit că obiectul cauzei este unul de natură patrimonială, evaluabil în bani, cererile principale vizând anularea clauzelor referitoare la anularea clauzelor referitoare la modificarea dobânzii și comisionul de risc. În speță nu s-a solicitat anularea întregului contract pentru ca instanțele să se raporteze la valoarea acestuia, ci doar anumite clauze, a căror valoare este inferioară sumei de_ lei, Judecătoria C. fiind competentă cu soluționarea cauzei conform art.1 și 2 pct.1 lit. a C.pr.civ.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune și a dreptului de a solicita restituirea sumelor reprezentând comisionul de risc a fost corect soluționată de instanța de fond. Pârâta susține că interesul protejat este unul privat și deci sancțiunea este nulitatea relativă, astfel că dreptul la acțiune se prescrie în 3 ani de la data încheierii contractului.
Deși Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, regimul juridic al acestei sancțiuni este identic cu al nulității absolute, acest lucru decurgând din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene. Astfel, în ceea ce privește natura interesului protejat, norma respectivă ocrotește un interes general, si nu unul individual, așa cum susține recurenta.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost’ s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr.50 s-a precizat că „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art.6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică.
În același sens, în cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract” arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți.
Este astfel greșită susținerea recurentei-pârâte, în sensul că regimul juridic aplicabil nulității clauzelor de împrumut bancar ar fi unul specific nulității relative, și nu celei absolute.
Prin urmare, neputând fi vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților, atât în ceea ce privește constatarea nulității, cât și referitor la restituirea sumelor de bani achitate nu poate fi apreciat ca prescris.
O astfel de interpretare este în deplină concordanță cu prevederile art 6 din Directiva 93/13/CEE care menționează că: “clauzele abuzive într-un contract (…) nu creează obligații pentru consumator “.
Referitor la excepția inadmisibilității ca urmare a nerespectării procedurii prealabile reglementate de disp. art. 720 ind. 1 C.pr civ., se constată că această excepție a fost soluționată prin raportare nu numai la dispoziția legală, ci și la scopul avut în vedere de legiuitor.
Instanța a stabilit că o corespondență între părți a existat anterior promovării litigiului și a apreciat că deși adresa emisă de reclamanți nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă, nerespectarea condițiilor de formă privitoare la îndeplinirea procedurii concilierii nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă pârâta dovedește o vătămare.
Or, procedura prealabilă a fost reglementată în scopul simplificării și soluționării în termen scurt a unor acțiuni ce sunt pretabile de a fi soluționate pe cale amiabilă. Din apărările pârâtei, nu rezultă însă că aceasta ar fi dispusă la soluționarea litigiului pe cale amiabilă și că ar fi fost prejudiciată prin neîndeplinirea întocmai a procedurii prealabile (stabilirea unui termen prin notificarea reclamanților), nearătându-și disponibilitatea rezolvării diferendului, astfel că nu poate invoca vreo vătămare. În cauză, pretențiile au fost aduse la cunoștința pârâtei înainte de sesizarea instanței și atâta timp cât refuzul acesteia a fost clar, iar pârâta nu a dovedit nici o vătămare, nu are importanță faptul că modalitatea convocării nu a respectat întocmai condițiile legale.
Instanța apreciază că cererea în restituirea prestațiilor este admisibilă, excepția fiind soluționată corect de instanța de fond, neputând fi acceptată susținerea pârâtei conform căreia convenția de credit reprezintă un contract cu executare succesivă, contract ce presupune ca obligațiile ambelor părți să se execute succesiv. În cazul contractelor cu executare succesivă efectele produse de acestea sunt menținute în cazul constatării nulității tocmai datorită faptului că retroactivitarea (restituirea prestațiilor) este practic imposibilă. Or, convenția de credit este un contract cu executare uno ictu, iar anularea unor clauze poate avea efect și pentru trecut, prestațiile efectuate putând fi restituite. Deși s-a stabilit de către părți ca plata să fie făcută prin prestații succesive, acesta nu reprezintă decât o modalitate de executare, plata prețului rămânând și în acest caz o prestație unică (iar nu succesivă), pentru care nulitatea, în cazul în care operează, va desființa cu efect retroactiv tot ce s-a executat în baza actului nul, prestațiile efectuate putând fi restituite.
Constatarea clauzelor invocate ca fiind abuzive este, de asemenea corectă.
Astfel, în a aprecia cu privire la caracterul abuziv al clauzelor denunțate de către reclamanți, instanța de fond a analizat condițiile prevăzute de către art. 4 din Legea 193/200, concluzionând în sensul că aceste clauze creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fapt ce le-a conferit un caracter abuziv. Simplul fapt că aceasta a avut un caracter preformulat și nu a fost negociată cu reclamanții nu a constituit temeiul constatării sale ca abuzive, acesta rezultând din disproporția între drepturile și obligațiile părților pe care l-au generat.
Tribunalul constată că dispozițiile din contract referitoare la majorarea dobânzii și comisionul de risc puteau fi analizate de instanță în condițiile art. 4 alin.6 din Lg. nr. 193.
În fapt, potrivit art. 3 lit.a din contractul de credit rata dobânzii curente este de 5,95 % pe an, aceasta putând fi revizuită de bancă în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară (lit. d), împrumutatului urmând a i se comunica noua rată a dobânzii, modificarea operând de la comunicare.
Tribunalul consideră astfel că, atât timp cât din conținutul acestei clauze rezultă că noua dobândă este obligatorie pentru client, deși nu are loc o negociere asupra cuantumului acesteia, respectiva clauză este una abuzivă, în raport cu dispozițiile art.4 din Legea nr. 193/2000, căci nu se poate considera că prin semnarea contractului reclamanții a renunțat la dreptul lui de a negocia eventualele modificări ale clauzelor contractuale, dreptul la negociere fiind unul legal și neputând face obiectul renunțării. Se apreciază că atâta timp cât părțile nu au determinat în contract ce înseamnă „schimbare semnificativă” pe piața monetară, nefiind prevăzuți nici indicii de referință în funcție de care operează clauza de revizuire, această clauză este abuzivă deoarece lasă la aprecierea unilaterală a băncii condițiile și situațiile în care devine aplicabilă.
Soluția instanței de fond cu privire la constatarea ca abuzivă a acestei clauze și aplicarea sancțiunii nulității ei este legală astfel.
Tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond a procedat la aprecierea caracterului abuziv și al clauzei referitoare la comisionul de risc prin raportare la prevederile Legii nr.193/2000.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În același sens, alin. 2 din art. 4 dispune că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că respectivul contract de credit este unul standard preformulat și prin urmare, clauzele acestuia, deci inclusiv cea referitoare la comisionul de risc, nu au fost negociate direct cu consumatorul.
Astfel, fiind în prezența unei clauze ce nu a făcut obiectul negocierii, se poate aprecia asupra caracterului abuziv al clauzei contractuale din perspectiva art.4 alin.1 și art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000.
O clauză este abuzivă, potrivit art. 4 alin. 1 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă presupune un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului. Pornind de la această definiție, în vederea determinării clauzelor abuzive, trebuie luată în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul. De asemenea, sunt avute în vedere toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde. În plus, toate aceste aprecieri se fac prin raportare la momentul încheierii contractului.
În cauză, se constată că intimații-reclamanți au încheiat cu recurenta o convenție de credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente, valoarea creditului fiind de_ euro, cu o durată a creditului de 300 luni.
Din condițiile speciale ale contractului se reține că banca a perceput pentru creditul acordat mai multe comisioane printre care și comisionul de risc. De asemenea, pentru garantarea creditului acordat s-a instituit ipotecă asupra unui imobil aflat în proprietatea reclamanților.
Astfel, având în vedere ansamblul clauzelor cuprinse în contractul dintre părți, se apreciază că, în mod corect a reținut instanța de fond că este rupt echilibrul contractual în condițiile în care reclamanții, în calitate de împrumutați și-au asumat toate riscurile, iar recurentele nu și-au asumat nici un risc, având constituite mai multe garanții pentru restituirea creditului. Aceasta cu atât mai mult cu cât clauza referitoare la comisionul de risc nu prevede anumite criterii în funcție de care să se impună perceperea acestui comision.
Deși recurenta invocă faptul că, acest comision de risc este perceput pentru gestionarea altor riscuri decât riscul de neplată, fiind diferit de garanția reală imobiliară, instanța constată că aceste susțineri nu se regăsesc și în contractul încheiat între părți, astfel încât nu se poate reține că ar exista astfel o justificare a perceperii acestui comision de către bancă.
Faptul că acest comision este exprimat într-o formulă procentuală regăsindu-se și în scadențarul la convenția de credit nu constituie un aspect de natură să determine existența un echilibru între drepturile și obligațiile părților din contract atâta timp cât așa cum s-a reținut anterior nu există o justificare pentru perceperea acestuia.
Corect a reținut astfel instanța de fond că plata comisionului contravine caracterului sinalagmatic al convenției și a dispus restituirea acestuia având în vedere și lipsa vreunei contraprestații din partea pârâtei.
Cum efectule constatării nulității celor două clauze este repunerea părților în situația anterioară, reclamanții au dreptul la restituirea acestor sume, în cuantum de 698 euro (majorarea dobânzii) și 1311 euro (comision de risc). Cum plata s-a făcut în euro, iar reclamanții au cerut această sumă în euro, precizând echivalentul în lei la data introducerii acțiunii, tribunalul apreciază ca întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ. invocat de către recurentă, urmând să modifice sentința sub acest aspect și să oblige recurenta pârâtă către reclamanți la plata sumei de 2009 euro, în echivalent lei, la data plății. Va fi respinsă cererea de actualizare cu rata inflației. Reactualizarea se poate efectua numai în cazul devalorizării monedei naționale pe o anumită perioadă și numai în cazul obligațiilor stabilite în lei la un moment anterior executării obligației (de la care începe să curgă respectiva perioadă). Or, reclamanții au solicitat stabilirea obligației în euro, numai plata urmând a fi făcută în lei, la cursul oficial de la acea dată.
În consecință, potrivit art. 312 C.pr.civ. va fi admis recursul, modificată sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii, conform celor sus-menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent pârât . cu sediul în București, ., . 10, Sector 2 împotriva sentinței nr._/07.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți C. C. C. și C. C. M., domiciliați în Calafat, ., ., județul D.
Modifică sentința nr._/2012 a Judecătoriei C. în sensul că admite în parte acțiunea,
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 2009 Euro, în echivalent lei, la data plății.
Respinge cererea de actualizare cu rata inflației.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Președinte, I. O. | Judecător, O. P. A. | Judecător, C. I. C. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.I.O./24.05.2013
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fondM.O.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
