Nulitate act juridic. Sentința nr. 1086/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1086/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 9010/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința nr. 1086/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Grefier C. G. E.
******
Pe rol, fiind soluționarea cauzei comerciale – litigii cu profesioniști privind pe reclamantul B. D., cu domiciliul în C., ., ., . și pe pârâta . OLTENIA SA, cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect nulitate act juridic - anularea Hotărârii nr. 2/02.04.2012 a Consiliul de Administrație al . OLTENIA SA, despăgubiri.
Dezbaterile au avut loc la data de 01 Octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea consecutiv la 08 Octombrie 2013 și, respectiv la 15 octombrie 2013, când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._/63/2012 la data de 01.10.2012, reclamantul B. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Oltenia SA, obligarea acesteia la plata sumei de 18.555 lei, reprezentând contravaloarea a trei remunerații brute lunare (6185 lei/lună) cuvenite urmare a revocării nelegale de către pârâtă a contractului de mandat înregistrat sub nr. 311C din 14.06.2010, precum și a sumei de 1845 lei, diferență de concediu neachitat, sume reactualizate cu coeficientul inflație și dobânda legală de la data de la care aceste sume îi sunt datorate până la momentul plății efective, iar în subsidiar obligarea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor . SA să soluționeze contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 2/02.04.2012 adoptată de Consiliul de Administrație privind revocarea sa din funcția de director general.
În motivarea acțiunii a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de mandat în iunie 2010, prin care, în calitate de director general al . Oltenia SA, i-a fost delegată conducerea și gestionarea activității pârâtei. A învederat instanței că în data de 02.04.2012 membrii Consiliului de Administrație au hotărât să treacă peste ordinea de zi și să ia în discuție revocarea sa, deși acest punct nu era pe ordinea de zi. A precizat că pentru această dată convocarea nu s-a făcut în conformitate cu Regulamentul de funcționare și organizare al Consiliului de administrație al . Oltenia SA și cu actul constitutiv al acestei societăți. A arătat că membrii Consiliului de Administrație nu au fost notificați în acest sens și atâta timp cât nu există o convocare legală a Consiliului de Administrație este evident că nu se pot lua hotărâri legale. A mai precizat că ședința Consiliului de Administrație se putea desfășura fără îndeplinirea condițiilor privind convocarea, doar dacă toți membrii erau prezenți, fiind de acord cu ordinea de zi, ceea ce nu este cazul, domnul S. B. lipsind (art. 16.8 din actul constitutiv și art. 14 alin. 2 din Regulamentul de funcționare și organizare al Consiliului de administrație al . Oltenia SA). A mai arătat că potrivit actului constitutiv numărul membrilor Consiliului de administrație este de șapte, iar la ședința din data de 02.04.2012 au fost prezenți 6 membrii, lipsind S. B., și că din cei șapte, trei erau incompatibili, astfel încât nu era îndeplinit cvorumul pentru adoptarea unei decizii legale, decizia trebuind a fi luată cu votul majorității membrilor prezenți (art. 16.9 din actul constitutiv și art. 16 din Regulamentul de funcționare și organizare al Consiliului de administrație al . Oltenia SA). A învederat instanței că a aflat din Gazeta de Sud pretinsele motive care au determinat revocarea sa, motive ce nu au fundament. A precizat totodată că Hotărârea emisă de Consiliul de Administrație în data de 02.04.2012 este nelegală și prin prisma faptului că astfel de acte sunt în competența exclusivă a Adunării Generale a Acționarilor, Consiliul de Administrație putând emite doar decizii. Față de aspectele menționate, a arătat că este evident că revocarea sa din funcție a intervenit fără justă cauză, fiind astfel incidente dispozițiile art. 20 din Contractul de mandat. În ceea ce privește teza subsidiară, a precizat că deși a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 2/02.04.2012 adoptată de Consiliul de Administrație, nici până în prezent nu i s-au comunicat motivele care au stat la baza revocării sale, pârâta refuzând să introducă pe ordinea de zi a ședințelor soluționarea acestei contestații. A mai arătat că a efectuat numeroase demersuri pentru convocarea Adunării Generale a Acționarilor în vederea discutării contestației sale legate de revocarea sa, ultima cerere fiind înregistrată sub nr._/02.08.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 31/1990, ale art. 1270 din Noul Cod Civil, ale art. 1528 din Noul Cod civil.
Au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: contractul de mandat înregistrat sub nr. 311C/14.06.2010, contestația nr._/02.08.2012, Hotărârea nr. 2/02.04.2012.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârâtă prin care a fost invocată excepția de necompetență materială a Tribunalului D., iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința nr. 8156/2012 pronunțată de Tribunalul D., s-a admis excepția de necompetenta materiala a Tribunalului D. și s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.01.2013 sub nr._ .
La data de 20.03.2013, reclamantul a formulat precizare în sensul ca a solicitat instanței sa se dispună anularea hotărârii nr. 2/02.04.2012 adoptata de Consiliul de Administrație privind revocarea sa din funcția de director general, solicitând de asemenea sa se constate faptul ca revocarea sa din funcție a intervenit fără justa cauza și pe cale de consecință sa se dispună obligarea paratei la plata sumei de 18.55 lei reprezentând contravaloarea a trei remunerații brute lunare cuvenite reclamantului conform contractului de mandat înregistrat sub nr. 311C din 14.06.2010, suma reactualizata cu coeficientul de inflație și dobânda legala de la data de la care aceasta suma îi era datorata și pana la momentul plații efective, precizarea cererii fiind întemeiata pe dispozițiile art. 132,114,141,143 indice 1,153 indice 20 din legea 31/1990.
Prin sentința nr. 5931/10.04.2013 judecătoria a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea TRIBUNALULUI D. - Secția a II-a civila.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului D. la data de 09.05.2013 sub nr._ .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea companiei la plata sumei de 18.555 lei, reprezentând contravaloarea a trei remunerații brute lunare, pârâta a precizat că directorul general poate fi revocat oricând din funcție; dacă revocarea intervine fără justă cauză, directorul general are drept la daune reprezentând contravaloarea unui număr de 3 remunerații brute lunare, astfel cum a fost stabilită la art. 3 din contract (art. 20 din contractul de mandat); întrucât revocarea a fost motivată, făcută cu justă cauză, nu se justifică solicitarea reclamantului.
Referitor la capătul de cerere privitor la obligarea companiei la plata sumei de 1.845 lei, diferență concediu neachitat, pârâta îl consideră că nu este justificată atâta timp cât în urma solicitării reclamantului compania i-a comunicat că solicitarea este întemeiată, dar faptul că nu s-a prezentat să ridice banii nu este culpa pârâtei.
În ceea ce privește acordarea coeficientului de inflație și a dobânzii legale pârâta le consideră nelegale și netemeinice, având în vedere că concediul de odihnă este anual, compensarea în bani a acestuia, în situația în care nu a fost efectuat, trebuind făcută până la sfârșitul anului pentru care se acordă, deci până la sfârșitul anului 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul de mandat nr. 311 C/14.06.2010 prin care, reclamantului ( în calitatea sa de director general) i-a fost delegată conducerea și gestionarea activității pârâtei pentru ca, în data de 02.04.2012 Consiliul de Administrație al societății pârâte – prin hotărârea nr. 2 – să dispună revocarea acestuia din funcție.
Față de excepția inadmisibilității promovării capătului de cerere, prin care se solicita anularea HCA nr. 2/02.04.2012 invocată de instanță din oficiu se constată că:
Dispozițiile art. 110 al. 2 lit. b) din Legea nr. 31/1990, prevăd că adunarea generală are dreptul și obligația „să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație”, iar la lit. d), se mai menționează și obligația acesteia „să se pronunțe asupra gestiunii consiliului de administrație.”
Aceasta înseamnă că, deciziile Consiliului de Administrație considerate nelegale pot fi anulate doar prin hotărârea adunării generale a acționarilor, soluție care decurge din dispozițiile art. 110 lit. d) din Legea nr. 31/1990, dar și din principiile care guvernează raporturile dintre adunarea generală și administratorii societății, având în vedere că membrii Consiliului de Administrație sunt numiți de adunarea generală, deci, tot aceasta este îndreptățită să exercite un control asupra actelor emise de Consiliul de Administrație.
Revenind la speță, instanța constată că Hotărârea nr. 2 din data de 02.04.2012 a Consiliului de Administrație al . OLTENIA SA, a cărei nulitate se solicită de reclamant a fost luată de acesta în exercitarea atribuțiilor care îi revin, potrivit statutului societății, și având în vedere dispozițiile textului legal citat mai sus, rezultă că adunarea generală este singurul organ competent să se pronunțe asupra valabilității deciziei luată în acest sens de consiliul de administrație. Deci, în lipsa unei prevederi legale, rezultă că deciziile acestui Consiliu nu pot fi atacate în justiție, ci doar hotărârea adunării generale prin care s-a pronunțat asupra valabilității hotărârii sus menționate.
Față de considerentele arătate, instanța apreciază că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată urmând a respinge primul capăt de cerere constând în anularea HCA nr. 2/02.04.2012 ca inadmisibil și ca atare, nu va mai analiza motivele de nulitate invocate de reclamant.
Legea societăților comerciale nr. 31/1990 prin art. 137 ind. 1 alin 4 conferă adunării generale ordinare a acționarilor dreptul de a revoca oricând pe administratori dar întrucât în materie comercială mandatul e oneros și încredințat pentru tratarea unor afaceri comerciale, pentru a se respecta principiul certitudinii juridice și al securității tranzacțiilor s-a reglementat tot aici dreptul acestuia de a solicita daune – interese, în cazul în care revocarea a survenit fără justă cauză.
Din ansamblul acestor reglementări este evident că și în cazul în care revocarea ar fi neîntemeiată administratorul nu va mai putea cerere restabilirea raportului de mandat cu societatea pentru că, o asemenea soluție ar încălca dreptul societății pe acțiuni de a revoca oricând pe administrator.
În concluzie, pentru aceste considerente instanța va respinge și capătul de cerere privind obligarea adunării generale în a soluționa contestația reclamantului cu privire HCA nr. 2/02.04.2012 ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere în pretenții prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei 18.555 lei instanța constată următoarele:
Potrivit art. 137 ind. 1 alin 4 teza a II a – "În cazul în care revocarea survine fără justă cauză administratorul e îndreptățit la plata unor daune interese."
Revocarea este îndreptățită atunci când ea se fundamentează pe existența unor cauze de incapacitate sau incompatibilitate evidențiate după numirea administratorului, pe lipsa de abilități manageriale sau incompetența acestuia precum și pe încălcarea îndatoririlor legale și statutare ce le revin.
Într-un proces obișnuit sarcina probei incumbă reclamantului însă, în cauza de față sarcina probei este răsturnată revenind pârâtei obligația de a dovedi motivele avute în vedere la luarea deciziei atacate.
Or, cu actele depuse la dosar instanța constată că pârâta nu a probat "justa cauză" a hotărârii luate, reclamantul contraargumentând pertinent și cu dovezi susținute pentru fiecare motiv imputat.
Având în vedere dispozițiile legale care permit reclamantului să solicite repararea prejudiciului suferit în urma revocării pe care instanța a apreciat-o ca fiind fără justă cauza și, constatând că părțile prin contractul de mandat la cap. VI art. 20 au stabilit întinderea prejudiciului la valoarea a trei remunerații brute lunare astfel cum a fost stabilită aceasta la art. 3 în contract – va admite acest capăt de cerere.
Întrucât cu actele depuse la filele 19-21 s-a făcut dovada că remunerația brută lunară a reclamantului este de 6.185 lei instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 18.555 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind acordarea dobânzii legale, instanța consideră că este întemeiată întrucât în lipsa unei clauze penale cuantificate și acceptate de pârât în cadrul raporturilor dintre părți, în situația neexecutării obligațiilor care rezultă din acestea, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 Cod . comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Având în vedere că pârâtul nu a achitat reclamantei remunerația lunară cuvenită, se prezumă că a lipsit-o de folosința banilor datorați, prin urmare, reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit, prin calcularea dobânzii legale la suma datorată cu titlu de debit principal, de la data revocării din funcție până la achitarea efectivă a debitului, cuantumul urmând a fi stabilit în funcție de reglementările O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală.
Totodată, ca urmare a devalorizării monedei naționale instanța apreciază că se impune și actualizarea sumei cu rata inflației pentru aceeași perioadă pentru care s-a dispus a se acorda dobânda legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. D., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . OLTENIA SA, cu sediul în C., ., jud. D..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 18.555 lei - reprezentând contravaloarea a trei remunerații brute lunare conform contractului de mandat nr. 311C/14.06.2010 - reactualizată cu coeficientul de inflație și dobânda legală de la data de 02.04.2012 (data revocării din funcție) până la data plății efective.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, C. R. | ||
Grefier, C. G. E. |
Redactat de judecător C.R.
Tehnoredactat de grefier C.E.
28 Octombrie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1085/2013. Tribunalul DOLJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3537/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
