Pretenţii. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 17736/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 615/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. E. D.-judecator
Judecător C. I. C.
Judecător A. G. M.
Grefier A. F.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurent reclamant . SA, și recurent pârât O. E., împotriva Sentinței civile nr. 9822/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ *, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 11 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul pentru a se depune concluzii scrise, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ,deliberând, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.06.2011, reclamanta . SA a chemat in judecata pe parata O. E. solicitand ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige parata catre aceasta la plata sumei de 8592 lei, plus dobanda legala calculata de la data introducerii actiunii si pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in baza constatarilor organelor de cercetare, asa cum rezulta din rezolutia nr.6285/P/2008 adoptata de P. de pe langa Judecatoria C., in data de 22.05.2008, in loc. C., jud. D., a avut loc un eveniment rutier, in care a fost implicata parata si autobuzul marca BMC cu nr.de inmatriculare_ , proprietatea . SA. Din documentele emise de organele de cercetare a fost retinuta culpa paratei in producerea evenimentului rutier, care a traversat prin loc nepermis si fara sa se asigure determinand avarierea vehiculului mentionat mai sus . Avariile au fost constatate atat de catre organele de politie, fiind consemnate in autorizatia de reparati . nr._ emisa de IPJ- SPR D., cat si de reprezentantul societati de asigurare, prin procesul verbal de constatare a daunelor intocmit la data de 27.05.2008.
Reclamanta a mai aratat ca, la data producerii evenimentului rutier, autobuzul marca BMC cu nr.de inmatriculare_ proprietatea . SA era asigurat pentru avarii si furt CASCO, achitand contravaloarea reparatiilor cu OP nr.5414/20.06.2008. Asadar, a precizat reclamanta, in conformitate cu disp.art.22 din Legea nr.136/1995 societatea reclamanta, in calitate de asigurator, prin plata despagubirilor catre asigurat se subroga in toate drepturile asiguratului in vederea recuperarii sumei achitate reactualizate de la persoana vinovata de producerea accidentului.
In continuare, reclamanta a aratat ca sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale, iar disp. prev.de art.720/1 C.pr.civ., privind procedura prealabila a concilierii directe au fost respectate.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp.art.22,48-58 din Legea nr.136/1995, art.998-999 C.civ.1864 si OG nr.9/2000.
In scop probator, reclamanta a depus la dosar in copii urmatoarele inscrisuri:
dovada concilierii directe, rezolutie emisa la 21.08.2008 de P. de pe langa Judecatoria C., deviz reparatie, factura fiscala, adresa emisa de catre IPJ D. la 26.05.2008 catre reclamanta, autorizatie de reparatiicerere de despagubire, polita de asigurare nr._/26.04.2004, extras de cont .
La data de 13.09.2011, parata O. E. a depus intampinare, invocand exceptia dreptului material la actiune invederand ca termenul general de prescriptie de trei ani a expirat, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata, vina nu este a sa ci a conducatorului auto cu nr.de inmatriculare_ .
In cauza au fost incuviintate proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind audiat martorul Bîzdache S., declaratia sa fiind consemnata si atasata dosarului cauzei. De asemenea, a fost atasat dosarul de u.p. nr.628/P/2008.
Analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocată prin intampinare, instanta a retiut urmatoarele:
Potrivit disp.art.7 din Decretul nr.167/1953 aplicabil in cauza, prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. In speta, instanta retine ca dreptul la actiune s-a nascut la momentul cand reclamanta a cunoscut existenta prejudiciului, inclusiv sub aspectul cuantumului. In acest sens, asa cum reiese din extrasul de cont (fila 26), despagubirea a fost achitata la data 20.06.2008, din acest moment luand nastere dreptul de a solicita despagubiri. Ca atare, actiunea este promovata in termenul general de prescriptie, astfel incat exceptia urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata
În ceea ce priveste fondul cauzei instanta a retinut faptul ca prin rezolutia parchetului de pe langa Judecatoria C. emisa la data de 21.08.2008.
Potrivit disp.art.22 din Legea nr.136/1995 cu modificarile ulterioare,”în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54”
Prin urmare textul legal evocat anterior, impune conditia ca cel impotriva caruia se indreapta asiguratorul sa fie raspunzator de producerea pagubei.
În aplicarea art. 998 și urm. din C.civ 1864, indiferent de împrejurarea că fapta este ori nu infracțiune, ori a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu, aceeași. De aceea, simpla culpă, chiar vina cea mai ușoară, alături de celelalte condiții, este suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii delictuale.
In speta, se constata ca reclamanta apreciaza ca vinovatia paratei reiese din actele de urmarire penala, aceasta fiind finalizata printr-o solutie de neincepere a u.p.pentru infractiunea prev.de art.184 alin.1,3 C.p. in temeiul disp.art. 228 al.6 rap.la art.10 lit.f C.pr.pen., in sensul ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare ca urmare a declaratiei paratei prin care a inteles sa nu formuleze plangere prealabila.
Or, numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, conform art. 22 alin.(1) C.pr.pen., iar nu și ordonanța procurorului prin care s-a reținut imposibilitatea punerii in miscare a actiunii penale ca urmare a inexistentei plangerii prealabile prev.de art.284 al.1 C.pr.pen.
Este adevarat ca, in continutul referatului cu propunere de neincepere a u.p. s-a retinut ca parata a traversat prin loc nepermis si fara sa se asigure, insa din intreg materialul probator nu reiese legatura de cauzalitate între prejudiciul autovehiculului asigurat la societatea reclamanta si fapta ilicita a traversarii prin loc nepermis ( in sensul daca spargerea parbrizului autovehiculului asigurat s-a datorat impactului dintre acesta si parata). Nici depozitia martorului nu confirma existenta conditiei legaturii de cauzalitate, avand in vedere ca, in cursul urmaririi penale a declarat ca avea o viteza de 30 Km/h, observand-o pe parata la cca 1 m iar in instanță a declarat ca parata i-a aparut brusc in fata la cca o jumatate de metru.
Cum in cauza nu este intrunita una din conditiile esentiale ale raspunderii civile delictuale, respectiv legatura de cauzalitate între prejudiciul autovehiculului asigurat la societatea reclamanta si fapta ilicita a traversarii prin loc nepermis, instanta de fond a apreciat ca nefondata cererea si a respins-o in consecință.
Prin Decizia nr. 722/26.11.2012 Tribunalul D. a admis recursul declarat de reclamanta . SA București în contradictoriu cu pârâta O. E. și a casat sentința nr._/02.12.2011 a Judecătoriei C. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se stabili gradul culpei fiecarei parti in producerea evenimentului rutier.Tribunalul a retinut ca din probele administrare in cauza a rezultat ca exista legatura de cauzalitate între prejudiciu și fapta intimatei parate, în sesul ca spargerea parbrizului s-a dotorat impactului dintre autovehicul și intimata parata. Pentru lamurirea acestui aspect respectiv a gradului culpei fiecarei parti in producerea evenimentului rutier Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialite.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la nr._ .
La dosar s-au depus în copie următoarele acte; împuterniciri avocațiale, bilete de ieșire din spital, scrisori medicale, referat medical.
La data de 15.05.2013 s-a efectuat în cauză un raport de expertiză tehnică întocmit de expertul O. V., care a fost depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 9822/26.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. la data de 26.06.2013, s-a admis în parte actiunea astfel cum a fost formulata de reclamanta . SA, cu sediul în Bucuresti, .. 80-84, sector 1 si cu sediul ales în C. ., judetul D. în contradictoriu cu pârâta O. E., cu domiciliul în ., judetul D., s-a dispus obligarea pârâtei O. E. la plata sumei de 4296 lei reprezentând despagubiri din accidentul din data de 22.05.2008, s-a admis în parte capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata și dispune obligarea paratei O. E. la plata sumei de 872 cu titlu de cheltuieli de judecata.
La data de 25.07.2013, reclamanta . SA a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 9822/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ *, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită recursul, să se modifice hotărârea atacată, iar pe fondul cauzei să se dispună admiterea în totalitate a acțiunii promovate de societatea reclamantă și obligarea pârâtei O. E. la plata sumei de 8592 lei cu titlu de despăgubiri, dobânda legală practicată de BNR calculată asupra acestui debit de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective și cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea legii și prin nesocotirea probatorului administrat.
Astfel, instanța de judecată, în mod eronat a apreciat că din întregul material probator reiese culpa comună a celor două persoane implicate în evenimentul rutier din data de 22.05.2008, respectiv a pârâtei O. E. și a conducătorului autobuzului cu numărul de înmatriculare_ . Așa cum rezultă din expertiza tehnică auto întocmită în prezenta cauză de pârâta O. E. s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, iar în privința autobuzului s-a reținut că acesta rula cu o viteză de 30 km/H. În aceste condiții, recurenta apreciază că în mod greșit instanța a reținut culpa comună, întrucât în sarcina conducătorului autobuzului marca BMC cu număr de înmatriculare_ nu se poate reține încălcarea vreunei reguli de circulație.
Se mai arată că din întregul material probator existent la dosarul cauzei și anume: înscrisurile depuse de către societatea recurentă la dosarul cauzei, respectiv copia dosarului de daună și actele existente în dosarul de urmărire penală, proba testimonială cu martorul audiat nemijlocit de către instanța de judecată și expertiza tehnică auto rezultă în mod indubitabil vinovăția exclusivă a pârâtei în producerea evenimentului rutier din data de 22.05.2008.
În drept recurenta . SA, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 – 316 Cod de procedură civilă precum și Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.
La data de 26.07.2013, pârâta O. E. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 9822/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ *, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit decizia de casare nr. 722/26.11.2012 a Tribunalului D. și a restrâns în mod nelegal și nejustificat judecarea cauzei doar la un singur aspect, acela de a stabili gradul culpei fiecărei părți în producerea evenimentului rutier.
Instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate de-a lungul procesului și reiterate în mai multe teze, atât oral la termenul din data de 19.06.2013, cât și în concluziile scrise depuse la dosar.
Din această formulare reiese fără nici un echivoc faptul că instanța de control judiciar a considerat că probatoriul este incomplet.
În primul rând recurenta solicită să se analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii civile, adică dacă o astfel de cerere poate fi soluționată pe fond și în ce limite.
Se are în vedere pretenția formulată și calitatea procesuală a intimatei – reclamante așa cum a justificat-o ea.
Pe parcursul procesului, recurenta a solicitat în mod constant instanțelor să analizeze raportul juridic supus judecății în ansamblul său, cu toate drepturile și obligațiile născute î n temeiul legii și nu doar pretenția formulată, care nu poate avea o existență de sine stătătoare.
Situația juridică născută din evenimentul rutier, în condițiile în care s-a reținut culpa comună, se caracterizează printr-o reciprocitate și interdependență a obligațiilor ceea ce determină apariția unor efecte specifice. Or, se pune întrebarea dacă în condițiile în care intimata reclamantă are o conduită culpabilă și nu își execută de bunăvoie propria obligație de despăgubire, obligație născută din lege, poate pretinde ea, în temeiul legii, să fie obligată cealaltă parte să își execute obligația.
Se mai arată că instanța reține ca și probe administrate în cauză, proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul B. S. Jenel, conducătorul autobuzului care a accidentat-o pe recurenta O. E. și proba cu expertiză tehnică în specialitatea auto.
În ceea ce privește proba testimonială, recurenta s-a opus la audierea numitului B. S. Jenel, cu argumentul că atâta timp cât instanța urmează să stabilească dacă acesta se face vinovat sau nu de producerea evenimentului rutier, nu poate fi audiat în calitate de martor. Opoziția recurentei a fost înlăturată de instanță, motivând că aceasta nu se află în situațiile prevăzute de art. 189 din vechiul C.. Or, nu acesta este motivul invocat de recurentă, ci faptul că este o persoană care are interes în cauză și depoziția lui nu poate fi obiectivă.
Martorul recurentei nu a putut fi audiat, fiind soțul pârâtei, iar intimata reclamantă s-a opus la audierea sa. În dosarul de urmărire penală nu a fost audiată în calitate de martor nici-o persoană.
Recurenta consideră că depoziția martorului B. S. Jenel nu trebuie reținută în cauză nici direct nici indirect de către expert. Viteza de deplasare a autobuzului, respectiv 30 Km/h, este stabilită de către expert exclusiv pe afirmațiile conducătorului auto B. S. Jenel.
În ceea ce privește expertiza tehnică de specialitate auto, expertul nu a răspuns la niciuna din cele 5 obiecțiuni formulate la termenul din data de 15.05.2013 și nici nu avea cum să răspundă atâta timp cât nu are suficiente date privind accidentul și nici nu poate face constatări prin propriile simțuri ale urmelor unui accident care a avut loc acum 5 ani.
Prin urmare, recurenta învederează că nici pe fond intimata – reclamantă nu a dovedit că O. E. ar fi vinovată de producerea accidentului, fapta ilicită de conducere imprudentă aparținând asiguratului ai, după cum au apreciat și organele abilitate la momentul înregistrării dosarului penal. Legătura de cauzalitate dinte această faptă și prejudiciu este mai mult decât evidentă, parbrizul spart fiind urmarea directă a faptului că recurenta a fost lovită de autobuzul condus imprudent de asiguratul reclamantei.
Recursul formulat de recurenta O. E. este nefondat.
Primul motiv invocat referitor la interpretarea gresita de catre instanta de fond a primei decizii de casare nu poate fi retinut, in rejudecare instanta administrand poba cu expertiza si proba testimoniala, a judecat pe fond cauza, pronuntand o solutie pe baza tuturor probelor administrate in cauza.
De altfel, din obiectivele stabilite de instanta pentru expertiza, si din cuprinsul raportului de expertiza depus la dosar, se poate observa ca acestea nu au vizat doar aspectul culpei, asa cum sustine recurenta ci si intreaga dinamica a producerii accidentului, cuantumul prejudiciului cauzat lamurirea aspectului privind legatura de cauzalitate intre avariile produse autobuzului si impactul cu parata.
Analizand raportul de expertiza instanta constata ca acesta este explicit si lamureste pe deplin toate aspectele hotaratoare astfel ca in mod corect prima instanta a respins obiectiunile formulate de parata.
Este nefondat si motivul privind faptul ca recurenta nu a beneficiat de un proces echitabil intrucat instanta de fond nu a examinat anumite sustineri ale sale.
In dreptul intern nemotivarea hotararii judecatoresti este sanctionata de legiuitor pornind de la obligatia statului de a respecta dreptul partii la un proces echitabil, drept consacrat de art 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Astfel, conform jurisprudentei instantei de la Strasbourg, notiunea de proces echitabil presupune ca instanta interna care a motivat doar pe scurt o hotarare, sa fi examinat totusi in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse.
Cu alte cuvinte, art 6 implica mai ales in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si a elementelor probatorii ale partilor .
Motivarea hotararii judecatoresti inseamna in sensul strict al partilor precizarea in scris a rationamentului care il detemina pe judecator sa admita sau sa respinga o cerere de chemare in judecata.
In speta de fata Tribunalul apreciaza ca hotararea recurata indeplineste cerintele impuse de art 261 alin 1 pct 5 Cod de pr civila intrucat prima instanta a expus in mod corespunzator argumentele care au determinat formarea convingerii sale.
Mai precis, judecatorul fondului a prezentat in cuprinsul hotararii toate elementele care l-au condus la concluzia pronuntata in dispozitiv.
Nici celelalte motive de recurs nu pot fi primite.
In mod corect, in baza probelor administrate instanta a retinut culpa ., vinovatia apartinand atat conducatorului autobuzului cat si recurentei O. E. care a traversat ., si fata de aceasta culpa a obligat-o pe recurenta la plata a jumatate din plata prejudiciului produs.
In cauza sunt indeplinite conditiile de exercitare a aciunii civile, iar faptul ca recurenta O. E. nu a formulat plangere prealabila impotriva conducatorului auto a fost decizia sa si nu poate fi imputata celeilalte parti si nici nu poate influenta culpa sa in producrea accidentului.
Nu contesta nimeni suferintele pe care recurenta le-a suferit si nici cheltuielile pe care aceasta a trebuit sa le efectueze in urma accidentului dar, asa cum am aratat acestea sunt urmarea, in parte si a conduitei sale.
In ce priveste calitatea procesuala a reclamantei, aceasta este data de dispozitiile art 22 din Legea nr. 136/1995 text care confera asiguratorului dreptul de a formula actiunea in despagubiri, fiind eronata interpretarea recurentei in sensul ca asiguratorul poate interveni doar . nascuta. De altfel practica judiciara este unanima in acest sens.
In ce priveste sutinerile referitoare la termenul de prescriptie, aceasta problema a fost transata irevocabil prin Decizia nr. 722/2012 astfel ca nu mai poate fi repusa in discutie opunandu-se autoritatea de lucru judecat.
In ce priveste recursul declarat de recurenta . SA si acesta se apreciaza ca fiind nefondat.
Recurenta contesta culpa asiguratului sau in producerea accidentului, dar din toate probele administrate in cauza reiese in mod clar si culpa conducatorului auto.
Astfel, asa cum rezulta din expertiza intocmita in cauza, autobuzul se deplasa pe . Parc spre C. pe a treia banda de circulatie iar potrivit disp. art 42 din OUG nr. 195/2002 cand circulatia se desfasoara pe doua sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de conducatorii de vehicule in functie de intensitatea traficului si de viteza de deplasare, avand obligatia sa revina pe prima banda ori de cate ori acest lucru este posibil.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza si cum a retinut si instanta de fond, autobuzul se deplasa pe banda a treia desi este un vehicul lent si imediat dupa intersectia semaforizata trebuia sa opreasca in statie. Coroborand aceasta cu disp. art 48 din OUG 195/2002 este evident ca exista o culpa conducatorului autobuzului.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca aceste norme nu sunt suficient de previzibile.
Astfel art. 48 din OUG nr. 195/2002 stabileste pentru conducatorul de vehicul obligatia de a respecta regimul legal de viteză și de a adapta viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranța. Acest text de lege nu trebuie privit singular ci prin coroborare cu restul dispozitiilor ordonantei care stabilesc in mod clar toate obligatiile ce revin conducatorilor auto iar in ce priveste adaptarea vitezei in functie de conditiile de drum este evident ca legiuitorul nu ar putea niste limite pentru aceasta obligatie, aceasta depinzand de criterii subiective si nu obiective.
F. de aceste considerente, Tribunalul, in baza art 312 Cod de procedura civila urmeaza sa respinga recursurile formulate ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursurile formulate de recurenții . SA, cu sediul în Bucuresti, .. 80-84, sector 1 si cu sediul ales în C. ., judetul D. și O. E., cu domiciliul în ., judetul D., împotriva Sentinței civile nr. 9822/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ *.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Președinte, R. E. D. | Judecător, C. I. C. | Judecător, A. G. M. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.R.E.D/2 ex
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.M.O.
| ← Constatare nulitate act. Decizia nr. 566/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
