Pretenţii. Decizia nr. 569/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 30899/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 569/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Judecător I. O.
Judecător O. P. A.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind soluționarea recursului declarat de recurent pârât O. V. INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței nr.8428/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M.,și intimat pârât B. F. IFN SA, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă D. M. reprezentată de avocat Șalplanta N. lipsind recurent pârât O. V. INSURANCE GROUP SA și - intimat Pârât - B. F. IFN SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta pârâtă a achitat taxa de timbru în sumă de 150 lei, cu toate că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost citată cu mențiunea achitări taxei de timbru în cuantum de 153 lei.
Avocat Șalplanta N. pentru intimata reclamantă,depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și invocă excepția insuficientei netimbrării a recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
La data de 21.11.2012 reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâtele B. F. IFN SA și O. V. INSURANCE GROUP SA solicitând obligarea pârâților, în solidar la plata sumei de 3709,40 lei reprezentând contravaloare reparație la auto marca Hyundai I30 cu nr. de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara auto marca Hyundai I30 cu nr. de înmatriculare_, în vederea achiziționării acestuia, a încheiat cu pârâta B. contractul de credit auto nr._ din data de 06.10.2010, rata fiind de 1200,49 lei ce include debit principal, dobândă, asigurare, primă lunară CASCO și comisioane.
În curpinsul contractului a precizat reclamanta faptul ca este specificat ca a fost de acord cu contractul de asigurare oferit de O. și intermediat de B., ca să desemneze ca beneficiar pe B., iar reclamanta în executarea contractului menționat mai sus, a plătit în totalitate și la termen ratele lunare.
De asemenea a mai precizat la data de 10.07.2012 a găsit auto avariat, prezentând zgîrieturi pe aripa stângă față, pe aripa dreaptă față, buclier, având carenaj toată stângă față rupt.
De asemenea s-a mentionat faptul ca avariile au fost constatate de O., care a deschis dosarul de daună nr. EA47/DJ/2/_.
În baza notei de constatare, . procedat la efectuarea lucrărilor de reparație, după care nu a primit acceptul de plată de la pârâta O. și nu i se poate restitui mașina.
La data de 08.08.2012 cu adresa nr._, pârâta i-a adus la cunoștință că avariile produse de câini nu este risc asigurat.
Reclamanta a solicitat achitarea sumei de 3709,40 lei reprezentând contravaloare lucrări de reparație.
Așa cum reiese din comanda de atelier nr. 7918/16.07.2012 s-a considerat necesar efectuarea unor lucrări suplimentare – carenaj roată stângă față – înlocuit, iar asiguratorul nu și-a dat acordul.
Cu adresa nr._/02.08.2012 emisă de OMNIASG, B. își manifesta acordul ca suma aferentă despăgubirii să fie virată în contul service-ului.
Reclamanta a contractat un împrumut la CAR, iar la data de 28.09.2012 a achitat aceste reparații și și-a recuperat mașina.
În drept, a invocat disp. Art. 1349 C.CIV.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: contractul CASCO, poliță CASCO nr._, dosarul de daună nr. EA47/DJ/2/_.
La data de 28.01.2013 pârâta B. F. IFN SA a formulat întâmpinare,
prin care a solicitat sa se dispună: în principal, admiterea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia si, pe cale de consecința, respingerea cererii de chemare in judecata in contradictoriu cu parata S.C. B. F. IFN .S.A. ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest
proces.
In motivarea intampinarii a arătat că reclamanta D. M. a incheiat cu aceasta Contractul de credit auto nr._ la data de 06.10.2010 (Proba 1), prin care banca i-a acordat acesteia un împrumut in valoare de 39.906,30 lei in vederea achiziționării unui autoturism marca Hyundai. A arătat că au convenit ca imprumutul sa fie restituit in 60 de rate lunare egale, fiecare rata in cuantum de 1.200,49 lei (fiind compusa din: credit principal, dobanda, asigurare, prima lunara CASCO si comisioanele incluse). In scopul garantarii indeplinirii obligațiilor de rambursare a creditului acordat, a fost incheiat cu reclamanta si un Contract de garanție reala mobiliara nr._ la data de 06.10.2010 (Proba 2), avand ca obiect autoturismul achiziționat, iar garanția a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (Proba 3).
A invocat excepția lipsei calitatii procesuale pasive, motivata de faptul că prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunța sa fie obligata in solidar cu S.C. O. V. S.A. la plata sumei de 3.709,40 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație efectuate autoturismului marca Hyundai 130, intrucat asigurătorul a refuzat plata acestei sume in dosarul de daune.
Din expunerea situatiei de fapt, rezulta ca pretentiile reclamantei izvorăsc din raporturile de asigurare cu O., in cadrul carora societatea noastra nu are insa nicio obligație cu privire la plata daunelor produse in caz de avariere a autoturismului.
In speța, polița de asigurare CASCO, contractata la momentul încheierii contractului de credit auto cu subscrisa, a fost incheiata cu O. in calitate de asigurator, prin intermediul S.C. B. F. IFN S.A., in calitate de agent de asigurare subordonat, autorizat de CSA prin Decizia nr. V_ din data de 19.12.2007 si inregistrat in Registrul Intermediarilor in Asigurări si Reasigurari cu numărul_. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. C pct. 582, prin agent de asigurare subordonat se intelege „persoana fizică sau juridică ce, pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele si în contul unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare care acționează într-o piață reglementată”.
In consecința, a acordat reclamantei imprumutul in vederea achiziționării autoturismului si, totodata, a intermediat, in calitate de agent de asigurare subordonat, incheierea poliței de asigurare CASCO in numele si in contul asigurătorului O.. In acest sens, in valoarea ratei lunare datorata de reclamanta a fost inclusa si prima lunara de asigurare CASCO in cuantum de 194,5 lei, suma care a fost ulterior decontata asigurătorului O.. Potrivit art. 13 din Condițiile generale de credit, reclamanta avea opțiunea fie de a incheia o polița de asigurare CASCO prin intermediul societatii noastre, fie de a incheia aceasta polița cu o societatea de asigurari agreata de subscrisa si sa achite anual primele de asigurare. Reclamanta a optat pentru prima varianta, polița de asigurare CASCO fiind incheiata prin intermediul subscrisei cu societatea de asigurare O., plata primelor lunare de asigurare fiind adaugata la ratele lunare datorate pentru creditul acordat.
A arătat că în raporturile comerciale de asigurare, calitatea de asigurator o are exclusiv O. si nu aceasta, iar pentru soluționarea oricăror litigii care privesc neplata daunelor suferite ca urmare a avarierii autoturismului, reclamanta trebuie sa se adreseze doar asigurătorului O.. A arătat că raspunderea acesteia intervine doar in cazul in care nu ar fi virat lunar către asigurator primele lunare de asigurare CASCO, ceea ce nu este cazul in speța de fata.
In cazul producerii evenimentului asigurat, reclamanta (asigurat) avea obligația sa se prezinte la O. pentru evaluarea pagubelor si eliberarea autorizației de intrare in reparație a autovehiculului asigurat. Stabilirea si plata despăgubirilor se face exclusiv de către O. pe baza documentației complete referitoare la cauzele, împrejurările si consecințele producerii evenimentului asigurat si, dupa caz, a actelor din care rezulta valoarea reparațiilor.
Având in vedere ca in polița de asigurare CASCO incheiata de reclamanta, banca figureaza ca beneficiar al poliței (persoana indicata de asigurat indreptatita sa primeasca despăgubirea in caz de dauna potrivit art. 1.5 din Condițiile generale contractuale ale Asigurării facultative a autovehiculelor), O. plătește despăgubirea cuvenita către aceasta . Dar cu acordul său expres, despăgubirea poate fi plătită direct prestatorului serviciilor de reparație.
A arătat că S.C. B. F. IFN S.A. are calitatea de beneficiar in polița de asigurare intrucat are tot interesul ca pana la achitarea integrala a creditului auto sa se asigure ca autovehiculul nu este avariat, avand o garanție reala mobiliara asupra mașinii care poate fi executata silit in cazul in care imprumutatul nu isi achita ratele la timp, iar sumele scadente sunt declarate exigibile anticipat.
A mai pecizat faptul ca în cauza de fata, prin adresa nr._/ 02.08.2012 transmisa către O., banca si-a manifestat acordul ca suma aferenta despăgubirii sa fie virata in contul service-ului la care a apelat reclamanta, pe baza facturii emise pentru suma reprezentând contravaloarea reparațiilor. Faptul ca O. a refuzat la plata factura respectiva pe motiv ca avariile nu sunt incluse in riscul asigurat, nu este o cauza imputabila subscrisei si nu poate atrage raspunderea acesteia, fiind un litigiu care trebuie solutionat exclusiv in contradictoriu cu asigurătorul. Or, dupa cum a mentionat mai sus, banca a avut doar calitatea de intermediar la incheierea poliței de asigurare (agent de asigurare subordonat, n.n.) cu O. si mai mult, si-a manifestat in mod expres acordul cu privire la plata reparațiilor de către asigurator direct in contul unitatii service care a efectuat lucrările de reparații, desi, potrivit contractului de asigurare, subscrisa eram beneficiara directa a despăgubirilor.
A mentionat că reclamanta si-a intemeiat in mod neintemeiat acțiunea pe dispozițiile noului Cod civil, intrucat raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de legea veche, dupa cum rezulta din interpretarea textelor legale: Art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil: ..Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.”; Art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „Contractul este suspus dispozițiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce privește incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”; Art. 146 din Legea nr. 71/2011: „Contractul de asigurare este supus legii in vigoare la data incheierii poliței de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, dupa caz”.
A arătat că atat timp cat raporturile dintre aceasta si reclamanta au fost stabilite pe baza contractuala, raspunderea pentru neindeplinirea obligațiilor astfel asumate nu poate fi decât contractuala. Pretentiile cu privire la care reclamanta solicita instantei sa oblige banca la plata in solidar cu asigurătorul s-au născut in legătură cu executarea contractului de credit auto si a contractului de asigurare. Avand in vedere ca atat contractul de credit, cat si polița de asigurare au fost incheiate inainte de . noului Cod civil, prezentul litigiu este guvernat de legea veche (vechiul Cod civil).
Analizand dispozițiile legale din noul cod civil indicate de către reclamanta in cuprinsul cererii de chemare in judecata (art. 1350), rezulta ca aceasta isi intemeiaza acțiunea pe dispozițiile răspunderii civile delictuale. Or, dupa cum a argumentat mai sus, pretentiile reclamantei s-au născut in legătură cu executarea contractului de credit auto si a poliței de asigurare, fapt pentru care raspunderea nu poate fi eventual decât contractuala.
In speța, nu sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale:Existenta faptei ilicite - pretentiile reclamantei sunt contractuale, si nu dintr-un fapt extracontractual; Existenta prejudiciului - pretentiile reprezintă contravaloarea lucrărilor de reparații care nu au fost achitate de către O.; in cazul in care instanta va constata ca evenimentul survenit este un risc asigurat, va obliga in consecința asigurătorul la plata acestei sume, si nu pe subscrisa; Existenta legăturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu - atat timp cat nu exista nicio fapta ilicita in sarcina noastra, si nici nu am cauzat un prejudiciu in patrimoniul reclamantei, prin urmare nu se face nici proba legăturii de cauzalitate; Existenta culpei – reclamantei nu a demonstrat care este culpa bancii pentru a fi obligată la plata sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație; dimpotrivă, arata că si-a îndeplinit cu buna-credinta toate obligațiile contractuale astfel incat nu i se poate imputa plata pretențiilor solicitate.
Mai mult decât atat, chiar reclamanta a făcut referire la prevederile art. 1266 - 1269 din noul Cod civil (care nu erau valabile la data semnării contractului de credit si a celui de asigurare CASCO), dispoziții care vizeaza insa interpretarea contractului si nu dreptul material la acțiune, concluzionând ca voința reala a pârtilor a fost aceea de a incheia un contract full casco, care sa acopere toate riscurile.
In speța, contractul de asigurare a fost incheiat intre reclamanta, in calitate de asigurat si O., in calitate de asigurator, banca fiind doar un intermediar in activitatea de asigurare.
Prin urmare, drepturile si obligațiile privind asigurarea autoturismului s-au stabilit in legătură cu asiguratul si asigurătorul. A arătat că avea doar obligația de a vira lunar către asigurator primele lunare de asigurare CASCO incasate de la reclamanta si dreptul de a primi despăgubirea de la O. in cazul producerii riscului asigurat, in calitate de beneficiar direct al poliței de asigurare.
Prin urmare, banca nu a primit suma pretinsa de către reclamanta, ci dimpotrivă si-a dat acceptul ca plata sa se faca direct către societatea care a reparat autovehiculul. Deci reclamanta nu poate invoca fata de aceasta niciun fel de pretentii de ordin material (si de altfel, din continutul cererii de chemare in judecata nici nu rezulta ca aceasta ar formula direct fata de societatea noastra vreo pretentie, n.n.) in condițiile in care ne-am indeplinit toate obligațiile contractuale.
In ceea ce privește menționarea de către reclamanta a prevederilor art. 2 din Legea nr. 136/1995, dispozițiile reglementează doar raporturile dintre asigurat si asigurator, mai exact drepturile si obligațiile pârtilor dintr-un contract de asigurare, subliniind inca o data faptul ca in acest proces calitate procesuala pasiva o poate avea doar asigurătorul.
Avand in vedere ca in speța nu poate fi vorba decât de o răspundere civila contractuala, nu poate fi obligată de către instanta la plata unei sume de bani in solidar cu o alta persoana, atat timp cat in contractul de credit auto si in contractul de asigurare nu se specifica acest lucru in mod expres, dupa cum dispun dispozițiile art. 1041 din vechiul Cod civil („Obligația solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres").
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea excepției lipsei calitatii procesuale pasive si, pe cale de consecința, respingerea cererii formulata in contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusa impotriva unei persoana fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
Eventualele litigii survenite in cazul avarierii autoturismului ca urmare a producerii riscului asigurat se solutioneaza doar intre asigurat si asigurator. Astfel, in Condițiile specifice pentru avarii se mentioneaza: riscurile acoperite, acoperirile suplimentare, excluderile, iar in Condițiile generale contractuale la pct. 23.10 ca orice litigiu in legătură cu
aplicarea poliței de asigurare se rezolva pe cale amiabila sau in cazul in care acest lucru nu este posibil, de către instantele de judecata competente din Romania.
Cu privire la raporturile de asigurare, a arătat că singura obligație a acesteia era de a vira primele lunare de CASCO către asigurator (obligație indeplinita avand in vedere ca refuzul O. de despăgubire a fost motivat pe faptul ca evenimentul survenit nu era inclus in riscurile asigurate.).
Dupa cum se poate observa din expunerea situatiei de fapt, neintelegerile au existat intre asigurat si asigurator, intrucat acesta din urma a refuzat sa plateasca despăgubirile pe motiv ca evenimentul declarat nu se incadreaza in riscurile acoperite de polița de asigurare.
In consecința, a arătat că instanta va analiza daca refuzul asigurătorului a fost sau nu justificat si va emite o hotarare in consecința. A mai mentionat că indiferent de soluția pronuntata, instanta nu va putea stabili vreo obligație in sarcina sa . Astfel, daca instanta va constata ca evenimentul este un risc asigurat, va obliga pe cale de consecința O. la plata contravalorii reparațiilor. In cazul in care va decide ca evenimentul survenit nu este un risc asigurat, plata reparațiilor va trebui suportata de către reclamanta, in calitate de proprietar al autoturismului.
Pentru motivele de mai sus, a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a subscrisei si, pe cale de consecința, respingerea cererii formulata in contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusa impotriva unei persoana fara calitate procesuala pasiva, iar pe fondul acțiunii repsingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozițiile: art. 115-118C.proc.civ..
A solicita proba cu înscrisuri: - Contractul de credit auto nr._ la data de 06.10.2010; Contractul de garanție reala mobiliara nr._ la data de 06.10.2010; dovada inscrierii garanției in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare; Asigurarea faculatativa a autovehiculelor.
In temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
La data de 19.03.2012 pârâta O. V. INSURANCE GROUP SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Arată că analizând materialul probator administrat în cauză, s-a concluzionat că avariile înștiințate de către reclamantă, nu se încadrează în riscurile asigurate asimilate în ploița de asigurare nr._, întrucât zgîrieturile provocate de câini nu sunt cuprinse în asigurare.
A depus copie de pe Politia . nr._, plansa foto, Acord, declaratia numitului D. E., adresa emisă catre D. M. .
Prin încheierea de sedinta din 24.04.2013, instanta a unit exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei B. F. IFN SA cu fondul cauzei.
În scop probatoriu reclamanta a solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si interogatoriul pârâtei O. V. Insurance Group SA și din oficiu decatre instanta proba cu expertiza tehnica specialitatea auto.
La data de 21.05.2013, reclamanta a depus in scop probator, factura nr._/28.09.2012, și bonul fiscal nr. 0001 din 28.09.2012, documente financiar -contabile emise de . baza comenzii de atelier nr. 7918/16.07.2012 efectuata de O..
A arătat că din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă cu certitudine că suma de 3709,40 lei reprezinta contravaloarea lucrarilor dereparatie si ca lucrarile au fost facute in baza comenzii de atelier emisă de O..
Față de aceste inscrisuri, având în vedere ca masina a fost reparata în integralitate de aproximativ un an, ca lucrarile de reparatie s-au efectuat la comanda si de catre service-ul agreat de pârâta O., apreciaza că nu mai este nevoie de părerea unor specialisti, care să-și spună părerea cu privire la cauza dedusa judecatii .
A solicitat să se revina asupra probei cu expertiză dispusă în cauza, pe de o parte avand in vedere că masina este integral reparata iar un expert auto nu a mai putea oferii informatii cu privire la daune, valoarea reparatiei constatata de documentele financiar contabile, factura si bon fiscal, a fost achitata in intregime de catrea aceasta iar pe de alta parte având în vedere faptul că, niciuna dintre pârâte nu contesta valoarea reparatiei.
A arătat că divergenta apărută între părti, cu privire la care instanta este chemata să se pronunte, vizeaza interpretarea contractului, respectiv daca variile produse reprezinta sau nu risc asigurat.
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei . SA instanta va admite aceasta exceptie pentru urmatoarele considerente
Prin cererea de chemare în judecata reclamanta D. M. a chemat în judecata pe paratii B. FINACE IFN SA și O. V. INSURANCE GROUP SA solicitand instantei obligarea paratilor în solidar la plata sumei de 3709,40 lei, suma ce reprezinta contravaloarea reparatiei lucrarilor efectuate la autoturismul marca Hyundai I 30 cu numarul de înmatriculare_ .
Instanta constata ca între reclamanta D. M. și parata B. FINACE IFN SA s-a încheiat contractul de credit auto nr._ la data de 06.10.2010, obiectul contractului fiind acordarea unui imprumut în valoare de 39.906,30 lei în vederea achizitionarii unui autoturism marca Hyundai, împrumut care urma sa fie restituit in 60 de rate lunare egale fiecare rata fiind în cuantum de 1200,49 lei.
Împrumutul mai sus mentionat a fost garantat cu o garantei reala mobiliara nr._ din data de 06.10.2010, garantia fiind înscrisa în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Din polita de asigurare CASCO și contractul de asigurare aflate la dosarul cauzei a rezultat faptul ca acest contract a fost încheiat între reclamanta D. M. și societatea de asigurare O. V. INSURANCE GROUP SA, parata B. FINACE IFN SA avand calitatea de intermediar, respectiv agent de asigurare iar potrivit art. 2 punctul 58 din legea 32/2000 " agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurator, să încheie în numele și în contul asigurătorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare și/sau de reasigurare;"
Astfel parata B. FINACE IFN SA a avut calitatea de intermediar la incheierea politei de asigurare CASCO, încheind aceasta polita în numele și în contul asiguratorului O. V. INSURANCE GROUP SA .
Avand în vedere faptul ca reclamanta solicita o suma de bani rezultata din contractul de asigurare CASCO,respectiv din POLITA . nr._ din 30.09.2010 în care parti contractante sunt D. M. in calitate de contractant și O. V. INSURANCE GROUP SA, parata B. FINACE IFN SA avand calitatea de beneficiar al asigurarii instanta apreciaza ca in prezenta cauza parata B. FINACE IFN SA nu are calitate procesual pasiva, singura care poate raspunde pentru producerea riscului asigurat fiind societatea de asigurare O. V. INSURANCE GROUP SA și nu intermediarul care a incheiat polita de asigurare in numele societatii de asigurare.
Prin sentința nr. 8428/29.05.2013 pronunțată în dosar nr._ /012 Judecătoria C. a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei . SA, a respins cererea de chemare in judecata formulate de reclamanta D. M., în contradictoriu cu parata . SA, ca fiind formulata împotriva unei personae fara calitate procesual pasiva, a admis cererea de chemare in judecata formlulata de reclamanta D. M., în contradictoriu cu parata O. V. INSURANSE GROUP SA, a dispus obligarea paratei la plata sumei de 3709,40 lei reprezentand contravalaore reparatii la autoturismul marca Hyundai I 30 cu numarul_, a admis cererea de obligare a paratei O. V. INSURANSE GROUP SA la plata cheltuielilor de judecata și dispune obligarea paratei O. V. INSURANSE GROUP SA la plata sumei de 706,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare in judecata reclamanta D. M. a chemat în judecata pe paratii B. FINACE IFN SA și O. V. INSURANCE GROUP SA solicitand instantei obligarea paratilor în solidar la plata sumei de 3709,40 lei, suma ce reprezinta contravaloarea reparatiei lucrarilor efectuate la autoturismul marca Hyundai I 30 cu numarul de înmatriculare_ .
Instanta constata ca între reclamanta D. M. și parata B. FINACE IFN SA s-a încheiat contractul de credit auto nr._ la data de 06.10.2010, obiectul contractului fiind acordarea unui imprumut în valoare de 39.906,30 lei în vederea achizitionarii unui autoturism marca Hyundai, împrumut care urma sa fie restituit in 60 de rate lunare egale fiecare rata fiind în cuantum de 1200,49 lei.
Împrumutul mai sus mentionat a fost garantat cu o garantei reala mobiliara nr._ din data de 06.10.2010, garantia fiind înscrisa în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv din polita de asigurare CASCO . nr._ din 30.09.2010 și contractul de asigurare CASCO a rezultat faptul ca între reclamanta D. M. pe de o parte și parata O. V. INSURANCE GROUP SA s-a incheiat un contract de asigurare facultativa a autoturismului marca Hyundai cu numarul de înmatriculare_ .
Potrivit declaratiei conducatorului autoturismului mai sus mentionat, la data de 10.07.2012 a gasit autoturismul mai sus mentionat avariat, acesta prezentand zgarieturi de la cainii comunitari și pisicile din zona.
La data de 10.07.2012 s-a incheitat nota de constatare de catre societatea de asigurare și s-a deschis dosarul de dauna nr. RA47/DJ/2/_, iar in baza notei de constatare . agreat de catre asigurator a efectuat lucrarile de reparatie, insa acest service nu a primit acceptul de plata de la societatea de asigurare.
Din adresa nr._/08.08.2012(fila nr. 40 din dosar) societatea de asigurare a mentionat faptul ca nu este de acord cu plata despagubirii motivat de faptul ca evenimentul declarat nu este risc asigurat in conformitate cu conditiile generale contractuale și conditiile specifice pentru avarii așa cum prevede art. 1” riscuri acoperite din contract”.
Prin adresa nr._/03.02.2012 și parata B. FINACE IFN SA și-a exprimat acordul ca suma aferenta despagubirii sa fie virata incontul service-ului mentionat de catre client pentru repararaea autoturismului.
Din comanda de atelier nr. 7918 din 16.07.2012 lucrarile de reparatie a autoturismului au fost solicitate de catre societatea de asigurare.
Potrivit dispozitiilor art. 969 Cod civil ,, conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”. Prin urmare, contractul de asigurare este obligatoriu pentru partile contractante, nerespectarea acestuia având drept consecinta angajarea raspunderii civile contractuale a partii în culpa.
De asemenea, în conformitate cu art. 973 din Codul civil ,, conventiile n-au efect decât între partile contractante ”.
Potrivit dispozitiilor art. 977 cod civil “ Intepretarea contractelor se face dupa intentia . nu dupa sensul literal al termenilor.”
Totodata, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România ,,În asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare”, iar potrivit art. 3 din acelasi act normativ ,,În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege”.
Astfel potrivit art. 1 din contractul de asigurare CASCO încheiat între reclamanta D. M. pe de o parte și parata O. V. INSURANCE GROUP SA „ O. acorda despagubiri pentru 1.Avarierea autovehiculelor provocata de ciocniri, loviri sau izbiri cu orice corpuri mobile sau imobile aflate in afara sau în interiorul autovehiculului asigurat, pentru zgârieri, . ale autovehiculelor, . pe autovehicule ale unor corpuri, derapari și rasturnari.”
Astfel in continutul ariticolului mai sus mentionat rezulta faptul ca societatea de asigurare acorda despagubiri pentru”zgârieturi”, neavand importanta sub acest aspect de catre cine sunt facute aceste zgârieturi,prevederile din contract nefacand nicio distinctie cu privire la provenienta acestor zgarieturi cau împrejurarile in care s-au produs, astfel ca va înlatura apararile paratei din întampinarea depusa la dosarul cauzei care mentioneaza faptul ca „zgârieturile provocate de câini nu sunt cuprinse in asigurare”.Mai mult decat atat examinand continutul contractului de asigurare mai sus mentionat instanta constata ca nu este mentionata situatia excluderii de la despaguri „zgarieturile produse de animale”.
Astfel avand in vedere faptul ca contractul de asigurare CASCO reprezinta legea partilor instanta apreciaza ca cererea de chemare in judecata a reclamantei este intemeiata motiv pentru care va admite cererea de chemare în judecata și va dispune obligarea paratei la plata sumei de 3709,40 lei, suma ce reprezinta contravalaorea reapratiilo efectuate la autoturismul marca Hyundai I 30 cu numarul de înmatriculare_, suma ce rezulta din factura nr._/20.09.2012.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, această obligație avându-și sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea că ea a pierdut procesul.
Împotriva sentinței nr. 8428/2013 a declarat recurs pârât O. V. INSURANCE GROUP SA criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât contrar probelor din cază, polița nu cuprinde riscul de avarii produse de animale în timpul staționări, pronunțând o soluție contrară dispoz.. art. 969 Cod civil.
Instanța era obligată să dea eficiență dispozițiilor contractuale în sensul că polița era cesionată către banca ce a cordat finanțarea pentru achiziționarea autoturismului avariat.
În aceste împrejurări, deși reține în considerente că banca este beneficiarul iar reclamanta decât contracatantul,conform Legii 136/1995 și contractului de asigurare, dreptul de despăgubire revine asiguratului sau beneficiarului.
Cum în cauă, intimata nu are calitate de asigurat sa beneficiar nu poate justifica dreptul de despăgubire care trebuie să se regăsească în patrimoniul băncii finanțatoare.
Astfel, instanța trebuia să analizeze calitatea procesuală activă a reclamantei în raport de dreptul pretins întrucât cererea de despăgubire trebuie să continue dreptul recunoscut în contractul de asigurare.
De asemenea invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
La data de 28 octombrie 2013 intimata reclamantă D. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, în principal ca tardiv formulat iar în subsidiar ca nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că în mod nelegal asiguratorul a refuzat să plătească, având în vedere că în contractul de asigurare nici în cadrul condițiilor generale, respectiv art.8.
E. este și susținerea recurentei potrivit căreia nu are calitate procesuală activă în cauză, în condițiile în care a fost de acord cu contractul de asigurare oferit de O. și intermediat de B. F. IFN SA și a desemnat ca beneficiar B. F. IFN SA.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată că recursul pârâtei a fost promovat după . OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (publicată în Monitorul Oficial la 29.06.2013).
Potrivit art. 55 din OUG 80/2013, pentru cererile și acțiunile introduse până la . ordonanței de urgență, timbru judiciar se aplică, respectiv taxele de timbru se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.
Legal citat să facă dovada achitării taxei de timbru conform art. 24(3) din OUG 80/2013,recurentul nu a achitat decât parțial suma datorată cu acest titlu, motiv pentru care recursul său va fi anulat ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează recursul ca insuficient timbrat declarat de recurent pârât O. V. INSURANCE GROUP SA cu sediul în Bucuresti, .. 23, sector 1, împotriva sentinței nr. 8428/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M., cu domiciliul în C., .. 21, judetul D. și intimat pârât B. F. IFN SA, cu sediul în Bucuresti, Turn B. ,.. 1-7, ., sector 1, ca insuficient timbrat
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Președinte, L. M. | Judecător, I. O. | Judecător, O. P. A. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.L.M.
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.N.V.G.
| ← Radiere. Sentința nr. 183/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 570/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
