Alte cereri. Decizia nr. 176/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 2350/233/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 176/R/2014
Ședința publică din data de 02.06.2014
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: D.-M. O.
JUDECĂTOR: S. L.
GREFIER - A. I.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului ce are ca obiect „acțiune în regres”, declarat de recurentul-pârât C. I., cu domiciliul în G., ., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 8244/16.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în București, ., sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 02.06.2014 și a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului comercial de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta . București, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul C. I. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de_,70 lei reprezentând contravaloare despăgubiri plătite către persoana asigurată, precum și obligarea la plata dobânzii legale la suma arătată anterior.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, la data de 27.05.2009 pârâtul angajat al . în timpul efectuării unor manevre cu tractorul unității a acroșat cu încărcătura de laminate autotractorul cu marca Volvo staționat în dana 46 așteptând pentru a fi încărcat cu fier beton. De asemenea, conform procesului verbal întocmit de poliția transporturi, culpa exclusivă în producerea evenimentului a aparținut pârâtului din prezenta cauză care nu s-a asigurat suficient la efectuarea manevrei.
Deoarece autotractorul era asigurat Casco, proprietarul acestuia a cerut asigurătorului despăgubirea conform poliței de asigurare și în cele din urmă în baza dosarului de daună cu nr._ reclamanta a plătit despăgubiri în cuantum de_, 70 lei reprezentând contravaloarea reparației provocate autotractorului marca Volvo. S-au invocat dispozițiile art.22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
De asemenea, s-a mai arătat că, pârâtul a fost chemat la concilierea directă dar a refuzat achitarea despăgubirii motivând că procesul verbal încheiat de organele de poliție nu a reținut cu exactitate toate împrejurările producerii accidentului iar vinovăția în producerea incidentului nu-i aparține.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, art.999, art.1001 C.civ. art.22 din Legea 136/1995 și OG 13/2011.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a arătat că, în data și locul arătat mai sus, în timp ce făcea manevre de încărcare/descărcare laminate a fost acroșat autotractorul marca Volvo. Urmare a acestei situații la fața locului s-au prezentat organele de poliție din cadrul poliției transporturi întocmindu-se în final un proces-verbal.
Pârâtul a invocat faptul că nu sunt îndeplinite condițiile privind vinovăția, condiție esențială în vederea tragerii la răspundere civilă a persoanei. Astfel, se arată că, autotractorul nu trebuia să staționeze pe linia ferată din interiorul unității și a fost avertizat asupra pericolului la cere se expune. De asemenea în incinta unității portuare se respectă regulile de circulație rutieră și astfel, pârâtul consideră că incidentul în urma căruia s-a produs coliziunea cu autotractorul marca Volvo s-a datorat neglijenței conducătorului auto al acestuia care deși a fost atenționat cu privire la pericolul la care se expune nu a dorit să părăsească acel perimetru de operare.
Tot în motivare se mai arată că, organul de poliție care a întocmit procesul verbal de contravenție nu avea competența de a stabilii cine este vinovat de producerea evenimentului.
În drept întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art.115 C.p.c. și art.998 și urm. C.civ.
Prin sentința civilă nr. 8244/16.09.2013, Judecătoria G. a admis cererea, a obligat pârâtul să plătească către reclamantă suma de_,70 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri plătite proprietarului autotractorului marca Volvo. De asemenea, a obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1487,42 lei reprezentând contravaloare dobândă legală calculată pentru perioada 04.08.2010 - data punerii în întârziere și până la data de 04.12.2012 - data primului termen de judecată, precum și plata acesteia până la achitarea efectivă a debitului.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.c., a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1059,82 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată cu plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în fapt, la data 27.05.2009 în jurul orei 13.30 pârâtul își exercita atribuțiile de serviciu în incinta . SA G. conducând un tractor cu remorcă, utilaje folosite la încărcarea vapoarelor cu produse laminate. În timpul manevrelor de încărcare a acroșat autotractorul marca Volvo aparținând Volksbank Leasing IFN SA, ce aștepta la rând să fie încărcat cu fier beton, producându-i acestuia avarii în cuantum de_,70 lei.
Imediat după producerea incidentului la fața locului a sosit un echipaj de poliție din cadrul Poliției Transporturi întocmind cu această ocazie un proces-verbal de cercetare la fața locului, fiind descrise cele sesizate la momentul sosirii la fața locului. Astfel, având în vedere și celelalte probe administrate în prezenta cauză reiese că, la data și ora arătată anterior autotractorul marca Volvo staționa la pasajul de trecere peste cale ferată din dana 46 cu scopul de a fi încărcat cu fier beton. În urma incidentului a rezultat avarierea autotractorului în partea față stânga unde s-a constat că fusese acroșat cu încărcătura formată din tablă laminată aflată pe trailerul tras de tractorul condus de pârâtul din prezenta cauză. De asemenea, având în vedere că incidentul nu s-a produs pe drumurile publice conducătorii auto nu au fost testați cu alcooltestul și nu au fost ridicate alte probe în vederea valorificării acestora sub aspect probator.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că participanții la evenimentul consumat nu au avut obiecțiuni de făcut cu privire la cele consemnate în procesul verbal încheiat în final fiind și semnat, inclusiv de către pârâtul din prezenta cauză.
A reținut prima instanță că, în condițiile în care autotractorul marca Volvo era asigurat Casco la ., deținătorul legal al acestuia a solicitat plata despăgubirilor în baza poliție de asigurare casco încheiate, astfel că în temeiul solicitării a fost deschis dosarul de daună nr._, dosar în care s-au plătit despăgubiri în valoare de_,70 lei reprezentând contravaloare reparație. În continuare, reclamanta în temeiul art.22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, s-a subrogat în drepturile asiguratului în contra celor răspunzători de producerea pagubei.
De asemenea, a mai reținut prima instanță, din probatoriul administrat în prezenta cauză reiese cu certitudine existența faptei, adică manevra efectuată de către pârât cu tractorul ce tracta un trailer încărcat cu produse laminate și cu care a acroșat partea stângă față a autocamionului marca Volvo. Tot din actele dosarului reiese cu certitudine și existența prejudiciului, adică avarierea părții față a autocamionului marca Volvo, pentru repararea acestuia fiind achitat suma de_,70 lei, precum și existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul constatat a fi fost produs.
În ceea ce privește existența vinovăției, prima instanță a reținut că, din întâmpinarea formulată de pârât reiese că, acesta l-a atenționat pe conducătorul auto al autotractorului marca Volvo că este staționat în zona de manevră a tractorului cu trailer pe care îl conducea, aceasta deoarece autovehiculul staționat făcea dificilă manevrarea încărcăturii agabaritice aflate pe trailer. Același aspect este reiterat de reclamant și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, pârâtul avertizând pe conducătorul auto că staționează în zona de manevră a tractorului cu trailer. Același aspect este confirmat si prin declarația martorului audiat în cauză, adică pârâtul i-a adus la cunoștință șoferului de pe autotractorul marca Volvo că zona în care a staționat nu este sigură în efectuarea manevrelor pe care intenționa să le facă cu trailerul ce era încărcat cu produse laminate.
A concluzionat prima instanță că, din întreg probatoriul administrat reiese cu certitudine că, pârâtul a prevăzut producerea evenimentului soldat cu avarierea autocamionului marca Volvo, însă nu a luat toate măsurile pentru a preîntâmpina consumarea acestuia.
Astfel în legislația penală și în literatura de specialitate, culpa cu previziune, imprudența sau ușurința este întâlnită ca fiind acea formă de vinovăție când autorul faptei prevede rezultatul faptei sale dar nu-a acceptă socotind fără temei că nu se va produce. Astfel, cum a fost arătat și anterior pârâtul a prevăzut rezultatul faptei sale, anunțând în acest sens chiar și pe conducătorul auto al autotractorului marca Volvo.
Conform Regulamentului intern al . SA în Cap.2 cu privire la drepturile și obligațiile salariaților și ale angajatorului, la art.8 alin.2, lit.c, salariații sunt obligați să respecte măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate iar potrivit literei i din același alineat, angajatul este obligat să aducă la cunoștința șefilor ierarhici orice situație deosebită apărută în desfășurarea activității, inclusiv situația creată de staționarea camionului în zona de manevrare a trailerului cu produse laminate și care împiedica activitatea de încărcare a barjei.
Prin urmare, prima instanță a reținut că, pârâtul este direct răspunzător de producerea prejudiciului creat reclamantei, în persoana sa fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
Recurentul a apreciat sentința pronunțată în cauză, ca fiind nefondată și nelegală, întrucât aceasta cuprinde motive contradictorii, de vreme ce instanța a reținut că șoferul autotractorului a fost atenționat că staționează în zona de lucru a tractorului trailer și pe calea ferată, fapt ce reiese și din declarația martorului M. C.- șeful direct al acestuia, pentru ca ulterior instanța de fond să rețină că pârâtul nu i-a adus la cunoștință șefului său situația specială creată, și, din acest considerente se face vinovat de nerespectarea Regulamentului Intern.
De asemenea, recurentul a criticat și argumentul instanței referitor la faptul că acesta nu ar fi luat toate măsurile necesare pentru preîntâmpinarea accidentului, aspect cu care pârâtul – recurent nu este de acord de vreme ce l-a atenționat pe celălalt conducător auto despre pericolul la care se expunea prin staționare sa acolo. Mai ales că se afla și pe calea ferată, pe care, de regulă circulă vagoanele care sunt introduse pentru încărcare /descărcare marfă.
A mai invocat recurentul că instanța nu a luat în considerare deloc pericolul la care s-a expus celălalt conducător auto prin staționare sa în zona de manevră a tractorului cu trailer și nu a reținu și vinovăția acestuia la producerea evenimentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din vechiul C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta – intimată a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că pârâtului îi incumbă în mod exclusiv vinovăția pentru producerea evenimentului.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, așa cum prevede art. 3041 C. proc. Civ., ținând seama de probele administrate în dosar, Tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt care a rezultat din probele administrate în cauză, mai puțin faptul că pârâtul nu la-a anunțat pe șeful său direct. Din declarația martorului M. C., rezultă că acesta era la birou când s-a întâmplat incidentul, fiind anunțat despre acest incident. Acesta s-a deplasat la locul incidentului, distanța fiind cam mare. Când a ajuns la fața locului a constatat că un cap tractor de culoare albă era lovit în partea stângă, jos.
Acest martor era șeful direct al pârâtului, motiv pentru care a și fost anunțat despre acest accident, astfel că nu se poate reține că pârâtul nu a respectat obligația sa prevăzută în Regulamentul Intern.
De asemenea, instanța de recurs constată că în mod greșit a reținut instanța de fond că vinovăția în producerea accidentului îi revine în mod exclusiv pârâtului- recurent din prezenta cauză, de vreme ce instanța a reținut că acesta l-a avertizat pe celălalt conducător auto că staționa în zona de manevră a autovehiculului pe care pârâtul îl manevra și pe liniile de cale ferată pe care circulau vagoane pentru a fi încărcate/ descărcate.
De altfel, și din procesul – verbal întocmit la fața locului, rezultă că acesta era locul în care staționa celălalt autovehicul implicat în accident.
În aceste condiții, instanța de recurs, constată, dimpotrivă, pârâtul și-a luat toate măsurile de prevenție, l-a avertizat pe celălalt conducător auto că staționa pe calea ferată industrială din incinta societății, că se expune pericolului și că îngreuna manevrele pe care le făcea tractorul cu trailer, și cu toate acesta, conducătorul auto al autoutilitarei Volvo a continuat să staționeze în acel loc.
În aprecierea instanței de recurs, dimpotrivă, acest din urmă conducător auto, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu a luat nici o măsură de a o preîntâmpina, asumându-și astfel răspunderea pentru fapta care s-a și produs, acceptând astfel rezultatul faptei sale.
Astfel fiind, instanța constată că cererea de chemare în judecată este nefondată, întrucât pârâtul nu este vinovat de producerea accidentului, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc. civ., va admite recursul declarat în cauză și va modifica sentința recurată, în sensul că, în rejudecare, va respinge acțiunea, ca nefondată.
Întrucât reclamanta va cădea în pretenții, în baza art. 274 C.proc.civ., o va obliga pe aceasta la plata către recurent a sumei de 535 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul ce are ca obiect „acțiune în regres”, declarat de recurentul-pârât C. I., cu domiciliul în G., ., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 8244/16.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în București, ., sector 1.
Modifică sentința recurată și în rejudecare, respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 535 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. S. D.-M. O. S. L. A. I.
Red .C.S./02.09.2014
Tehnored.A.I.
2 ex/08.09.2013
Fond:A.G.
| ← Constatare nulitate act. Sentința nr. 246/2014. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7748/2014. Tribunalul... → |
|---|
