Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 369/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 369/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 10098/121/2012/a1
Dosar nr._/121/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.369
Ședința publică din data de 17.03.2014
JUDECĂTOR SINDIC: D.-M. O.
GREFIER: V. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect antrenare răspundere patrimonială formulată de debitoarea . prin lichidator judiciar Anghelahăr IPURL în contradictoriu cu pârâtul N. M..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 10.03.2014 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin încheierea nr.62CC din 11.03.2013 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei . și a fost numit lichidator judiciar Anghelahăr IPURL.
La data de 16.09.2013 lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, pârâtul N. M., pentru pasivul societății debitoare în sumă de 6.290.198lei, datorată către creditorul DGFP G., în condițiile art.138 alin.(1) lit. a și d din Legea nr.85 /2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale lichidatorul judiciar a arătat că din anul 2004 și până la data deschiderii procedurii insolvenței reprezentanții societății debitoare nu au depus bilanțuri contabile, ceea ce înseamnă că nu au ținut o evidență contabilă conform legii contabilității nr. 82/1991. Nedepunerea bilanțurilor contabile echivalează cu o încercare a administratorilor societății debitoare de a se sustrage controlului organului fiscal.
Lichidatorul a susținut că din ultimul bilanț contabil rezultă că stocuri societății erau în sumă de 8340lei și creanțele în valoare de 325.579lei. Aceste stocuri de marfă nu au fost predate și nici nu s-au predat documentele contabile pentru a se putea recupera măcar și în parte datoria.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
La dosar s-au depus înscrisuri în susținerea acțiunii.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru având în vedere dispozițiile art. 77 din legea 85/2006.
Legal citat pârâtul N. M. nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare sau probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Prin încheierea nr. 62CC din 11.03.2013 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei . și a fost numit lichidator judiciar Anghelahăr IPURL.
În cauză instanța va analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 138 din legea 85/2006, dar și condițiile antrenării răspunderii civile delictuale. Astfel, răspunderea administratorului statutar este una specială în sensul că trebuie dovedite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 din vechiul C.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate, dar fapta ilicită trebuie să fie una din cele descrise de art. 138 din legea 85/2006.
Răspunderea instituită de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, în cadrul căreia operează două reguli, una fiind aceea că intervine pentru cea mai ușoară culpă, iar cealaltă că obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției; cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului, nu însă și de gradul de vinovăție.
Situația de fapt:
Din bilanțul contabil depus de societatea debitoare la data de 30.06.2004 (f.2-3) rezultă că aceasta avea active circulante în valoare de 3.342.709lei din care active imobilizate în valoare de 8933lei, stocuri în valoare de 83.405lei, creanțe în valoare de 3.255.790lei și datorii în valoare de 3.337.105lei.
Din declarația de creanță a DGFP G. rezultă că suma datorată de societatea debitoare către stat era în sumă de 6.290.198lei.
La dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte că administratorul statutar al societății debitoare a fost notificat pentru predarea documentației contabile sau pentru predarea stocurilor de marfă..
În continuare vom analiza condițiile privind antrenarea răspunderii administratorului:
Lichidatorul judiciar a solicitat antrenarea răspunderii atât în temeiul art. 138 al.1 lit. a cât și lit.d din legea 85/2006:
* Art. 138.al.1 lit.a din legea 85/2006 prevede ca să se antreneze răspunderea organelor de conducere a societății debitoare, dacă a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Lichidatorul judiciar a susținut că această faptă a fost realizată de pârât prin nepredarea stocurilor de marfă către lichidator, cât și nepredarea către acesta a documentelor contabile privind creanțele pe care le deținea societatea debitoare către terți-debitori.
Instanța reține că fapta prevăzută de art. 138 lit.a constă în folosirea bunurilor societății în folosul propriu al administratorului sau a altei persoane, iar această folosire să fi generat insolvență. Lichidatorul nu motivează legătura de cauzalitate între nepredarea stocurilor de marfă și a documentelor contabile către el și faptul că aceasta a generat insolvența societății. Această folosință a bunurilor trebuia să fie anterioară momentului intrării în insolvență și nu ulterioară acestea, prin nepredarea bunurilor sau documentelor contabile.
Mai mult lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că a notificat în vreun fel administratorul statutar pentru a preda bunurile și documentele contabile, iar acest a refuzat predarea lor.
După cum se poate observa din date prezentate în bilanțul cotabil, stocul de marfă era mic și nesemnificativ față de valoarea creanțelor pe care le deținea societatea față de terții-debitori. În aceste condiții, doar predarea documentelor contabile putea face lumină și stabili în ce măsură se mai puteau recupera aceste creanțe, având în vedere că din anul 2004 și până în anul 2013 au trecut 9 ani și existau puține șanse reale de recuperare a creanțelor, mai ales că a intervenit termenul de prescripție. Totodată nu s-a dovedit că pârâtul și-a însușit diferite sume de bani din valorificarea creanțelor societății.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că administratorul statutar nu se face vinovat de folosirea în interes propriu a bunurilor societății debitoare și din acest motiv va respinge cererea de antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâtului în temeiul art. 138 al.1 lit.a din legea 85/2006.
* Art. 138 al.1 lit.d din legea 85/2006 - prevede ca să se antreneze răspunderea organelor de conducere a societății debitoare dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Simplu fapt că administratorul statutarul nu a predat documentele contabile sau faptul că nu a prezentat aceste evidente lichidatorului judiciar nu pot conduce la concluzia că în cauză ar trebui antrenată răspunderea lor patrimonială în baza acestui text de lege. Lipsa documentelor contabile nu poate crea o prezumție că nu a fost ținută contabilitatea, că aceasta ar fi fictivă sau că ar fi dispărut documente.
Faptele enumerate la lit.d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, intenție ce trebuie dovedită cu probe în cazul fiecărei persoane în parte, respectiv că administratorul statutar a ținut o dublă evidență, că nu au respectat normele legale în materie de contabilitate, ori acestea se pot dovedi doar dacă există documente contabile pe care instanța sau un expert să le poată analiza.
Faptul că nu s-au depus documentele contabile până la proces nu se poate imputa pârâtului, cât timp nu s-a făcut dovada unui minim demers din partea lichidatorului pentru a solicita pârâtului documentele contabile. Mai mult documentele contabile se păstrează maxim 5 ani. Din anul 2004 și până în anul 2013 –deschiderea procedurii, au trecut mai bine de 9 ani, iar multe din documentele contabile posibil să fie deja distruse. Ca urmare, nu se poate reține că pârâtul cu rea-credință nu au depus documentele contabile ale societății, privind eventualele bunuri sau creanțe și nici că a ținut o contabilitate fictivă sau dublă.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că nu se poate antrena răspunderea civilă a pârâtului nici în temeiul art. 138 al.1 lit.d din legea 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit.a și d din legea 85/2006 formulată de debitoarea . prin lichidator judiciar Anghelahăr IPURL cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu pârâtul N. M., cu domiciliul în ., jud.Iași, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 17.03.2014.
JUDECĂTOR SINDIC,GREFIER,
D.-M. OANCEAVALERICA B.
Red.DMO/20.03.2014
dact.VB/20.03.2014
4 ex/
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Sentința nr. 1230/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
