Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul GALAŢI

Decizia nr. 5/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 7258/121/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)

SECȚIA A II-ACIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.5

Ședința publică din data de 06.02.2014

PREȘEDINTE: M. R.

JUDECĂTOR: D.-M. O.

GREFIER: G. G.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea contestației în anulare având ca obiect încuviințarea executării silite, formulat de contestatoarea B. T. Ș. & V. I. V. pentru creditoarea . prin lichidatorul judiciar MRL Iași SRL reprezentată de Balâc G. în contradictoriu cu intimata . SA.

Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 30.01.2014 care face parte integrantă din prezenta instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Deliberând, în condițiile art. 395 N.C.p.civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G., contestatoarea B. T. Ș. & V. I. V. pentru creditoarea . prin lichidatorul judiciar MRL Iași SRL reprezentată de Balâc G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata . SA, să pronunțe o hotărâre prin care:

- să fie admisă contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 13/A/05.09.2013 din dosarul nr._ a Tribunalului G., apreciind contestatorul că hotărârea contestată este netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii, a arătat contestatoarea că a obținut împotriva societății de asigurări sentința civilă nr. 1004/28.06.2004 a Tribunalului G., iar prin încheierea din 27.08.2004 din dosarul nr. 7516/7/CDC/2004 a fost încuviințată executarea silită.

Contestatoarea susține că prin demersurile făcute de societatea intimată, aceasta a obținut în data de 28.09.2004 suspendarea executării silite ca urmare a demarării dosarului penal nr.185/P/2004. Totodată intimata a trimis prin adresa nr._/04.10.2004 o înștiințare către B. Coțac D. C., prin care a recunoscut debitul, arătând că îl va preda în mâna persoanei îndreptățite, în măsura în care se va finaliza dosarul penal.

În aceste condiții, în care dosarul penal a fost finalizat la data de 20.11.2009 prin decizia ÎCCJ, apreciază că în mod eronat s-a reținut în sentința civilă nr. 8397/16.09.2011 a Judecătoriei G. și în decizia civilă nr. 418/2012 a Tribunalului G., că în prima executare silită a intervenit perimarea executării silite.

În motivarea s-a invocat o altă sentință- nr.4566/2013 a Judecătoriei G., care în realitate ar fi lovită de nulitate absolută. Instanța de apel în soluționarea deciziei contestate a reținut că față de prevederile sentinței civile nr.4566/2013 a Judecătoriei G. care nu a fost modificată se impune respingerea apelului.

Contestatorul a mai arătat că sentința civilă nr. 1004/28.06.2004 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia comercială nr.53/09.06.2010, iar de la acest moment 09.06.2010 nu a trecut 3 ani de zile pentru a interveni prescripția până la data de 17.05.2013, când s-a formulat din nou cerere privind începerea executării silite.

Instanța de apel nu a ținut cont de prevederile clare ale art. 353 al.3 a C.p.civ., ci doar de sentința civilă nr.4566/2013 a Judecătoriei G..

În drept, a invocat dispozițiile art. 503 și următoarele N.C.p.civ..

În susținerea contestației în anulare s-au depus înscrisuri conforme cu originalul.

Legal citată intimata s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant convențional și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitului Balâc G. pentru contestatoare, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Contestația a fost timbrată cu taxă de timbru de 100lei.

La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a numitului Balâc G. pentru contestatoare și a rămas în pronunțare asupra excepției și a fondului.

Analizând decizia atacată în limita criticilor formulate prin contestația în anulare Tribunalul reține următoarele:

1.Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant:

În baza art. 248 N.C.p.civ. instanța trebuie să pună în discuția părților excepțiile care fac de inutilă analiza pe fond a cauzei. Astfel, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității de reprezentant a numitului Balâc G. pentru contestatoare, excepție inovată de intimată și asupra căreia instanța a rămas în pronunțare.

Totodată instanța reține că potrivit art. 57 al.1 din N.C.p.civ. „Cel care are calitatea de parte își poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant”. În prezenta cauză, în numele contestatoarei . reprezentată de lichidatorul judiciar MRL Iași SRL, prezenta acțiunea a fost formulată de B. T. Ș. & V. I. V. așa cum rezultă din petitul acțiunii.

Potrivit art. 665 al.1 N.c.p.civ. executorul judecătoresc înaintează cererea de încuviințare a executării silite, iar calea de atac o poate exercita creditoare. Ca urmare o cale de atac extraordinară ar putea fi introdusă de creditoare, dar nimic nu împiedică executorul judecătoresc să formuleze în numele debitoarei și în interesul acesteia o cale de atac dacă are mandat din partea acesteia.

Potrivit adresei comunicate de B. T. Ș. & V. I. V. rezultă că prezenta acțiune a fost formulată de creditor reprezentată de împuternicitul Balâc G., ceea ce înseamnă că acesta a avut mandat din partea executorului judecătoresc pentru a formula prezenta acțiune.

Față de aceste considerente instanța va respinge excepția lipsei calității de reprezentant a numitului Balâc G. pentru contestatoare ca nefondată.

2. Cu privire la fondul cererii:

În raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor art. 503C.p.civ., Tribunalul constată că acțiunea privind contestația în anulare este nefondată pentru argumentele ce se succed:

În drept, în cauză sunt invocate dispozițiile art. 503 C.p.civ. care prevăd că: „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost reprezentat la termenul când a avut loc judecata .

(2).Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1.hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă (...);

2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;(...)

4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3). Dispozițiile alin. 2 pct. 1,2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”

În fapt, prin decizia civilă nr. 13/A/05.09.2013 din dosarul nr._ a Tribunalului G. s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de B. T. Ș. & V. I. V. pentru creditoarea ..

Pentru a putea fi admisă contestația în anulare împotriva deciziei atacate trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții (două generale și una specifică):

-hotărârea atacată să fie definitivă;

- decizia s-a pronunțat cu încălcarea normelor prevăzute ca și motive ale contestației –art. 503 al.1 și 2 N.C.p.civ.. și

- motivele invocate pe calea contestației în anulare să nu fi putut fi invocate în apel sau recurs.

1. În cauză decizia civilă nr. 13/A/05.09.2013 a Tribunalului G. contestată, fiind pronunțată în apel, dar neavând deschisă acțiunea și calea recursului, hotărârea este definitivă. Ca urmare o primă condiție este îndeplinită.

2. Motivele invocate pe calea contestației în anulare nu vizează lipsa de procedură cu contestatoarea în cadrul soluționării procesului în apel, nici necompetența instanței de apel și nici faptul că pronunțând decizia în apel instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri de apel. Ca urmare, instanța reține că nu sunt îndeplinite motivele prevăzute de art. 503 al.1 și 2 pct.1 și 4 N.C.p.civ.

Singurul motiv al contestație în anulare care ar putea fi vizat de motivarea cererii este cel prevăzut de art. 503 al.2 pct. 2.”dezlegarea dată recursului (apelului) este rezultatul unei erori materiale;”

Contestatoarea a susținut că dosarul penal a fost finalizat la data de 20.11.2009 prin decizia ÎCCJ, aspect față de care apreciază că în mod eronat s-a reținut în sentința civilă nr. 8397/16.09.2011 a Judecătoriei G. și în decizia civilă nr. 418/2012 a Tribunalului G., că în prima executare silită a intervenit perimarea executării silite. Această susținere nu poate fi primită pentru două considerente:

-cererea creditoarei a fost în sensul încuviințării unei noi executări silite a unui titlu executoriu pe care îl apreciază ca fiind neprescris ca executare, ori nu se poate cere o nouă executare silită, cât timp creditoarea nu ar considera că prima executare silită nu a fost într-un mod sau altul finalizată. Prin introducerea unei noi cereri de încuviințare a executării silite a achiesat tacit la soluția de perimare a primei executări;

-creditoarea dacă aprecia că prima executare silită nu era perimată putea exercita căile de atac și numai în măsura în care nu se menținea hotărârea de la fond sentința civilă nr. 8397/16.09.2011 a Judecătoriei G. putea să invoce această apărare pe calea contestației în anulare. Ori sentința mai sus arătată se bucură de autoritate de lucru judecat, încât nu se poate vorbi de o eroare din partea instanței atunci când a reținut că prima executare silită a fost perimată.

Contestatorul a mai arătat că sentința civilă nr. 1004/28.06.2004 a Tribunalului G. (titlul executoriu în cauză) a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia comercială nr.53/09.06.2010, iar de la acest moment 09.06.2010 nu a trecut 3 ani de zile pentru a interveni prescripția până la data de 17.05.2013, când s-a formulat din nou cerere privind începerea executării silite.

Acest aspect a fost lămurit de instanța de fond și cea din apel a cărei hotărâre este criticată, în sensul că prescripția executării silite se calculează de la momentul la care sentința comercială nr. 1004/28.06.2004 a Tribunalului G. putea fi pusă în executare silită. Acest moment al posibilității punerii în executare silită a sentinței de la fond era cel al pronunțării (28.06.2004), moment la care sentința era deja definitivă și reprezenta titlu executoriu. De la acest moment a început să curgă prescripție executării silite a titlului, aspect susținut chiar de către creditoare prin faptul că încă din anul 2004 a pus în executare silită titlul a către nouă executare silită o cere.

Prin urmare, cea de a doua condiție nu este îndeplinită în cauză.

3. Cea de a treia condiție de admitere a contestației în anulare presupunea ca motivele invocate pe calea contestației în anulare să nu fi putut fi invocate în apel sau recurs. După cum s-a putut observa din lecturarea motivelor de apel, rezultă că aceleași motive invocate în cadrul contestației în anulare le-a invocat contestatoarea și prin cererea de apel. Prin urmare, nimic nu a împiedicat contestatoarea să formuleze pe calea apelului apărările invocate în contestație.

În aceste condiții, instanța reține că nu este îndeplinită nici cea de a treia condiție de admitere a contestației în anulare.

Față de aceste considerente instanța consideră că nu sunt întrunite în cauză cumulativ cele trei condiții de admisibilitate pentru admiterea contestația în anulare formulate de contestatoarea B. T. Ș. & V. I. V. pentru creditoarea . prin lichidatorul judiciar MRL Iași SRL reprezentată de Balâc G., motiv pentru care instanța va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant al B. T. Ș. &Viceníu I V., ca nefondată.

Respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 13/A din 05.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. privind pe contestatoarea B. T. Ș.&V. I. V. PENTRU ., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR MRL IAȘI cu sediul în G., ., .

în contradictoriu cu intimata S.C A. R. - ASIROM SA SUCURSALA G. cu sediul în G. ., . obiect

„încuviințarea executării silite”, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 06.02.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

M. R. O. D. M. G. G.

Red.DMO/dact.GG/04ex/04.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 5/2014. Tribunalul GALAŢI