Pretenţii. Decizia nr. 27/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 22822/233/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/A/2014
Ședința publică din data de 02.06.2014
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: D.-M. O.
GREFIER - A. I.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului ce are ca obiect „pretenții”, declarat de apelanta-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII ȘENDRENI, cu sediul în ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 7803/02.09.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE - FILIALA G., cu sediul în G., ., județul G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 02.06.2014 și a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII ȘENDRENI la plata sumei de_,21 lei reprezentând majorări de întârziere.
În motivarea cererii, a arătat că în temeiul Contractului Multianual pentru prestarea serviciilor de irigații modificat și completat ulterior prin Acte Adiționale, reclamanta prin Sucursala Teritorială M. de Sud în calitate de prestator a efectuat servicii de prelevare și de transport al apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurii de irigații, pe bază de tarif de livrare al apei de irigații în campania de irigații a anilor 2008 și 2009. Potrivit art. 10, alin. 1 din Contract beneficiarul va achita contravaloarea facturii emise de către prestator lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii. În cazul în care beneficiarul nu onorează contravaloarea facturilor în termenul prevăzut la art. 10, la art. 11 s-a stipulat că acesta va plăti penalități de 0,1 % pe zi din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce curg după 30 de zile de la data scadenței până la achitarea integrală a contravalorii facturilor.
Pentru achitarea cu întârziere a facturilor de pe anul 2008 în sumă de 15.485,8 lei au fost facturate cu factura fiscală_/31.12.2009. Pentru anul 2009 au fost calculate până la data de 31.12.2009 însumând_,98 lei facturate cu factura fiscală nr._/31.12.2009, care, au fost recalculate ulterior întrucât plata tarifului de livrare 2009 s-a efectuat la data de 26.01.2010, în cuantum de_,41 lei.
Pentru recuperarea debitului s-a procedat la convocarea la conciliere directă conform art. 720 indice 1 C.pr.civ.
Reclamanta și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 969,970 și 1073 C.civ.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, facturi, contract, calcul penalități.
Pârâtul a fost citat, s-a prezentat și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, pe care instanța a calificat-o ca fiind excepția prematurității.
A mai precizat pârâta că prin actul adițional nr. 1 la contractul multianual nr._ părțile semnatare au convenit modificarea art. 6, alin. 1, lit. g în sensul eliminării obligației de plată a penalităților aferente serviciilor realizate de terți în desfășurarea contractului iar prin actul adițional nr. 2 încheiat pentru anul 2009 s-a convenit că prestatorul nu răspunde de întârzierea decontării acestor subvenții din cauza altor instituții publice.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7803/02.09.2013 Judecătoria G. a respins excepția prematurității. A admis acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE – FILIALA G. în contradictoriu cu pârâta ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII ȘENDRENI G. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 107.377,21 de lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond, cu privire la excepția prematurității, că, potrivit art. 19 din Contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 07/09/266 încheiat la data de 17.09.2007 părțile au convenit ca orice neînțelegere apărută pe perioada derulării prezentului contract, se va soluționa pe cale amiabilă, în termen de 5 zile de la notificarea unei părți. Iar art.21 din convenție stipulează că în cazul în care o rezolvare amiabilă nu este posibilă în termen de 5 zile de la începerea disputei părțile se vor adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și în continuare, dacă este cazul, instanțelor judecătorești competente.
Astfel, s-a reținut că părțile au condiționat ca dreptul părții de a se adresa instanței să se nască după îndeplinirea condiției suspensive reprezentată de notificarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Studiind documentația depusă la dosar de către reclamantă (f.114-119) reiese că urmare a neînțelegerii între cele două părți, aceasta s-a adresat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Regionale, instituție care i-a recomandat să acționeze în judecată debitorii.
Având în vedere aceste aspect, instanța a respins excepția prematurității.
În ceea ce privește fondul cauzei:
Instanța ținând cont de înscrisurile aflate la dosarul cauzei a constatat că, prin OUG 82/2011 s-a desființat Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare și prin același act normativ s-a înființat Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare instituție publică în subordinea MADR care în temeiul art.15 alin.1 se substituie în toate drepturile și obligațiile fostei Administrații Naționale, instituție cu care pârâta a încheiat contractele de prestări servicii de prelevare și de transport apă pentru irigații.
Contractul cu nr. 07/09/266 a fost încheiat între părți la data de 17.09.2007 și a fost succesiv prelungit prin acte adiționale iar la art.11 din contract se prevede că, în cazul în care factura nu se plătește în termenul de 5 zile de la emitere beneficiarul va plăti și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi din suma neachitată penalități ce vor curge după 30 de zile de la data scadentă.
În baza acestui contract reclamanta a prestat servicii de irigații în intervalul mai-septembrie 2009 evidențiate prin 5 facturi fiscale (f.39) din care pârâta a achitat 10 % conform contractului, rămânând un rest de_,55 lei, reprezentând restul de 90 % pentru care pârâta ar fi trebuit să primească subvenții. Acest rest de 90 % a fost achitat în parte la data de 31.07.2009 în cuantum de_ lei, iar restul, cu întârziere, la data de 26.01.2010.
Ca urmarea a neachitării integrale la termenul scadent a obligației de plată s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de_,41 lei pentru anul 2009 și_,8 lei penalități pentru anul 2008, care au fost facturate (f.33, 38).
Potrivit actului adițional nr. 2 la contractul nr. 07/09/266, art.6, lit. g (f. 23), beneficiarul are obligația să respect modul și termenele de întocmire a documentelor pentru acordarea subvenției prevăzute în normele metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor, nerăspunzând de întârzierea decontării acestor subvenții din cauza altor instituții implicate, conform prevederilor legii.
Conform art. 6 din Legea 138/2004, în forma aflată în vigoare la data încheierii actului adițional, „Organizațiile și federațiile primesc subvenții de la bugetul de stat pentru exploatarea, întreținerea și reparațiile amenajărilor de irigații, care se folosesc numai pentru: (…)
c) achitarea către furnizorul de energie electrică a costului energiei electrice, a penalităților facturate de către furnizorul de energie electrică și decontarea cheltuielilor cu energia termică de pompare a apei pentru irigații prin punctele de livrare a apei prevăzute în contractul multianual.”
Astfel, pârâta a făcut dovada demersurilor pentru a beneficia de subvenția la plata costului furnizării energiei electrice (f. 69-91) însă nu a depus dovezi care să ateste că și-a îndeplinit obligația de întocmi documentația pentru a beneficia de plata penalităților, motiv pentru care instanța a apreciat că pârâtul se află în culpă contractuală, aspect de natură să atragă răspunderea contractuală a acestuia.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., ...creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, în termen legal, apelanta-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII ȘENDRENI G., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii excepției prematurității introducerii acțiunii și, în subsidiar modificarea în parte și respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată. A mai solicitat apelanta obligarea reclamantei - intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, apelanta a arătat că părțile, prin inserarea obligației contractuale de a se adresa inițial Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și abia apoi instanțelor de judecată, au stabilit, în fapt, un arbitraj ad-hoc, acest minister urmând a pronunța o soluție într-o procedură jurisdicțională. În plus față de acest demers, cele două părți ar fi trebuit să urmeze procedura concilierii.
A mai invocat apelanta că pe fondul cauzei, a reținut greșit instanța de fond că aceasta trebuia să depună documentația pentru a beneficia de plata penalităților, singura obligație care rezultă din contract se referă la depunerea documentației pentru acordarea subvenției pentru apă, obligație care a fost îndeplinită de pârâta-apelantă.
Apelul nu a fost întemeiat în drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta-intimată a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susținând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
La primul termen de judecată din fața secției competente a Tribunalului G., apelanta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 20.11.2012 iar dreptul de a calcula penalități a început să curgă la data de 09.11.2008. În opinia apelantei, termenul s-a împlinit la data de 09.11.2012.
În apel au fost depuse înscrisuri noi, cu opis, la fila 9 dosar apel.
Intimata-reclamantă a depus precizări solicitând respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că prin plata în întregime a debitelor restante, din data de 26.01.2010, pârâta-apelantă a întrerupt cursul prescripției.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate și analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate sub toate aspectele, ținând seama de probele administrate în dosar, Tribunalul constată că apelul declarat în cauză este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:
Referitor la lipsa procedurii concilierii directe, invocate de apelanta-pârâtă, instanța de apel constată că această critică a hotărârii apelate nu este fondată.
Astfel, potrivit art.7201, alin.1 și 2 din C.pr.civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Din înscrisurile depuse la filele 40- 45 din dosarul de fond, rezultă că reclamanta și-a respectat această obligație, convocând-o pe pârâtă la conciliere directă, comunicându-i în mod expres și cuantumul pretențiilor solicitate de aceasta
Raportat la aceste aspecte instanța de apel reține că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, astfel că, această critică va fi respinsă, ca nefondată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanță reține că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Instanța constată că prima factură pentru plata debitului a fost emisă pe data de 29.05.2009, pârâta plătind cuantumul de 10% din sumă, potrivit obligației sale contractuale, conform înscrisurilor depuse la filele 79-80 din dosar, după care a întocmit și depus documentația pentru acordarea subvențiilor. Ultima factură a fost emisă pe data de 30.09.2009, a fost achitată de pârâtă pe data de 05.10.2009, după care aceasta a depus documentația pentru acordarea subvențiilor.
Întrucât reclamanta a încercat soluționarea cauzei prin conciliere, conform art. 7201, alin.1 și 2 din C.pr.civ., potrivit alineatului 2 din același articol, termenul de prescripție a dreptului la acțiune s-a suspendat pe durata concilierii.
De asemenea, instanța mai reține și că plata penalităților de întârziere s-a realizat de către debitorul acestei obligații pe data de 26.01.2010. Prin această plată debitorul ei a recunoscut debitul în mod voluntar, această plată întrerupând termenul de prescripție.
În aceste condiții, de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție, care nu s-a împlinit până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv până pe data de 20.11.2012.
Din aceste considerente, instanța va respinge excepția invocată de apelantă, ca fiind nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța de apel reține că, în fapt, între părți s-a încheiat contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 07/09/266 din 17.09.2007, contract având ca obiect executarea (prestarea) serviciilor de irigații, constând în: servicii de întreținere și reparații a infrastructurii principale de irigații până la punctul de livrare a apei (SPP, priza gravitaționala sau hidrant) pe baza de tarif anual si, după caz, servicii de întreținere și reparații de la punctul de livrare până la hidrant; servicii de prelevare și de transport al apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurii de irigații, pe bază de tarif de livrare al apei de irigații si, după caz, servicii de exploatare a infrastructurii din amenajările interioare de irigații.
Prin art.8 alin.1 din contract se prevede ca „Beneficiarul, constituit în organizații ale utilizatorilor de apă, va plăti prestatorului contravaloarea volumului de apă livrat pentru irigații, calculată pe baza tarifului de livrare publicat în Monitorul Oficial al României. La alineatul 4 din același articol, se prevede că beneficiarul va contravaloarea prestației efectuate de prestator, conform facturii emise de acesta pe baza volumelor de apa livrate, astfel: 10% contribuție proprie din tariful de livrare a apei de irigații; 90% din subvenția acordata de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin ordin MADR.
Contractul menționat a fost modificat prin mai multe acte adiționale, dar nu s-au modificat procentele menționate de art.8 alin.4, ci doar valoarea contractului sau data până la care trebuia achitată contribuția proprie.
Potrivit cererilor de subvenții depuse de intimată la dosar rezultă că sumele primite de la Statul Român cu această destinație erau livrate direct către furnizorul de energie electrică .
Prin urmare, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare) furniza intimatei apă pentru irigații și tot Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (prin Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) primea cererile de acordare a subvențiilor și acorda aceste subvenții, care se plăteau direct furnizorul de energie electrică Muntenia Nord AFEE.
Apelanta-pârâtă a făcut dovada că a achitat la timp contravaloarea tarifului de livrare a apei de irigații reprezentând 10% din valoarea facturii, atât cât era menționat de reclamanta - intimată în facturile fiscale de debit. Restul de 90% - din factură ce reprezenta subvenții, nici nu putea fi încasată de pârâtă, deoarece aceste sume erau direct plătite de stat furnizorului de energie electrică și nu pârâtei.
Mai mult, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a putut să plătească subvenția în termenul legal (în luna următoare depunerii documentației pentru acordarea subvenției), pentru a nu se produce întârzieri la plata energie electrică către Muntenia Nord AFEE. Din întregul material probator invocat de reclamantă nu rezultă vreo culpă contractuală a pârâtei, deoarece potrivit prevederilor contractuale (art. 8 al.1 și 4 ) plata trebuia făcută de pârâtă din contribuție proprie doar în limita a 10 %, restul de 90% trebuia achitată de stat reclamantei sub forma subvenției.
Potrivit Ordinului Nr. 438/3 iulie 2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de cheltuieli necesare desfășurării activităților de îmbunătățiri funciare se stabilește că beneficiarii subvenției trebuie să depună lunar documentația pentru subvenții, iar fondurile se alocă lunar, trimestrial sau anual funcție de categoria subvenției. Astfel, în cazul de față pârâta în calitate de organizație a utilizatorilor de apă primea lunar subvenții, astfel că după depunerea documentației necesare, în luna următoare depunerii actelor trebuiau livrați banii.
Nerespectarea termenelor de plată a subvențiilor duce la suportarea despăgubirilor de persoanele vinovate, în cazul de față de către Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Astfel, interpretând teleologic dispozițiile contractului (unitară a dispozițiilor legale) rezultă că plata penalităților de întârziere se datorează de către pârâtă pentru întreaga sumă (100%), însă numai pentru plata cu întârziere a cotei de 10% din preț din culpa sa, iar pentru procentul de 90% doar dacă depunerea sau soluționarea cererii privind acordarea subvenției s-a realizat cu întârziere. Or, în cauză, s-a probat că pârâta a plătit în termenul prevăzut în contract cota sa de 10% și a depus în termen de 5 zile cererea de acordare a subvenției. Prin urmare, nu există culpă contractuală pentru pârâta-recurentă.
Instanța de apel nu poate primi susținerile instanței de fond în sensul că pârâta nu a făcut demersuri pentru a beneficia de subvenția la plata penalităților, întrucât pârâtei nu-i revenea vreo astfel de obligație, de vreme ce aceasta a întocmit, în termen legal, toată documentația necesară pentru a obține subvenția pentru plata costului de furnizare a energiei electrice. Așa cum s-a precizat mai sus, aceste subvenții se plăteau direct furnizorului de energie electrică Muntenia Nord AFEE de către stat, pârâta fiind exclusă din acest circuit. Nu există nicio dispoziție legală referitoare la întocmirea altor documente, diferite de cele precizate mai sus, pentru a obține subvenția pentru plata penalităților de întârziere.
Față de considerentele mai sus arătate, instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată. De asemenea, vor fi menținute dispozițiile sentinței apelate referitoare la excepția prematurității.
Întrucât reclamanta este în culpă procesuală, instanța o va obliga pe aceasta la plata către pârâta-intimată a sumei de 1884,27 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar - fila 11, dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul ce are ca obiect „pretenții”, declarat de apelanta-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII ȘENDRENI, cu sediul în ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 7803/02.09.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE - FILIALA G., cu sediul în G., ., județul G..
"Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune".
Schimbă în parte hotărârea atacată nr. 7809/02.09.2013 și în consecință:
"Respinge ca nefondată acțiunea."
Menține dispozițiile sentinței atacate, cu privire la excepția prematurității.
- Obligă intimata către apelantă la plata sumei de 1884,27 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. S. D.-M. O. A. I.
Red .C.S.
Tehnored.A.I.
4 ex/09.09.2014
comunicat 2 ex/10.09.2014
Fond:A.T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8752/2014. Tribunalul GALAŢI | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 5/2014.... → |
|---|
