Pretenţii. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 24516/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/R/2014
Ședința publică din data de 13.03.2014
PREȘEDINTE: S. L.
JUDECĂTOR: C. S.
JUDECĂTOR: D.-M. O.
GREFIER - A. I.
La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII G. PRUT, cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr._/0711.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE - FILIALA G., cu sediul în G., ., J. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta-pârâtă, consilier juridic A. R., în baza împuternicirii de reprezentare juridică depuse la dosar, fila 11, lipsind intimata-reclamantă A.N.I.F. - Filiala G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, cererea de recurs este motivată și este legal timbrată, iar prin serviciul registratură al instanței, recurenta-pârâtă a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior de judecată și dovada comunicării acestor înscrisuri, intimatei-reclamante, după care;
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic învederează instanței faptul că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare solicită respingerea acțiunii formulate de intimata Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala G., ca nefondată. Precizează faptul că din anexele depuse la dosar, respectiv Anexele 1-11 (filele 16-54), cuprind cererile pentru acordarea subvențiilor de la bugetul de stat conform art. 67 alin.(1) din Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004, cereri ce au fost depuse în termen legal. În baza acestor cereri, Statul român a subvenționat conform legii 90% din valoarea tarifelor facturate, iar Anexele 12-22 (filele 57-91) cuprind înscrisuri care dovedesc faptul că recurenta și-a achitat contribuția obligatorie de 10% din valoarea prestațiilor. Consideră că recurenta nu se face vinovată de faptul că au fost virate cu întârziere subvențiile de la bugetul de stat și că nu sunt îndeplinite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale. Precizează că, solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxa de timbru în sumă de 901,15 lei. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 12.12.2012, sub nr._, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII G. PRUT la plata sumei de 29.532,38 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza OUG nr. 82/2011 a preluat atribuțiile și angajații fostei Administrații Naționale de Îmbunătățiri Funciare, iar prin HG nr. 1223/14.12.2011 și decizia Directorului General ANIF nr. 6/09.01.2012 s-a mandatat Filiala G. să reprezinte în instanță interesele ANIF.
A mai precizat că în temeiul Contractului Multianual pentru prestarea serviciilor de irigații modificat și completat ulterior prin Acte Adiționale, reclamanta, prin Sucursala Teritorială M. de Sud, în calitate de prestator a efectuat servicii de prelevare și de transport al apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurii de irigații, pe bază de tarif de livrare al apei de irigații în campania de irigații a anilor 2008 și 2009.
Potrivit art. 10, alin. 1 din Contract beneficiarul va achita contravaloarea facturii emise de către prestator lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii. În cazul în care beneficiarul nu onorează contravaloarea facturilor în termenul prevăzut la art. 10, la art. 11 s-a stipulat că acesta va plăti penalități de 0,1 % pe zi din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce curg după 30 de zile de la data scadenței până la achitarea integrală a contravalorii facturilor.
Pentru achitarea cu întârziere a facturilor de pe anul 2008, s-au calculat penalități de întârziere în sumă de 22.048,10 lei și s-a emis factura fiscală_/31.12.2009. Pentru anul 2009 au fost calculate penalități până la data de 31.12.2009, însumând 7.135,98 lei, facturate cu factura fiscală nr._/31.12.2009, care au fost recalculate ulterior, întrucât plata tarifului de livrare 2009 s-a efectuat la data de 26.01.2010, penalitățile fiind în cuantum de 7.484,28 lei. În total, reclamanta a calculat penalități de întârziere în valoare de 29.532,38 lei.
Pentru recuperarea debitului s-a procedat la convocarea la conciliere directă conform art. 720 indice 1 C.pr.civ.
În drept, reclamanta și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 969,970 și 1073 C.civ.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, și a depus la dosar: extras din O.U.G. nr. 82/2011, H.G. nr. 1223/2011, facturi, contractul nr. 08.09.354/04.09.2008, actele adiționale la acesta, calcul penalități, dovada convocării la conciliere directă.
Legal citată, pârâta ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII G. PRUT a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, întrucât prin Actul adițional nr. 3, la contractul nr. 06/07/097 pentru prestarea serviciilor de irigații, încheiat la data de 28.09.2007, pentru anul 2008 și următorii, s-a modificat art. 6 alin. 1 lit. g) din contractul multianual, în sensul că pârâtul nu răspunde de întârzierea decontării acestor subvenții din cauza altor instituții implicate. Astfel, nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina pârâtei în executarea contractului cu privire la obligația suportării eventualelor penalități de întârziere, întrucât suma de 7.484,28 lei trebuia decontată de la bugetul de stat, ca și alte sume calculate pentru întârziere la plata pentru alți ani.
Pârâta a invocat și excepția lipsei procedurii prealabile, care este o condiție specială de exercitare a dreptului la acțiune, conform art. 109 alin. 2 și 3 C.pr.civ. și art. 7201 C.pr.civ., sancțiunea fiind respingerea cererii ca inadmisibilă. A arătat că reclamanta a depus la dosar un înscris înregistrat sub nr. 7063/19.11.2012, susținând că este o dovadă că s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, însă adresa la care s-a comunicat nu este una corectă. Pe dovada de îndeplinire a comunicării este o semnătură indescifrabilă, a unui așa zis reprezentant, fără a se menționa vreo dată de identificare. Mai mult, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7201 alin. 5 teza a II-a C.pr.civ., nu a fost respectat, instanța fiind investită anterior.
În subsidiar, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la suma de 22.048,10 lei, solicitată cu titlu de penalități calculate pentru plata cu întârziere a tarifului de livrare a apei de irigații pe anul 2008, conform facturii din data de 31.12.2009. Din tabelul anexat respectivei facturi reiese că pentru anii 2007 și 2008 pârâta ar datora cu titlu de penalități suma de 21.421,30 lei, iar faptul că reclamanta a emis factura pentru penalități abia la data de 31.12.2009 și a introdus acțiunea la data de 12.12.2012 nu înseamnă că nu a intervenit prescripția, care a început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi emise în cursul anilor 2007 și 2008.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că ea și-a îndeplinit obligațiile contractuale angajate în sarcina sa, neputând fi făcută răspunzătoare de întârzierea decontării subvențiilor din cauza altor instituții implicate.
Pârâta a solicitat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
În drept, a invocat prevederile art. 109 alin. 2 și 3, art. 7201 C.pr.civ., Decretul nr. 167/1958, art. 115 și următ. C.pr.civ.
Au fost anexate înscrisuri, conforme cu originalul: actul constitutiv al organizației, Ordinul nr. 108/09.05.2006adresa nr._/15.05.2006, proces – verbal din 09.06.2006 al adunării generale (f. 53-60).
Prin sentința civilă nr._/07.11.2013 Judecătoria G. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare. A admis acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE – FILIALA G. în contradictoriu cu pârâta ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII G. PRUT G. și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 29.532,38 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că, în temeiul Contractului Multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 08/09/354 din 04.09.2008 modificat și completat ulterior prin Acte Adiționale anuale, reclamanta Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare, prin Sucursala Teritorială M. de Sud, în calitate de prestator, a efectuat servicii de prelevare și de transport al apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurii de irigații, pe bază de tarif de livrare al apei de irigații în campania de irigații a anilor 2008 și 2009, către beneficiarul OUAI G. Prut.
Ținând cont de înscrisurile aflate la dosarul cauzei prima instanță a constatat că, prin O.U.G. nr. 82/2011 s-a desființat Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare și prin același act normativ s-a înființat Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, instituție publică în subordinea MADR, care, în temeiul art.15 alin.1, se substituie în toate drepturile și obligațiile fostei Administrații Naționale, instituție cu care pârâta a încheiat contractele de prestări servicii de prelevare și de transport apă pentru irigații.
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză instanța de fond a reținut că, potrivit art.5 din Legea 71/2011 - privind punerea în aplicarea a Noului Cod civil, dispozițiile acestui cod se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate ori după caz produse sau săvârșite după . precum și situațiilor născute după ., concluzionând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din Vechiul cod civil de la 1864, deoarece acordul privind furnizarea de apă pentru irigații a fost realizat sub imperiul acestei reglementări iar dreptul de creanță s-a născut odată cu împlinirea termenului de plată și de la care a început să curgă penalitățile solicitate tot sub imperiul vechii reglementări.
În ceea ce privește excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile, prima instanță a reținut că reclamanta a convocat la conciliere, potrivit dispozițiilor art. 7201 C.pr.civ., pârâta, pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului dintre ele.
Prima convocare a fost trimisă la sediul pârâtei, respectiv în mun. G., .. 11, jud. G., sediu trecut în contractul încheiat între părți, precum și în actele de înființare ale OUAI G. Prut. Potrivit confirmării de primire, înștiințarea a fost returnată cu mențiunea ”avizat, reavizat, expirat termen de păstrare”, prin urmare, reclamanta și-a îndeplinit obligația legală, culpa aparținând pârâtei care nu a ridicat, în termenul legal, de la oficiul poștal, plicul recomandat trimis de reclamantă. Reclamanta a efectuat o nouă convocare la conciliere, pe care a trimis-o la adresa de domiciliu al președintelui OUAI G. Prut, dl. M., adresă la care s-a efectuat și anterior corespondența dintre părți. La această adresă, confirmarea de primire a fost semnată de o persoană, posibil destinatarul sau o altă persoană din familie, la data de 22.11.2012.
Potrivit art.7201, alin.1 și 2 din C.pr.civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
În ceea ce privește nerespectarea termenului de 30 de zile, de la invitația la conciliere și până la introducerea cererii, instanța de fond a apreciat că acesta nu atrage nulitatea procedurii prealabile, atât timp cât, este evident că părțile nu puteau ajunge la o înțelegere, pârâta expunându-și clar punctul de vedere în prezenta cauză.
Raportat la aceste aspecte instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă și a respins,în consecință, excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, prima instanță a reținut că contractul Multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 08/09/354 din 04.09.2008 a fost încheiat între Agenția Națională a Îmbunătățirilor Funciare, prin Sucursala Teritorială M. de Sud, în calitate de prestator, și OUAI GRIDU PRUT, în calitate de beneficiar.
Potrivit art. 11 din contractul menționat, în cazul în care beneficiarul nu onorează contravaloarea facturilor în termenul prevăzut la art. 10, acesta va plăti penalități de 0,1 % pe zi din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce vor curge după 30 de zile de la data scadentă, calculată până la achitarea integrală a acestor facturi.
În baza acestui contract, reclamanta a prestat servicii de irigații în anii 2008 și 2009, evidențiate prin 6 și, respectiv 4 facturi fiscale (f. 19-28) din care pârâta a achitat 10 % conform contractului, rămânând de achitat diferența de 90 %, reprezentată de subvenția acordată de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin Ordin.
Urmarea a neachitării integrale la termenul scadent a obligației de plată, s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 22.048,10 lei pentru anul 2008, care au fost facturate cu factura fiscală_/31.12.2009. Penalitățile de întârziere pentru anul 2009 au fost calculate până la data de 31.12.2009, însumând 7.135,98 lei, și facturate cu factura fiscală nr._/31.12.2009. Întrucât la data 26.01.2010 s-a efectuat plata în întregime a debitului penalitățile de întârziere au fost recalculate, acestea fiind în cuantum de 7.484,28 lei.
Prin Actul adițional nr. 3 la contractul multianual nr. 06/07/097, s-a modificat art.6, lit. g), în sensul că Beneficiarul are obligația să respecte modul și termenele de întocmire a documentelor pentru acordarea subvenției prevăzute în normele metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor, nerăspunzând de întârzierea decontării acestor subvenții din cauza altor instituții implicate, conform prevederilor legii. În situația în care nu întocmește și nu depune în termen documentele pentru acordarea subvenției va suporta eventualele penalități percepute cu terții furnizori participanți la asigurarea volumului de apă, iar în situația în care nu depune documentele va achita contravaloarea facturii și a penalităților .
Conform art. 6 din Legea 138/2004, în forma aflată în vigoare la data încheierii actului adițional, „Organizațiile și federațiile primesc subvenții de la bugetul de stat pentru exploatarea, întreținerea și reparațiile amenajărilor de irigații, care se folosesc numai pentru: (…)
c) achitarea către furnizorul de energie electrică a costului energiei electrice, a penalităților facturate de către furnizorul de energie electrică și decontarea cheltuielilor cu energia termică de pompare a apei pentru irigații prin punctele de livrare a apei prevăzute în contractul multianual.”
Instanța de fond a reținut că pârâta nu a făcut dovada demersurilor pentru a beneficia de subvenția la plata costului furnizării energiei electrice, respectiv nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de întocmi documentația pentru a beneficia de subvenții pentru plata penalităților, motiv pentru care instanța a apreciat că pârâta se află în culpă contractuală, aspect de natură să atragă răspunderea contractuală a acestuia.
Raportat la aceste aspecte, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, prima instanță a reținut că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 158/1967, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 158/1967, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Instanța a constatat că penalitățile de întârziere aferente plăților efectuate în anul 2008 au fost facturate la data de 31.12.2009, iar cele aferente anului 2009 la data de 31.12.2009. La data de 26.01.2010 s-a efectuat plata în întregime a debitelor restante, astfel încât reclamanta a recalculat penalitățile de întârziere de la data scadenței fiecărei facturi, până la această dată, respectiv data plății efective, cuantumul penalităților fiind în sumă totală de 7.484,28 lei, facturat cu factura fiscală nr._/05.07.2010.
Prin plata în integralitate a debitului restant, pârâta a recunoscut acest debit, în mod voluntar, existând astfel un act întrerupător de prescripție. În consecință, de la această dată începe să curgă un nou termen de prescripție, aferent penalităților calculate, motiv pentru care instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 vechiul C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
Cuantumul daunelor interese poate fi stabilit prin acordul părților, conform art. 1066 vechiul C.civ. Potrivit art. 46 C.. probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, prin orice alte mijloace de probă.
Potrivit art. 8 alin. 1 și 4 din contract, beneficiarul constituit în organizații ale utilizatorului de apă pentru irigații va plăti lunar prestatorului contravaloarea volumului de apă livrat pentru irigații conform facturii emise de prestator astfel: 10% contribuție proprie din tariful de livrare a apei de irigații și 90% din subvenția acordată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 10 din contract beneficiarul va achita contravaloarea facturii emise de prestator lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii. Valoarea facturii reprezintă diferența dintre valoarea totală a volumului de apă livrat, calculată pe baza tarifului de livrare a apei de irigații la punctul de livrare și contribuția proprie anticipată,achitată.
Plata totală a penalităților, facturate de reclamantă pe numele pârâtei și neachitate de către acesta sunt în sumă de 29.532,38 lei, respectiv suma de 22.048,10 lei aferente tarifului de livrare al apei de irigații pe anul 2008 (facturate prin factura fiscală nr._/31.12.2009 – f. 29), și suma de 7.484,28 lei, aferente tarifului de livrare al apei de irigații pe anul 2009 (facturate prin factura fiscală nr._/05.07.2010 – f. 31).
Având în vedere cele expuse anterior, instanța a admis cererea reclamantei și a obliga pârâta la plata sumei de 29.532,38 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Instanța a constatat că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs, în termen legal, recurenta-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII G. PRUT G., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru administrarea probei cu expertiză tehnică contabilă, propunând și obiectivele expertizei.
A mai arătat recurenta că 90% din serviciile efectuate de intimată privitor la prelevarea și transportul apei de la sursă la punctul de livrare, au fost subvenționate de Statul Român. Acesta a întârziat decontarea subvențiilor, astfel că acesta trebuie să suporte și penalitățile de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 în referire la art. 304 indice 1 din C.proc.civ.
În probarea recursului, recurenta a depus la dosar înscrisuri - file 14-91, respectiv copii de pe cererile de acordare a subvențiilor de la bugetul de stat, cu dovada primirii lor de către DADR și dovezi privind plata contribuției obligatorii de 10%, pentru aceeași perioadă.
Deși legal citată, intimata nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, așa cum prevede art. 3041 C. proc. Civ., ținând seama de probele administrate în dosar, Tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 08/09/354 din 04.09.2008, contract având ca obiect executarea (prestarea) serviciilor de irigații, constând în: servicii de întreținere și reparații a infrastructurii principale de irigații până la punctul de livrare a apei (SPP, priza gravitaționala sau hidrant) pe baza de tarif anual si, după caz, servicii de întreținere și reparații de la punctul de livrare până la hidrant; servicii de prelevare și de transport al apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurii de irigații, pe bază de tarif de livrare al apei de irigații si, după caz, servicii de exploatare a infrastructurii din amenajările interioare de irigații.
Prin art.8 alin.1 din contract se prevede ca „Beneficiarul, constituit în organizații ale utilizatorilor de apă, va plăti prestatorului contravaloarea volumului de apă livrat pentru irigații, calculată pe baza tarifului de livrare publicat în Monitorul Oficial al României. La alineatul 4 din același articol, se prevede că beneficiarul va contravaloarea prestației efectuate de prestator, conform facturii emise de acesta pe baza volumelor de apa livrate, astfel: 10% contribuție proprie din tariful de livrare a apei de irigații; 90% din subvenția acordata de la bugetul de stat, în limita plafonului maxim aprobat prin ordin MADR.
Contractul menționat a fost modificat prin mai multe acte adiționale încheiate la datele de 28.09.2007, 30.09.2009, dar nu s-au modificat procentele menționate de art.8 alin.4, ci doar valoarea contractului sau data până la care trebuia achitată contribuția proprie.
Potrivit cererilor de subvenții depuse de intimată la dosar rezultă că sumele primite de la Statul Român cu această destinație erau livrate direct către furnizorul de energie electrică .
Prin urmare, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (prin Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare) furniza intimatei apă pentru irigații și tot Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (prin Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) primea cererile de acordare a subvențiilor și acorda aceste subvenții, care se plăteau direct furnizorul de energie electrică Muntenia Nord AFEE (f.16-91, dosar fond).
Recurenta-pârâtă a făcut dovada că a achitat la timp contravaloarea tarifului de livrare a apei de irigații reprezentând 10% din valoarea facturii, atât cât era menționat de reclamanta - intimată în facturile fiscale de debit. Restul de 90% - din factură ce reprezenta subvenții, nici nu putea fi încasată de pârâtă, deoarece aceste sume erau direct plătite de stat furnizorului de energie electrică și nu pârâtei.
Mai mult, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a putut să plătească subvenția în termenul legal (în luna următoare depunerii documentației pentru acordarea subvenției), pentru a nu se produce întârzieri la plata energie electrică către Muntenia Nord AFEE. Din întregul material probator invocat de reclamantă nu rezultă vreo culpă contractuală a pârâtei, deoarece potrivit prevederilor contractuale (art. 8 al.1 și 4 ) plata trebuia făcută de pârâtă din contribuție proprie doar în limita a 10 %, restul de 90% trebuia achitată de stat reclamantei sub forma subvenției.
Potrivit Ordinului Nr. 438/3 iulie 2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru acoperirea unor categorii de cheltuieli necesare desfășurării activităților de îmbunătățiri funciare se stabilește că beneficiarii subvenției trebuie să depună lunar documentația pentru subvenții, iar fondurile se alocă lunar, trimestrial sau anual funcție de categoria subvenției. Astfel, în cazul de față pârâta în calitate de organizație a utilizatorilor de apă primea lunar subvenții, astfel că după depunerea documentației necesare, în luna următoare depunerii actelor trebuiau livrați banii.
Nerespectarea termenelor de plată a subvențiilor duce la suportarea despăgubirilor de persoanele vinovate, în cazul de față de către Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Astfel, interpretând teleologic dispozițiile contractului (unitară a dispozițiilor legale) rezultă că plata penalităților de întârziere se datorează de către pârâtă pentru întreaga sumă (100%), însă numai pentru plata cu întârziere a cotei de 10% din preț din culpa sa, iar pentru procentul de 90% doar dacă depunerea sau soluționarea cererii privind acordarea subvenției s-a realizat cu întârziere. Or, în cauză, s-a probat că pârâta a plătit în termenul prevăzut în contract cota sa de 10% și a depus în termen de 5 zile cererea de acordare a subvenției. Prin urmare, nu există culpă contractuală pentru pârâta-recurentă.
Față de considerentele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Întrucât reclamanta este în culpă procesuală, instanța o va obliga pe aceasta la plata către pârâta-intimată a sumei de 2.101,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII G. PRUT, cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr._/0711.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE - FILIALA G., cu sediul în G., ., J. G..
Modifică în parte sentința recurată și în rejudecare respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 2.101,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecata la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.03.2014.
pentru PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR,
S. L. C. S.
- aflat în CO - - aflat în CO -
conform art. 261 C. pr. civ. conform art. 261 C. pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P. Judecător, A. P.
pentru JUDECĂTOR,
D.-M. O.
- aflat în CO -
conform art. 261 C. pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P.
GREFIER,
A. I.
Red. C.S.
Tehnored.A.I.
2 ex/01.08.2014
Fond:G.N.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9211/2014. Tribunalul... → |
|---|
