Obligatia de a face. Decizia nr. 89/2014. Tribunalul GALAŢI

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 18.04.2012, sub nr._, reclamanta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, în contradictoriu cu pârâta SA A. C. SA, a solicitat să se dispună:

- anularea debitului restant în cuantum de 67.678,56 lei.

În motivare, reclamanta a arătat că, între părți s-a încheiat Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr._/01.10.2010, iar la data de 15.01.2011, la citirea indexului apometrului cu seria_, de la conducta de alimentare cu apă rece a Centrului Regional de Tranzit G., s-a constatat că, în intervalul 20.12.2010 – 15.01.2011, consumul de apă înregistrat a fost mult peste valorile normale.

A mai precizat reclamanta că s-a solicitat intervenția ., care verificând traseul conductei de alimentare ce subtraversează platforma carosabilă din curtea Centrului Regional de Tranzit G., a constatat demufarea conductei de alimentare și scurgerea apei din canivoul branșamentului direct în canalizare.

Cauza producerii acestei demufări a fost tasarea accentuată a terenului în care este îngropat canalul tehnic ca urmare a caracteristicilor geologice locale sub influența traficului greu specific activității Centrului Regional de Tranzit G..

În continuare, reclamanta a arătat că nu se face vinovată de producerea incidentului, acesta încadrându-se în categoria evenimentelor asimilate forței majore sau cazului fortuit. Totodată, pârâta, în calitate de operator a încălcat dispozițiile contractuale, respectiv art. 6.3 lit. b și art. 7 pct. 7.10.

A mai precizat reclamanta că a invitat societatea pârâtă la conciliere însă nu a reușit soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 720 ind. 1 – 720 ind. 10 C.p.c.

În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri. (filele 7-23)

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2965 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Pârâta, legal citată, a desemnat reprezentant în instanță și a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, iar pe fondul acuzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, defecțiunea conductei de alimentare cu apă s-a produs la instalația interioară ce aparține reclamantei, iar potrivit dispozițiilor Ordinului ANRSC 88/2007 aceasta se află în proprietatea sau administrarea utilizatorului, astfel încât lucrările de reparație și întreținere sunt în sarcina acestuia.

A mai precizat pârâta că reclamanta nu a dovedit existența vreunui caz de forță majoră și mai mult decât atât, aceasta a recunoscut că evenimentul s-a produs ca urmarea a traficului greu din zona respectivă.

În continuare, pârâta a arătat că a sesizat încă din data de 15.01.2011 existența unei conducte sparte, situație care a fost remediată imediat, astfel încât, prima sesizare a reclamantei este ulterioară remedierii defecțiunii.

A mai precizat pârâta că la concilierea din data de 14.02.2012 reclamanta, prin reprezentanți legali, s-a angajat să achite debitul.

În drept, au fost invocate dispozițiile Ordinului ANRSC 88/2007.

În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosar înscrisuri. (filele 34-44)

Prin sentința comercială nr. 1230/25.06.2012 a Tribunalului G. a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de către pârâtă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..

Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 14.09.2012.

La termenul de judecată din data de 12.06.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea și a arătat că solicită obligarea pârâtei la anularea facturilor în sumă totală de 80.830,23 lei reprezentând consum de apă și penalități, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 80.830,23 lei, cu titlu de plată nedatorată. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1341, 1635-1639 din Noul cod civil și art. 992,993,1092 din Vechiul Cod civil.

La termenul de judecată din data de 12.06.2013 instanța de fond a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

În motivarea hotărârii pronunțate instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 01.10.2010, între pârâtă, în calitate de operator regional și reclamantă în calitate de utilizator s-a încheiat Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare de pe raza județului G., nr._, având ca obiect furnizare/prestarea serviciilor de alimentare cu apă rece potabilă, apa rece pentru apa caldă de consum,, canalizare pentru apa rece, apa caldă și apă meteorică. (filele 8-13 dosar fond)

Potrivit susținerilor părților, coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că în data de 15.01.2011, la Oficiul de Tranzit din .. 4-6 aparținând reclamantei, s-a înregistrat un zgomot specific pierderilor de apă pe conducta de distribuție a apei, s-a verificat cauza și s-a constata o avarie la instalația interioară de apă. (adresa nr. 1278/1697/24.02.2011 fila 19 dosar fond)

La data de 18.01.2011 s-a efectuat o citire intermediară și s-a constata remedierea avariei.

Potrivit facturii . APAA nr._/31.01.2011, emisă de către pârâtă, consumul de apă rece aferent lunii ianuarie 2011 înregistrat de către reclamantă a fost în valoare totală de 58.504,03 lei (fila 42 dosar fond).

În drept, potrivit art. 969 alin.1 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.

Referitor la susținerile reclamantei, conform cărora nu se impune obligarea sa la plata contravalorii consumului de apă rece și a penalităților de întârziere, întrucât societatea pârâtă nu și-a executat obligațiile asumate prin contract, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit afirmațiilor reclamantei din cuprinsul acțiunii, susținute de către reprezentantul acesteia la termenul de judecată din data de 12.06.2013, defecțiunea care a generat consumul de apă aferent lunii ianuarie 2011 s-a produs la instalația interioară de apă, „în curtea” Centrului Regional de Tranzit G..

Potrivit art. 2.23. din Ordinul ANRSC nr. 88/2007 instalațiile interioare de apă sunt definite ca fiind totalitatea instalațiilor aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului, amplasate după punctul de delimitare dintre rețeaua publică și instalația interioară de utilizare a apei, și care asigură transportul apei preluate din rețeaua publică la punctele de consum și/sau la instalațiile de utilizare.

Potrivit art. 219 alin. 1 utilizatorul are obligația să asigure funcționarea normală a instalației/rețelei interioare de alimentare cu apă; în acest sens va executa toate lucrările de întreținere și reparație ce se impun în vederea unei exploatări optime.

Așadar, obligația privind întreținerea și reparația instalației interioare de alimentare cu apă aparține reclamantei, împrejurare care rezultă și din dispozițiile art. 4.2 din Contractul nr._/2010, conform cărora prestarea altor activități conexe serviciului dincolo de punctul de delimitare, vor face obiectul altor contracte de prestări servicii.

Referitor la susținerea reclamantei conform căreia societatea pârâtă avea obligația de a întrerupe furnizarea apei în cazul în care depistează pierderi, instanța de fond a reținut că potrivit art. 6.3 lit. b din Contract, operatorul are dreptul de a întrerupe furnizarea apei dacă utilizatorul este depistat cu pierderi de apă la instalațiile interioare.

Mai mult decât atât, din corespondența purtată între părți, instanța de fond a reținut că defecțiunea a fost sesizată la data de 15.01.2011, a fost remediată până la data de 18.01.2011, iar consumul care a stat la baza emiterii facturii . APAA nr._/31.01.2011 a fost anterior datei de 15.01.2011.

În ceea ce privește susținerea reclamantei, referitoare la încălcarea obligației prevăzute de art. 7.10 din Contract, instanța de fond a reținut că dispozițiile menționate reglementează obligațiile societății pârâte în cazul în care se constată că un contor este defect.

Or, în prezenta cauză, potrivit afirmațiilor reclamantei, consumul de apă rece a fost cauzat de demufarea conductei de alimentare și scurgerea apei din canivoul branșamentului direct în canalizare și nu de eventuale defecțiuni la contor.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractul nr._/2010.

Referitor la existența unui caz de forță majoră, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1083 Cod civil, întrucât această cauză exoneratoare de răspundere se caracterizează prin aceea că este o împrejurare externă cu caracter excepțional, fără relație cu lucrul care a provocat dauna, absolut invincibilă și imprevizibilă.

Or, în cauză, consumul de apă a fost cauzat de nerespectarea de către reclamantă a propriilor obligații privind executarea lucrărilor de întreținere și reparație ce se impuneau în vederea unei exploatări optime a instalațiilor interioare de apă, în condițiile în care conducta de alimentare subtraversa platforma carosabilă supusă traficului greu specific activității Centrului Regional de Tranzit G..

Față de considerentele enunțate, apreciind că, în cauză, în sarcina reclamantei exista obligația de a plăti contravaloarea consumului de apă aferent lunii ianuarie 2011 și a penalităților de întârziere, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii mai sus arătate a fost declarat recurs în termen legal de către recurenta-reclamantă C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii.

În motivarea recursului recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că vina pentru scurgerile de apă se datorează reclamantei și a respins acțiunea.

În susținerea recursului s-a arătat că reclamantei nu îi este imputabilă consumul exagerat de apă datorat defecțiunii și că în mod greșit s-a facturat acest consum în sarcina reclamantei. Aceasta apreciază că vina în producerea pagubei s-a datorat angajaților pârâtei care la momentul sesizării defecțiunii nu au oprit consumul de apă.

Astfel, instanța de fond deși a reținut că exista obligația pârâtei de a sista furnizarea de apă dacă se constată pierderi, în mod nejustificat nu găsește o vină pentru neexecutarea acestei obligații. Reclamanta consideră că instalațiile de apă sunt ale pârâtei și tot ea trebuie să le întrețină. Pentru instalațiile de apă a reclamantei tot pârâta trebuia să asigure întreținerea lor, ceea ce pârâta nu a constatat la timp defecțiunea, nu a acționat rapid din primul moment al avarierii și nu a remediat suficient de repede defecțiunea astfel încât să prevină pierderile de apă de 17.382mc ce s-au scurs în pământ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 ind.1 C.p.civ.

Legal citată intimata s-a prezentat în instanță prin reprezentant convențional și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece sentința atacată este legală și temeinică.

În apărare intimata a arătat că instalația interioară de apă este proprietatea reclamantei și în sarcina reclamantei de a o întreține. Pârâta când a fost sesizată cu avaria din 15.01.2011 a intervenit prompt și a stopat atât scurgerile de apă, cât și defecțiunea apărută la instalația reclamantei. Dovadă în acest sens stau index-urile de consum înregistrate de apometre din care rezultă că la data de 15.01.2011 (data semnalării avariei) indexul indica un consum de 16.951mc, iar după 3 zile de la intervenție, consumul s-a normalizat la doar 41 mc, ceea ce arată că pierderea de apă s-a înregistrat înainte de 15.01.2011.

În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Secției I Civile, secție care după invocarea excepției de necompetență funcțională a transpus cauza la Secția a II-a Civilă. La data de 16.01.2014 cauza a fost înregistrată pe Secția a II-a civilă.

Nici una din părți nu a solicitat probe noi în recurs.

Recursul a fost timbrat de cu taxă de timbru de 1482,50lei și timbru judiciar de 5lei.

Analizând încheierea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 și 304 ¹C.p.civ., Tribunalul constată că recursul formulat de C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA este nefondat pentru considerentele ce se succed:

În fapt, la data de 01.10.2010, între pârâtă, în calitate de operator regional și reclamantă în calitate de utilizator s-a încheiat Contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare de pe raza județului G., nr._, având ca obiect furnizare/prestarea serviciilor de alimentare cu apă rece potabilă, apa rece pentru apa caldă de consum,, canalizare pentru apa rece, apa caldă și apă meteorică. (filele 8-13 dosar fond)

La data de 15.01.2011, la Oficiul de Tranzit din .. 4-6 aparținând reclamantei, s-a înregistrat un zgomot specific pierderilor de apă pe conducta de distribuție a apei, s-a verificat cauza și s-a constata o avarie la instalația interioară de apă. (adresa nr. 1278/1697/24.02.2011 fila 19 dosar fond)

La data de 18.01.2011 s-a efectuat o citire intermediară și s-a constata remedierea avariei.

Potrivit facturii . APAA nr._/31.01.2011, emisă de către pârâtă, consumul de apă rece aferent lunii ianuarie 2011 înregistrat de către reclamantă a fost în valoare totală de 58.504,03 lei (fila 42 dosar fond), sumă la care ulterior s-au calculat și penalități de întârziere.

În drept, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 969 alin.1 din Codul civil vechi, potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate, și dispozițiile Ordinul ANRSC nr. 88/2007.

Față de motivele de netemeinicie a hotărârii atacate și interpretare eronată a dispozițiilor legale instanța reține că:

La data de 15.01.2011 se constată de angajații reclamantei o defecțiune la instalația de apă și sunt anunțați angajații pârâtei pentru a se interveni imediat. La momentul constatării defecțiunii la unul dintre branșamentele de apă rece (singurul avariat), pierderea de apă înregistrată era de 16.951mc (index vechi_ și index nou_ la punctul DN 100mm seria_). Această valoare îngloba atât consumul de apă, cât și pierderea efectivă înregistrată datorită defecțiunii pentru perioada 20.12._11.

Un aspect necontestat de părți a fost acela că defecțiunea s-a constatat la conducta ce aparține instalației interioare de apă a reclamantei. Așa cum a reținut și instanța de fond și cum se prevede de dispozițiile Ordinului ANRSC nr. 88/2007, instalația exterioară de apă aparține pârâtei și ea se întinde până la punctul de branșament unde se află și contorul de apă (apometrul), iar instalația interioară de apă aparține reclamantei și ea se întinde de imediat după branșament (după contorul de apă).

Defecțiunea s-a depistat la instalați interioară, ca urmare era sarcina reclamantei să suporte toate pagubele produse de instalația care îi aparținea. Despăgubirea reclamantei pentru întinderea mare a pierderii de apă o solicită reclamanta de la pârâtă pe temeiul contractual, respectiv că nu a luat măsuri la timp pentru reducerea acestor pierderi, printr-o intervenție promptă a angajaților pârâtei, căreia îi revenea obligația contractuală de sistare a furnizării de apă atunci când se constatau pierderi și a reparației instalației.

Pentru a se dovedi culpa procesuală a pârâtei, reclamanta trebuia să dovedească ora și data sesizării avariei, indexul apometrului la momentul sesizării avariei, data și ora intervenției angajaților pârâtei și a indexului de la acel moment.

Diferența rezultată, respectiv pierderea de apă suportată în acest interval de timp între momentul sesizării pârâtei și cel al intervenției efective de stopare a scurgerilor de apă, face obiectul analizei prezentului dosar, respectiv dacă îi poate fi imputabil pârâtei sau nu pierderile de apă, raportat la urgența cauzei și posibilitățile fizice de deplasare a unei echipe de intervenție în teren.

Cât timp nu sunt indicate și dovedite datele de mai sus, nu se poate reține o culpă contractuală a pârâtei, dat fiind că instanța nu are datele necesare la care să se poată raporta. Astfel, din înscrisurile dosarului rezultă că sesizarea pârâtei s-a făcut în data de 15.01.2011, fără a se cunoaște ora sesizării avariei și indexul de consum a branșamentului avariat la momentul sesizării avariei. Totodată din probele de la dosar rezultă că la momentul intervenției efective a angajaților pârâtei consumul de apă era deja de 16.951mc raportat la ultima citire din 20.12.2010.

Acest consum de apă nu poate fi comparat cu alt consum anterior - cel de la momentul sesizării avariei, raportat la care să fie analizată culpa pârâtei în îndeplinirea obligațiilor contractuale. Cert este că în perioada 15-18.01.2011 s-a realizat reparația, astfel că până la data de 18.01.2011 consumul de apă s-a regularizat.

Nu se poate reține susținerile reclamantei în sensul că întregul consum de apă s-a datorat culpei pârâtei, deoarece pe de o parte el cuprinde consumul regulat de apă în perioada 20.12._11, cât și pierderea de apă anterioară momentului sesizării avariei și pierderea de apă între momentul sesizării avariei și momentul intervenției angajaților pârâtei. Numai acest din urmă consum făcea obiectul analizei prezentului dosar și nu întreaga valoare a consumului înregistrat.

În lipsa unor date concrete și a unor dovezi privind consumul de apă între momentul sesizării avariei și momentul intervenției angajaților pârâtei, face imposibil de stabilit o culpă a pârâtei în respectarea obligațiilor contractuale. Aceste dovezi trebuiau administrate de către reclamantă, deoarece sarcina probei îi incumba acesteia.

Față de considerentele mai sus arătate, instanța apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care va respinge recursul recurentei-reclamante ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul ce are ca obiect „obligația de a face”, declarat de recurenta-reclamantă C. N. POSTA R. SA, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6498/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în G., .. 2, Județul G., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

S. L. C. S. D.-M. O. A. I.

Red. D.M.O.

Tehnored.A.I.

2 ex/16.04.2014

Fond:D.G. B.