Pretenţii. Sentința nr. 9575/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9575/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 20449/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 64/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE:P. P.
Judecător:R. M.
Judecător:S. L.
Grefier:G. G.
Pe rol judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 9575/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ privind pe recurenta S.C. H. S.A. cu sediul în G. .. 5 în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CC INSOL S.P.R.L. C. - FILIALA G. cu sediul în G. ., având ca obiect „pretenții „.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată consilier juridic D. Schin cu delegație de reprezentare depusă la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că li s-a pus în vedere părților să depună la dosar precizări cu privire la o eventuală identitate de obiect cu dosarul nr._, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar precizări în sensul solicitat de către instanță și solicită respingerea recursului declarat ca nefondat.
.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata;
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2012, sub nr._, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecata pe pârâta ., obligarea acesteia la plata sumei de_,72 lei, din care_,63 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de termoficare, iar 9822,09 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 03.03.2012 – 30.06.2012, calculate pentru neplata la termen a serviciilor furnizate pârâtei în perioada 31.12.2010 – 10.04.2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei servicii de termoficare în baza contractului nr._/2010 încheiat cu aceasta și a actelor adiționale ulterioare dar aceasta nu a achitat aceste servicii în termen de 15 zile lucrătoare de la emiterea facturilor, după cum se obligase prin contract, sau a achitat cu întârziere, motiv pentru care s-au calculat penalități de întârziere.
P. sentința civila nr.9575 din 17.10.2013 Judecătoria G. a fost admisă în parte acțiunea având ca obiect „ pretenții ” formulata de reclamanta S.C. A. S.A. P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CC INSOL S.P.R.L. C.-FILIALA G. - G., ., Cod poștal_ în contradictoriu cu parata S.C.HEPITESS.A. G., .. 5, Cod poștal_.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor de termoficare ca fiind rămas fără obiect.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9822,09 lei, reprezentând penalități energie termică aferente perioadei 03.03.2012 – 30.06.2012, calculate pentru neplata in termen a serviciilor de energie termica aferente perioadei 31.12.2010 –10.04.2012.
S-a reținut în motivarea hotărârii că așa cum rezultă din art. 7 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din contractul de prestări servicii nr._/2010, reclamanta și-a asumat obligația furnizării către pârâtă a apei calde pentru consum și a energiei termice pentru încălzire, în timp ce pârâta s-a obligat să achite integral, în ordinea scadenței, la termen, facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei nr._/28,02.2011 și nr._/31.03.2011, precum și din fișa – componență sold rezultă că, la data introducerii acțiunii, pârâta figura cu un debit restant de_,63 lei aferent consumului de energie termică.
Față de înscrisurile aflate la filele 115-118, având în vedere și susținerile reclamantei consemnate în Încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 26.06.2013, instanța reține că pârâta a achitat contravaloarea serviciilor de termoficare, astfel încât va respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sume de_,63 lei.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța a reținut că potrivit art. 18 alin. 2 din contractul nr._/2010, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile lucrătoare atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, care, conform art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală este de 0,04% pe zi de întârziere.
În sensul art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, iar valoarea totală a acestora nu poate depăși valoarea facturii.
Potrivit art. 42 alin. 4 și 5 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza prețurilor/tarifelor și a consumurilor/cantităților de utilități publice furnizate/prestate, și se plătește pe baza facturii emise de operator. Determinarea consumurilor/cantităților de utilități publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităților de utilități furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branșamentul care deservește fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalațiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.
Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii (art. 42 alin. 9 din Lege).
În baza contractului de furnizare a energiei termice pentru încălzire și a apei calde de consum nr._/2010, reclamanta a furnizat pârâtei energie termică și a emis facturi în perioada 31.12.2010 – 10.04.2012 având ca obiect contravaloarea serviciilor furnizate .
Încălcându-și obligațiile asumate prin contracte, așa cum au fost descrise mai sus, pârâta nu a achitat în termenul convenit sumele evidențiate în facturile emise de către reclamantă, motiv pentru care în temeiul art. 18 alin. 2 din contractul nr._/2010, au fost calculate penalități de întârziere în perioada 03.03.2012 – 30.06.2012 pentru care au fost emise facturi separate indicându-se, în anexă, facturile asupra cărora sunt calculate, perioada de calcul, numărul zilelor de întârziere, valoarea soldului, procentul de penalitate și suma reprezentând contravaloarea penalităților aferente fiecărei perioade de calcul.
De asemenea, calculul debitului reprezentat de penalitățile de întârziere aferente perioadei 03.03.2012 – 30.06.2012 în cuantum de 9822,09 lei a fost detaliat de către reclamantă printr-un centralizator care evidențiază factura emisă, data scadentă, suma neachitată din aceasta, numărul de zile de întârziere, coeficientul de majorare pe zi și suma acestor majorări pentru fiecare factură în parte (f. 9-11).
Referitor la susținerile pârâtei privind depunerea unei cereri vizând accesul la procedura privind anularea penalităților înregistrate de clienți – persoane juridice instanța reține că prin adresa nr. 3210/04.09.2013 reclamanta a comunicat că penalitățile urmează a fi anulate la finele perioadei de 12 luni de furnizare, condiția fiind aceea a achitării în termen a facturilor de debit ce urmează să fie emise în perioada respectivă.
Așadar, această procedură are aplicabilitate pentru viitor și nu cu privire la perioada ce face obiectul acțiunii prezente.
În drept, potrivit art.969 alin.1 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate. Facturile emise de reclamantă și penalitățile calculate – ambele în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege.
Pentru considerentele de mai sus, constatând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și că, astfel, reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plata a unei sume de bani asumată prin contract, respectiv contravaloarea penalităților de întârziere, instanța, în temeiul art. 969 și următoarele din C.civ., a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 9822,09 lei reprezentând penalități de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parata . motivând ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal, invocând dispozițiile art. 304 Codul de procedură civilă.
In motivare recurenta arata ca . achitat integral până la data de 31.07.2013 ( termen limită prevăzut de procedură) datoria de bază și facturile de prestări servicii emise după data de 06.03.2013, în prezent fiind în perioada celor 12 luni de furnizare în care există obligația de a achita în termenul scadent toate facturile emise privind serviciile de termoficare.
Se arată că în consecință, suma de 9.822,09 lei pentru care a fost obligată recurenta la plată prin hotărârea recurată sentința civilă nr. 9575/17.10.2013 sunt cu titlu de penalități. Dar, făcând dovada cu acte, ca pentru aceste penalități . accesat „ procedura de reeșalonare a anulării penalităților” cu termen scadent în doisprezece luni de furnizare, considerând că acest debit nu este exigibil, . în perioada de reeșalonare. Se arată că, consecința acestui fapt este că debitul nu întrunește toate dispozițiile art. 379 alin. 1 din codul de procedură civilă și anume exigibilitatea. Condiția exigibilității reprezintă una din trăsăturile esențiale ale unei creanțe cu scadența împlinită, deci a cărei executare, la nevoie chiar silită, poate fi cerută de către creditor. Se mai arată că exigibilitatea creanței diferă, după cum aceasta este pură și simplă, creanța devine exigibilă chiar în momentul nașterii raportului juridic obligațional; în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai din momentul împlinirii acelui termen.
Consideră recurenta că atâta timp cât societatea recurentă se află în această perioadă în reeșalonare creditoarea . poate promova o acțiune pentru recuperarea creanței neexigibile.
In apărare intimata reclamanta a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea sentința civila nr. 9575 din 17.10.2013 a Judecătoriei G., prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 304 ind. 2 Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar retine ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din contractul de prestări servicii nr._/2010, reclamanta și-a asumat obligația furnizării către pârâtă a apei calde pentru consum și a energiei termice pentru încălzire, în timp ce pârâta s-a obligat să achite integral, în ordinea scadenței, la termen, facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei nr._/28,02.2011 și nr._/31.03.2011, precum și din fișa – componență sold rezultă că, la data introducerii acțiunii, pârâta figura cu un debit restant de_,63 lei aferent consumului de energie termică.
Față de înscrisurile aflate la filele 115-118, având în vedere și susținerile reclamantei consemnate în Încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 26.06.2013, instanța reține că pârâta a achitat contravaloarea serviciilor de termoficare, astfel încât va respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sume de_,63 lei.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art. 18 alin. 2 din contractul nr._/2010, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 zile lucrătoare atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, care, conform art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală este de 0,04% pe zi de întârziere.
În sensul art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, iar valoarea totală a acestora nu poate depăși valoarea facturii.
Potrivit art. 42 alin. 4 și 5 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza prețurilor/tarifelor și a consumurilor/cantităților de utilități publice furnizate/prestate, și se plătește pe baza facturii emise de operator. Determinarea consumurilor/cantităților de utilități publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităților de utilități furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branșamentul care deservește fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalațiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.
Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii (art. 42 alin. 9 din Lege).
În baza contractului de furnizare a energiei termice pentru încălzire și a apei calde de consum nr._/2010, reclamanta a furnizat pârâtei energie termică și a emis facturi în perioada 31.12.2010 – 10.04.2012 având ca obiect contravaloarea serviciilor furnizate .
Încălcându-și obligațiile asumate prin contracte, așa cum au fost descrise mai sus, pârâta nu a achitat în termenul convenit sumele evidențiate în facturile emise de către reclamantă, motiv pentru care în temeiul art. 18 alin. 2 din contractul nr._/2010, au fost calculate penalități de întârziere în perioada 03.03.2012 – 30.06.2012 pentru care au fost emise facturi separate indicându-se, în anexă, facturile asupra cărora sunt calculate, perioada de calcul, numărul zilelor de întârziere, valoarea soldului, procentul de penalitate și suma reprezentând contravaloarea penalităților aferente fiecărei perioade de calcul.
De asemenea, calculul debitului reprezentat de penalitățile de întârziere aferente perioadei 03.03.2012 – 30.06.2012 în cuantum de 9822,09 lei a fost detaliat de către reclamantă printr-un centralizator care evidențiază factura emisă, data scadentă, suma neachitată din aceasta, numărul de zile de întârziere, coeficientul de majorare pe zi și suma acestor majorări pentru fiecare factură în parte (f. 9-11).
Referitor la susținerile pârâtei privind depunerea unei cereri vizând accesul la procedura privind anularea penalităților înregistrate de clienți – persoane juridice instanța reține că prin adresa nr. 3210/04.09.2013 reclamanta a comunicat că penalitățile urmează a fi anulate la finele perioadei de 12 luni de furnizare, condiția fiind aceea a achitării în termen a facturilor de debit ce urmează să fie emise în perioada respectivă.
Așadar, această procedură are aplicabilitate pentru viitor și nu cu privire la perioada ce face obiectul acțiunii prezente.
În drept, potrivit art.969 alin.1 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate. Facturile emise de reclamantă și penalitățile calculate – ambele în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege.
Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, și a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere așa cum au fost solicitate prin acțiune.
Caracterele obligatorii ale creanței rezidă din raportul existent între părți și în speță contractul de furnizare, raportul izvorât din încheierea angajamentului nu este de natură să modifice caracterele creanței, angajamentul reprezintă o soluție în vederea achitării datoriilor către furnizor.
Instanța de fond în mod corect a apreciat materialul probator administrat în cauză și a înțeles rațiunea încheierii acestui angajament și în mod legal a soluționat cererea cu care a fost învestită.
Mai mult, până la această dată pârâta a efectuat plăți și cuantumul penalităților a fost micșorat, ori în aceste condiții nu există motiv temeinic pentru admiterea recursului atât timp cât pârâta beneficiază de angajamentul încheiat, achită debitul tocmai în vederea anulării penalităților.
Funcție de aceste considerente ,tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 9575/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ privind pe recurenta S.C. H. S.A. cu sediul în G. .. 5 în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. P. ADMINISTRATOR JUDICIAR CC INSOL S.P.R.L. C. - FILIALA G. cu sediul în G. ., având ca obiect „pretenții „ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014.
Președinte Pentru Judecător Judecător Grefier
P. P. M. R. S. L. G. G.
Aflată în C.O.
Semnează cf. art. 261 C.pr. civ.
Președintele Tribunalului G.
Judecător P. A.
Red. PP/06.032.014
Dact. GG/02ex/24.03.2014
Red.fond: DGB
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 89/2014. Tribunalul GALAŢI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
