Pretenţii. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 16433/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-ACIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/R/2014
Ședința publică din data de 13.02.2014
PREȘEDINTE: D.-M. O.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER - A. I.
La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurentul-pârât I. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 8681/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul procesual ales în G., ., nr. 37 B, J. G. și asigurătorul SOCIETATEA DE A. REASIGURARE ASTRA S.A. – prin Sucursala G., cu sediul în G., .. 61, J. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul-pârât, avocat L. Tinuța, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă și asigurătorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, cererea de recurs este motivată și nu este legal timbrată, după care;
Recurentul-pârât prin apărător depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 80,25 lei și timbru judiciar de 3 lei și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul-pârât prin apărător, solicită admiterea recursului și în rejudecare solicită respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că pârâtul avea asigurare. Cu privire la inadmisibilitate învederează instanței faptul că medierea nu a avut loc, recurentul primind hotărârea acasă și pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei în rejudecare. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată
TRIBUNALUL
Asupra recursului comercial de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 28.08.2012, sub nr._, reclamanta S.C. E. A. Service S.R.L. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului I. I. la plata sumei de 1.868,40 lei, reprezentând contravaloarea reparației efectuate la autoturismul pârâtului. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la data emiterii facturii, precum și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 15.09.2011, pârâtul s-a prezentat la service-ul reclamantei în vederea efectuării unor lucrări de reparație la autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, autoturism ce a fost implicat într-un eveniment rutier. Reclamanta a efectuat reparațiile, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita factura nr. 401/04.10.2011 în sumă de 1.868,40 lei, motivând că revine asiguratorului această obligație.
În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 C.cv, art. 720 1 C.pr.cv., art.43 C... nr. 9/2000.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de fond pentru a formula apărări.
Prin sentința civilă nr. 8681/30.09.2013, Judecătoria G. a admis în parte cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.868,40 lei, reprezentând contravaloarea reparației efectuate și la plata dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data introducerii prezentei cereri – 24.08.2012 până la data plății efective. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 15.09.2011, pârâtul s-a prezentat la service-ul reclamantei pentru efectuarea de reparații la autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ al cărui proprietar este. Acest aspect rezultă și din cererea de despăgubire, prin care pârâtul solicită asiguratorului de răspundere civilă auto achitarea contravalorii reparațiilor efectuate de către reclamanta S.C. E. Service A. S.R.L. la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, reparații pentru care reclamanta a emis factura fiscală nr. 401/04.10.2011 la care pârâtul face referire în cererea de despăgubire.
Prin urmare, făcând aplicare principiului consensualismului, instanța de fond a reținut că, la data de 15.09.2011, între părți s-a încheiat o convenție prin care reclamanta s-a obligat la efectuarea de reparații la autoturismul proprietatea pârâtului, în contraprestație pârâtul obligându-se la plata acestor reparații. În temeiul convenției încheiate reclamanta a emis factura nr. 401/04.10.2011 în valoare de 1.868, 40 lei.
În drept, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 969 din C.cv., potrivit cărora:” convențiile legal făcute au putere de lege între părți”, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate prin acestea, iar potrivit art.973 C.cv convențiile nu au putere decât între părțile contractante.
Reținând că în baza contractului încheiat între părți reclamanta a emis factura fiscală 401/04.10.2011 pentru suma de 1868,4 lei, valoarea aceste facturi nefiind contestată de pârât, instanța de fond a reținut că incumbă pârâtului obligația de a achita contravaloare acestei facturi, între reclamantă și asiguratorul de răspundere civilă neexistând raporturi contractuale.
Prin urmare, având în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței obligației de plată, iar pârâtul nu a dovedit executarea acesteia, instanța de fond l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1868,4 lei, reprezentând contravaloare reparațiilor efectuate de reclamantă.
Cu privire la cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată doar în parte.
Astfel, conform art. 1073 C.cv. creditorul are dreptul la dezdăunare în caz de neîndeplinire exactă a obligației, iar potrivit art. 1088 din C.cv. daunele interese constând în dobânda legală curg doar de la data cererii de chemare în judecată, cu excepția situațiilor în care, în temeiul legii dobânda curge de drept.
Contrar susținerilor reclamantei, prima instanță a constatat că raportat la prevederile art. 56 C. .. 1 lit. a și art. 1088 C. cv., în prezenta cauză art. 43 din C.., numai datoriile comerciale producând dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Or, în speță obligația pârâtului nu este o obligație comercială, el neavând calitatea de comerciant nici din punct de vedere obiectiv și nici subiectiv în sensul Codului comercial. Pentru pârâtul debitor obligația are caracter civil și, în consecință, dobânzile vor începe să curgă numai de la data punerii în întârziere conform art.1088 C. cv.
Față de cele mai sus expuse instanța de fond a obligat pârâtul la plata dobânzii legale aferente debitului principal în cuantum de 1.864,4 lei, calculată de la data de 24.08.2012 (data introducerii cererii de chemare în judecată) până la data plății efective.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constatând că la dosar nu există dovada efectuării vreunei cheltuieli cu prezentul litigiu, prima instanță a respins această cerere ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a formulat recurs pârâtul I. I., solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii. De asemenea, acesta a solicitat și obligarea părții adverse la plata de cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul a precizat că a convenit cu cel care i-a accidentat autoturismul ca reparația să fie efectuată conform asigurării acestuia din urmă. Potrivit acestei înțelegeri, cei doi s-au prezentat la service-ul deținut de reclamantă, unde au completat o cerere de despăgubire pe un formular ce i-a fost înaintat. Constatările și reparațiile urmau să fie efectuate de societatea de asigurări în colaborare cu reclamanta. Când reparațiile au fost efectuate, a fost chemat pentru a-și ridica autoturismul și s-au înțeles ca avansarea costului reparație să se facă de societatea de asigurare.
A mai menționat recurentul că nu a fost invitat la mediere și nici nu i s-a adus la cunoștință că ar fi fost vreo problemă cu reparația, aflând despre prezenta cauză atunci când a primit copie de pe sentința recurată.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele, așa cum prevede art. 3041 C. proc. civ., ținând seama de probele administrate în dosar, Tribunalul constată că recursul declarat în cauză este nefondat, din considerentele ce urmează a fi expuse mai jos:
Recurentul – pârât a fost citat la instanța de fond, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare restituindu-se cu mențiunea că citațiile au fost afișate întrucât persoana citată lipsea de la domiciliu și nu s-a putut afla data la care cel citat putea fi găsit.
Prin urmare, au fost respectate dispozițiile legale referitoare la chemarea părților în fața instanței. De altfel, instanța constată că și sentința recurată a fost comunicată pârâtului la același domiciliu și că și aceasta a fost afișată tot din cauza faptului că destinatarul nu a putut fi găsit la domiciliu și nu s-a putut afla data când acesta putea fi găsit.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că nu a fost invitat la conciliere, instanța constată că într-adevăr nu s-a probat că a fost parcursă această procedură, deși în cererea introductivă de instanță se menționează că pârâtul a fost invitat la conciliere pe data de 30.05.2012. Cu toate acestea, invocarea pentru prima dată în recurs a nerespectării procedurii concilierii nu este permisă de lege, întrucât neparcurgerea procedurii concilierii se sancționează cu nulitatea relativă, pârâtul putând să o invoce numai la primul termen de judecată cu procedură completă, în fond. Prin urmare, cel mai târziu pârâtul putea să invoce neparcurgerea procedurii concilierii la termenul de judecată din data de 03.06.2013, în fața instanței de fond.
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamanta a probat cu înscrisuri că a efectuat reparații la autoturismul pârâtei, în cuantum de 1868,40 de lei.
Între societatea reclamantă și societatea de asigurare nu există nici o convenție de colaborare, neprobându-se acest aspect de către recurentul din prezenta cauză. Singura convenție a cărei existență s-a probat este cea dintre reclamantă și pârât.
În aceste condiții, cel ținut de lege să plătească reclamantei costul reparației este proprietarul autoturismului reparat, întrucât cu acesta a încheiat cu reclamanta convenția de reparare. Împrejurarea că proprietarul autoturismului se poate regresa împotriva societății de asigurare pentru a obține de la aceasta plata sumei pe care societatea de asigurare trebuie să o plătească pentru conducătorul auto vinovat de producerea accidentului, nu schimbă situația raportului juridic existent între service și proprietarul autoturismului reparat.
Cu alte cuvinte, revine recurentului din prezenta cauză obligația de a depune diligențe pentru obținerea despăgubirilor de la asigurător, recurentul neputând solicita obligarea reclamantei la parcurgerea acestei proceduri.
Din aceste considerente, instanța constată că în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că există o convenție încheiată între reclamantă și pârât și că nu există nici o convenție între reclamantă și societatea de asigurare cu privire la repararea autoturismului în cauză. Or, potrivit acestei convenții, pârâtul trebuia să își îndeplinească obligația de a plăti prețul reparației, acesta având posibilitatea de a-și recupera suma de la societatea de asigurare.
Din considerentele expuse mai sus, instanța constată că recursul declarat în cauză este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurentul-pârât I. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 8681/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul procesual ales în G., ., nr. 37 B, J. G. și asigurătorul SOCIETATEA DE A. REASIGURARE ASTRA S.A. – prin Sucursala G., cu sediul în G., .. 61, J. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2014.
pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.-M. O. S. L. C. S. A. I.
- aflat în CO -
conform art. 261 C.pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P.
Red .C.S.
Tehnored.A.I.
2 ex/15.07.2014
Fond:A.S.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8855/2014. Tribunalul... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
