Pretenţii. Sentința nr. 2607/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2607/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 3719/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 228/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. M.
Judecător - S. L.
Judecător - P. P.
Grefier - G. G.
Pe rol judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2607/18.03.2014 pronunțată de către Judecătoria G. privind pe recurenta S.C. A. R. - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în G. ., . cu intimatul C. N. domiciliat în Comuna P. ., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă consilier juridic S. M. cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar, intimatul C. N. personal, identificat cu C.I. . nr._ CNP_.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată, recursul este motivat, nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată faptul că împrejurarea constă în aceea că pârâtul a scăpat de sub control căruța pe care o conducea și aceasta a intrat în coliziune cu o basculantă. Arată reprezentantul recurentei că vârsta intimatului nu-i mai permite acestuia să conducă căruta pe drumurile publice. Însă dat fiind faptul că intimatul avea paza juridică a căruței trebuie să răspundă pentru pagubele pricinuite. Solicită admiterea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxă de timbru și timbrul judiciar.
Intimatul arată că nu are posibilitatea materială de a achita în eventualitatea în care este obligat la plata unor sume de bani.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA a chemat în judecată pe pârâtul C. N. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7719 lei reprezentând contravaloare despăgubiri, dobândă legală de la data introducerii acțiunii și până la plată, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 07.06.2010, a avut loc un eveniment rutier în . 251, produs din culpa exclusivă a pârâtului C. N., împrejurările fiind consemnate în procesul verbal nr. 48/_/08.06.2010, în care se precizează că pârâtul a scăpat de sub control un atelaj hipo și a intrat în coliziune cu auto_ care se afla staționat înafara carosabilului.
A mai arătat reclamanta că autovehiculul cu nr de înmatriculare_ era asigurat CASCO la ASIROM, motiv pentru care a achitat o despăgubire în cuantum de 7719 lei în dosarul de daune nr._, iar în temeiul art. 22 din Legea 136/1995 solicită recuperarea sumei de la persoana vinovată de producerea daunei.
Reclamanta a precizat că a convocat pârâtul la conciliere în temeiul art. 720 1 C., însă acesta nu s-a prezentat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995, art. 998, 1000 și 1001 și urm. cod civil 1864, O.G. nr. 9/2000, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
La primul termen de judecată, pârâtul s-a prezentat personal la dezbateri și a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii, că accidentul în care a fost avariat autovehiculul asigurat de reclamantă a fost cauzat în timp ce el era căzut inconștient la pământ, că el nu conducea căruța când s-a întâmplat evenimentul și că el a suferit traumatisme serioase în urma evenimentelor de atunci, având un picior fracturat și rămânând surd de o ureche.
Prin sentința civilă nr.2.607/18.03.2014 a Judecătoriei G. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
S-a reținut în motivarea hotărârii că, în fapt, la data de 07.06.2010 pârâtul C. N. se deplasa cu căruța proprietate personală pe drumul principal din ., când atelajul a fost depășit de două autobasculante, de la zgomotul cărora calul s-a speriat, În acel moment, pârâtul s-a dezechilibrat și a căzut la pământ suferind mai multe traumatisme la nivelul capului și al toracelui, iar calul cu atelajul și-a continuat drumul în viteză, avariind autoturismul marca Dacia L. cu nr de înmatriculare_, ce se afla parcat regulamentar în afara părții carosabile în dreptul Grupului Școlar C. C. din P..
Împrejurările producerii accidentului au fost cercetate în dosarul penal nr. 3996/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., finalizat cu rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de C. N. pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 CP. Din dosarul penal a rezultat că întreg evenimentul a fost declanșat de trecerea pe aceeași stradă a două autobasculante care, cu zgomotul produs, au speriat calul proprietatea pârâtului, acesta căzând imediat la pământ cu leziuni la cap și la torace .
Daunele produse autovehiculului cu nr._ au fost consemnate de organele de poliție în autorizația de reparații . nr._ din 07.06.2010(fila 8).
În temeiul poliței de asigurare facultativă . nr._ (fila 15 dosar) și cererii de despăgubire (fila 7 dosar), reclamanta a plătit pentru asiguratul său Ș. M. către unitatea de service suma de 7719 lei (fila 14) reprezentând contravaloarea daunelorproduse la autovehiculului asiguratului, potrivit facturii fiscale nr._ din 23.06.2010 și a anexelor la factură – devizele de lucrări, emise de . ( filele 11-13 dosar).
În drept, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
În cauză, din probele administrate a rezultat ca fiind certă existența unui prejudiciu în dauna asiguratului reclamantei, constând în diminuarea patrimoniului acestuia cu suma de 7719 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor realizate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea sa, ca urmare a avarierii acestuia la data de 07.06.2010. Este de necontestat că animalul proprietatea pârâtului este cel care a cauzat prejudiciul constatat la autovehiculul cu nr._, astfel cum rezultă din probele administrate în cadrul dosarului penal. Mai mult, suma reprezentând contravaloarea reparațiilor a fost avansată de reclamantă în baza asigurării facultative CASCO încheiate pentru autovehiculul cu nr._ .
Este clară și legătura de cauzalitate între fapta animalului proprietatea pârâtului și avariile produse autovehiculului asigurat de reclamantă.
În ceea ce privește exercitarea efectivă de către pârât a pazei juridice și fizice asupra calului, instanța de fond a reținut însă că această condiție nu este îndeplinită în vederea angajării răspunderii civile delictuale a acestuia, în calitatea sa de păzitor juridic al animalului.
Astfel, art. 1001 Cod civil se aplică numai în cazul prejudiciilor cauzate de animalele care se află în paza juridică a unei persoane, asupra lor putând fi exercitată, în mod independent, o putere de direcție, control și supraveghere ceea ce în speța dedusă judecății nu este cazul.
În acest sens, instanța de fond a observat că la producerea evenimentului a intervenit un element străin de voința pârâtului care a afectat total posibilitatea acestuia de a exercita în mod efectiv paza asupra animalului proprietatea sa.
Din toate probele administrate în dosarul penal a rezultat că elementul declanșator al întregului eveniment din 06.07.2010 l-a reprezentat trecerea a două autobasculante care, datorită zgomotului puternic pe care l-au produs, au speriat calul, determinând comportamentul necontrolat al acestuia.
Tot din probele administrate în dosarul penal, instanța de fond a reținut că pârâtul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a controla animalul (de a exercita paza juridică a acestuia) întrucât a căzut imediat la pământ, cu leziuni la cap și la torace, rămânând inconștient o perioadă mai îndelungată și fiind preluat de ambulanță pentru a fi transportat la spital.
În aceste condiții, instanța de fond nu a putut reține vreo faptă prejudiciabilă din partea pârâtului în producerea prejudiciului suferit prin avarierea autovehiculului asigurat de reclamantă pentru că întregul eveniment s-a datorat faptei unui terț, respectiv a conducătorilor auto ai autobasculantelor care au speriat cu zgomotul lor calul pârâtului. Imediat după declanșarea incidentului, pârâtul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a exercita orice fel de pază asupra calului, el fiind inconștient la pământ, deci fără capacitate delictuală temporară. Nu se poate vorbi în speță de posibilitatea efectivă a exercitării puterii de direcție, control și supraveghere, toate elemente ale pazei juridice, de către pârât asupra animalului, atât timp cât acesta era inconștient la pământ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs a reluat prezentarea situației de fapt. A mai precizat că pârâtul-intimat avea obligația de a depune toate diligentele pentru conducerea în siguranță a atelajului hipo, iar în dosarul penal nu se precizează că vinovăția ar aparține conducătorilor celor două autobasculante. Dacă ar fi fost așa, față de aceștia ar fi început urmărirea penala pentru vătămare corporală din culpă.
Conforma art.1001 Cod civil, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este una obiectivă, fundamentată pe ideea de garanție. Avariile autoturismului asigurat au fost provocate de calul scăpat de sub control. Prin urmare, răspunderea pârâtului pentru fapta animalului este angajată automat.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata despăgubirii și a dobânzii legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat disp.art.3041 Cod procedură civilă.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare, dar a arătat că a scăpat căruța de sub control, aceasta intrând în coliziune cu o basculantă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 2607/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar reține următoarele:
Criticile recurentei se referă, în esență, la o greșită stabilire a situației de fapt, precum și la o greșită aplicare a legii de către prima instanță. Dacă aceste din urma aspecte pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, situația de fapt nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare sau modificare a sentinței prevăzut de art.304 Cod procedură civilă. În consecință, cauza va fi analizata sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Este adevărat că răspunderea pentru fapta animalelor, reglementata de art.1001 Cod civil, este una obiectivă, însă pentru angajarea acesteia nu trebuie îndeplinite doar condițiile suplimentare și speciale referitoare la paza juridica a animalului, ci și condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie. Or, pârâtulu-intimat nu i se poate retine nicio culpa în privința sa, sau a supravegherii și conducerii animalului.
Situația de fapt a fost corect reținută față de probele administrate în cauza în dosarul penal întocmit și instrumentat în cauza. S-a reținut în referatul cu propunere de neîncepere a urmării penale că animalul s-a speriat din cauza celor doua autobasculante și nu a mai putut fi stăpânit de către intimat. Acesta din urmă este exonerat de orice culpă, în condițiile în care căruța s-a răsturnat, iar el a suferit la torace și cap leziuni ce au impus chemarea ambulantei și transportarea sa la spital. Este evident că în aceste condiții era exclus să mai poată stăpâni calul, care a continuat drumul în viteza, acroșând și avariind autoturismul asigurat de recurenta.
În consecință, față de aceasta situație de fapt culpa pârâtului-intimat nu a fost dovedită sub niciun aspect legal de avarierea autoturismului, animalul nemaifiind sub controlul sau ca urmare a unei situații obiective.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a legii în cauză, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică. Chiar daca în temeiul disp.art.3041 Cod procedură civilă, soluția poate fi analizată sub toate aspectele, în cauza nu au fost identificate motive de casare sau modificare a hotărârii care să poată fi avute în vedere din oficiu. În consecință, pentru motivele anterior expuse instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2607/18.03.2014 pronunțată de către Judecătoria G. privind pe recurenta S.C. A. R. - ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în G. ., . cu intimatul C. N. domiciliat în Comuna P. ., având ca obiect „pretenții”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26.06.2014.
pentru PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. S. L. P. P.
- aflat în CO - - aflat în CO -
conform art. 261 C. pr. civ. conform art. 261 C. pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P. Judecător, A. P.
pentru GREFIER,
G. G.
- aflat în CO –
conform art. 261 C. pr. civ.
P.-GREFIER
C. I.
Red .L.S.
Tehnored.A.I.
2 ex/29.07.2014
Fond:O.B.
| ← Asigurare dovezi. Decizia nr. 53/2014. Tribunalul GALAŢI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
