Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 346/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 346/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 8575/95/2012/a1
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința Nr. 346/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
Judecător – sindic - M. E. V.-C.
Grefier C. G.
Pe rol fiind judecarea cererii de antrenare a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar C. C. IPURL Tg.J. în cadrul procedurii simplificate a falimentului privind pe debitoarea . ,împotriva pârâtei S. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat practician în insolvență D. V. din partea lichidatorului judiciar, lipsă fiind pârâta .
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată dosarul în stare de judecată și se acordă cuvântul .
Practician în insolvență D. V. a solicitat admiterea cererii și antrenarea răspunderii materiale a pârâtei pentru suma stabilită prin raportul de expertiză, respectiv 1.215.957,96 lei .
JUDECĂTORUL – SINDIC
Asupra cererii de față,
P. cererea înregistrată la dosarul cauzei la 12 mai 2014 lichidatorul judiciar C. C. IPURL Tg.J., în cadrul procedurii simplificate a falimentului privind pe debitoarea . ,a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtei S. M. pentru suma de 1.408.429,49 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei rămas neacoperit ce reprezintă valoarea activelor neregăsite faptic la inventariere .
Se arată că, prin sentința nr. 295 din 27 febr. 2013, judecătorul – sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului privind pe debitoare.
Că, în data de 18 martie 2013 pârâta a predat o parte din documentele contabile și s-a stabilit de comun acord ca dată de inventariere 26 martie 2013.
La data de 10 aprilie 2014, în baza atribuțiilor prevăzute de art. 25 din L. 85/2006, lichidatorul judiciar a întocmit și depus la dosarul cauzei raportul cauzal nr. care a concluzionat că apariția stării de insolvență s-a datorat îndatoririi societății, prin contractarea de credite bancare foarte mari cât și prin credite comerciale, gradul de îndatorare înregistrând valori ridicate pe perioada analizată.
De asemenea starea de insolvență s-a datorat neîncasării creanțelor ceea ce a făcut ca debitoarea să fie lipsită de importante sume de bani ce puteau fi folosite pentru plata datoriilor și finanțarea activității; încetării activității desfășurate începând cu anul 2010 și pierderea înregistrată; prin încetarea activității desfășurate s-a ajuns la imposibilitatea plății la termenele scadente a datoriilor către instituțiile bancare și buget, astfel acumulându-se rate restante, penalități, obligații și accesorii de peste 12.400 mii lei, conform tabelului definitiv al creanțelor
Din analiza efectuată de lichidatorul judiciar s-au reținut aspecte legate de premise ale antrenării răspunderii administratorilor debitoarei în condițiile limitativ prev. de art. 138 al.1 din L. 85/2006 respectiv: nepredarea și nejustificarea tuturor bunurilor la inventariere care nu există decât scriptic în documente, acestea nefiind predate la inventariere, care conduce la concluzia că acestea au fost folosite în interes propriu sau în interesul altor persoane ; valorile ridicate ale creanțelor, care ar putea avea ca și cauză folosirea fondurilor bănești și creditelor persoanei juridice în folosul propriu al administratorului și altor persoane.
Ulterior, creditorul AJFP Gorj prin adresa nr._ din 19 aprilie 2013, a solicitat ca lichidatorul judiciar să indice persoanele culpabile din prisma art. 138 din L. 85/2006, așa încât a fost depus la dosarul cauzei completare la raportul amănunțit nr. 2002 din 9 aprilie 2013 – anexa 2, în care au fost menționate persoanele care le-ar fi imputabile apariția stării de insolvență, respectiv d.na S. M. care avea calitatea de asociat unic și administrator social al debitoarei .
P. încheierea nr. 785 din 22 mai 2013 a fost aprobat raportul cauzal completat .
În data de 26 martie 2013 s-a procedat la inventarierea bunurilor din averea debitoarei, conform procesului verbal de inventariere și listelor de inventariere .
Din documentele financiar – contabile, lichidatorul judiciar a constatat că în averea debitoarei existau active în valoare de 1.927.410,96 lei .
Din procesul verbal de inventariere din data de 26 martie 2013 rezultă că a fost analizat atât scriptic cât și faptic soldul fiecărui cont din balanța de verificare la 28 febr. 2013 – ultima depusă de debitoare de unde se constată că nu au fost justificate și predate pentru inventariere de către administratorul social mai multe active: instalații, mijloace de transport, animale și plante – sold cont 213 – 1.968, 43 lei ; echipamente tehnice( mașini și utilaje ) – sold 1.290,00 lei ; mobilier, aparatură birotică, alte active – 2.818,80 lei ; imobilizări corporale în curs - sold cont_,21 lei ; materiale – 25.190,36 lei ; mărfuri - 1.210,36 lei ; furnizori debitori – 448.899,82; clienți – 475.010,.22 lei ; cheltuieli înregistrate în avans- 182.384,19 lei ; conturi în lei – 973,40 lei ;casa în lei 87,70 lei .
Conform situației analitice la 31 dec. 2012 pentru clienți, toate creanțele sunt prescrise și nu se predau documente care să fi întrerupt cursul prescripției .
În concluzie, față de bunurile nepredate la inventariere, valoarea creanțelor care sunt prescrise și pentru care nu au fost predate acte, rezultă că au fost folosite în interes personal de administratorul debitoarei, fiind incidente astfel disp. art. 138 al.1 lit. a din Legea insolvenței .
De asemenea ,lichidatorul judiciar consideră că sunt aplicabile și prev. art. 138 al.1lit. d din L. 85/2006, întrucât debitorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, situația scriptică și lista imobilizărilor pe conturi la 28 febr. 2013, necorespunzând cu situația faptică ce a fost constatată la inventariere .
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 138 al.1 lit., a și d din L. 85/2006 .
La data de 4 iunie 2014, pârâta S. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că susținerile lichidatorului judiciar ca neîntemeiate în totalitate și că la acest moment cererea nu trebuia formulată, invocând astfel excepția prematurității introducerii cererii deoarece bunurile mobile și imobile ale societății debitoare nu au fost valorificate până în prezent și deci nu se cunoaște datoria certă.
La data de 18 iunie 2014, lichidatorul judiciar a formulat răspuns la întâmpinare considerând că motivele invocate de pârâtă sunt neîntemeiate .
A susținut că excepția prematurității cererii este neîntemeiată deoarece valoarea creanțelor înscrise la masa credală este de 13.042.696,40 lei, iar bunurile debitoarei sunt suma obținută din vânzare neacoperind întreaga masa credală, dacă s-ar vinde ,momentan la vânzare la prețul de 693.680 lei,
În ședința publică din 24 sept. 2014, apărătorul pârâtei, av. C. D. a solicitat încuviințarea probei cu expertiza contabilă în vederea stabilirii vinovăției pârâtei în raport la motivele invocate în cererea de antrenare a răspunderii referitoare la nepredarea și nejustificarea bunurilor la inventariere care nu există scriptic în documente, nefiind predate la inventariere fapt ce a condus la concluzia că acestea au fost folosite în interes propriu .
Judecătorul – sindic a încuviințat proba cu expertiză contabilă, a fost numit expert d.na expert T. M., cu un onorariu de 3000 lei, raportul fiind întocmit și depus la dosar la 12 martie 2015, iar la data de 25 martie 2015, pârâta a formulat obiecțiuni, expertul contabil depunând la dosar răspuns la obiecțiuni la 21 aprilie 2015.
Judecătorul – sindic, analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, apreciază ca fiind întemeiată în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator social al debitoarei, reținând următoarele considerente.
Cu referire la excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă, judecătorul sindic reține că aceasta nu este o excepție propriu-zisă, ci doar o apărare a pârâtei.
Astfel, pentru a opera excepția prematurității introducerii cererii de antrenare a răspunderii materiale pârâta ar fi trebuit să demonstreze fie că încă nu s-a întocmit un raport asupra cauzelor care să indice persoanele care se fac vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, fie că lichidatorul judiciar nu avea informații în legătură cu persoanele vinovate.
Or, motivul pentru care se invocă această excepție este acela că încă nu au fost valorificate bunurile din averea debitoarei, astfel încât, în opinia pârâtei, abia după aceea ar trebui eventual formulată o astfel de cerere.
Această apărare nu poate fi reținută, pentru că, pe de o parte, valoarea bunurilor societății debitoare nu acoperă valoarea creanțelor înscrise la masa credală, iar pe de altă parte, motivele pentru care se antrenează o răspundere materială țin de răspunderea civilă delictuală specială și au ca efect obligarea pârâtului să suporte din averea proprie plata creanțelor de la masa credală, societatea fiind practic absolvită de aceste plăți.
Cu alte cuvinte, dacă există motive de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al societății, acesta răspunde personal, cu bunurile proprii, nu societatea debitoare.
Or, tocmai acest lucru îl susține în mod nefondat pârâta.
De asemenea, pe fond, judecătorul sindic constată că tocmai bunurile care pârâta susține că există, nu au fost predate lichidatorului judiciar la inventariere, aspect care rezultă din procesul verbal din26.03.2014, semnat și însușit de pârâtă în calitate de administrator social.
Acest proces verbal a făcut o analiză amănunțită a situației conturilor, în sensul că s-a specificat dacă a fost justificat soldul existent la data inventarierii, precum și motivul nejustificării acestuia.
Astfel, la bunuri, s-a arătat că „nu se predau bunurile”, tocmai pentru că nu existau pentru a fi predate, iar la creanțe s-a arătat că sunt prescrise și nu au fost predate documente din care să rezulte că ar fi fost întrerupt termenul de prescripție.
Cu privire la imobilizările corporale, pârâta a recunoscut că materialele au fost folosite pentru edificarea unui imobil, însă fără a exista și documente din care să rezulte acest aspect. De altfel, pentru acest imobil nu au fost predate autorizație de construcție, acte de proprietate, procese verbale de recepție finală documente cadastrale, acte din care să rezulte că acest imobil a fost construit de debitoare.
De asemenea, se constată că deși aceste bunuri au fost cuprinse în contul respectiv încă din anii 2005-2007, după folosirea acestora nu au fost scăzute din soldul contului pe baza unui proces verbal de recepție finală. Nu există, conform expertizei efectuate în cauză, devize sau situații de lucrări cu încorporarea acestor materiale.
În aceste condiții, se constată că nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea.
Mai mult, se reține că materialele erau consumabile și au fost folosite anterior anului 2010, ceea ce conduce la concluzia că ele există doar scriptic, nu și faptic, de unde rezultă din nou că nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea.
Pe de altă parte, expertul a constatat din analiza documentelor contabile existente într-o arhivă păstrată de pârâtă, că actele întocmite, respectiv contabilitatea debitoarei nu reflectă o situație patrimonială exactă și conformă cu realitatea, deoarece nu a fost efectuată anual inventarierea patrimoniului, conform Legii contabilității nr.82/1991 și Ordinului nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
S-a reținut de asemenea, că deși societatea nu a realizat venituri în perioada expertizată, a înregistrat pierderi financiare cu efect direct asupra stării de insolvență.
În urma calcului efectuat de expertul contabil s-a constatat că debitoarea avea un grad de îndatorare de 93,93% (în condiții normale de activitate, nivelul gradului de îndatorare trebuie să fie în jur de 50%, iar o limită e peste 80% indică o dependență de credite), de aceea ,valoarea creditelor contractate de societate a fost una din cauzele intrării în insolvență, alături de pierderile înregistrate de debitoare și neurmărirea situației patrimoniale a acesteia.
Expertul a analizat care sunt sumele ce pot fi scăzute din suma imputată pârâtei, reținându-se că unele active se regăsesc pe teren dar nu au fost predate, acestea fiind în valoare de 6477,23 lei.
La acestea se mai adaugă valoarea mărfurilor în stoc din anul 2007 care nu au fost scăzute din gestiune, deși erau degradate, soldurile conturilor bancare încasate de bănci drept comisioane de administrare, pentru care s-a omis înregistrarea, soldul cont „casă”, și creanțele de recuperat care trebuiau trecute pe costuri.
Totalul acestor sume ce trebuie scăzute este de 194.471,53 lei, rămânând suma de 1.213.957,96 lei din pasivul înscris la masa credală.
Judecătorul sindic constată că în cauză sunt întrunite dispozițiile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, în cauză fiind vorba de o răspundere civilă delictuală de tip special, în condițiile reglementate de Legea nr.85/2006.
P. urmare, fapta ilicită există, aceasta îmbrăcând forma specială prevăzută de acest act normativ, astfel cum s-a reținut în considerentele anterioare.
Vinovăția pârâtei derivă din calitatea sa de fost administrator al societății debitoare, calitate în care avea obligația de a verifica și supraveghea desfășurarea întregii activități a societății, răspunzând și de ținerea corectă a contabilității.
Prejudiciul constă tocmai în acea parte a creanțelor înscrise la masa credală care nu au putut fi acoperite datorită faptului că pârâta nu și-a exercitat corespunzător atribuțiile .
Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu rezultă în aceste condiții cu prisosință, pe de o parte pentru că faptele săvârșite au dus la ascunderea/înlăturarea bunurilor din patrimoniu acestea nemaiputând fi evaluate și valorificate pentru acoperirea creanțelor, iar pe de altă parte, o evidență contabilă defectuoasă nu face decât să nu se cunoască gradul de îndatorare al societății sau destinația sumelor de bani, ceea ce conduce la concluzia că s-a urmărit ascunderea datoriilor către creditori pentru a nu mai putea fi plătite.
Așa fiind, va fi admisă în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar și va fi antrenată răspunderea materială a pârâtei pentru suma de 1.213.957,96 lei, aceasta urmând să fie obligată să o aducă la masa credală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar C. C. IPURL Tg.J. în cadrul procedurii simplificate a falimentului privind pe debitoarea . cu sediul social în cu sediul social în Tg.-J., ., județul Gorj, CUI_, J_ .
Dispune antrenarea răspunderii materiale a pârâtei pentru suma de 1.213.957,96 lei reprezentând o parte din masa pasivă și obligă pârâta să restituie această sumă societății debitoare .
Cu recurs .
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015 la Tribunalul Gorj .
Judecător - sindic, M. E. V.-C. | ||
Grefier, C. G. |
M.V.C./CG. 26.05.2015,ex. 5
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 153/2015.... | Procedura insolvenţei – SRL. Încheierea nr. 420/2015.... → |
|---|
