Alte cereri. Hotărâre din 18-02-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 13712/1748/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.509 R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.02.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: C. C. M.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta . S. A. E. împotriva sentinței civile nr.4630/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI, având ca obiect alte cereri – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reprezentată de consilier juridic I. M. care depune delegație la dosar lipsind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recurenta a depus întâmpinare la dosar în două exemplare, un exemplar fiind comunicat intimatei și faptul că recurenta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa în sensul de a achitat taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, după care
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs.
Intimata prin consilier juridic, solicită admiterea excepției de netimbrare și anularea recursului ca netimbrat. Arată că recurenta avea obligația să timbreze recursul întrucât nu s-a făcut dovada faptului că aceste venituri sunt în execuția bugetară.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției de netimbrare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.11.2012 sub nr._ reclamanta . in contradictoriu cu parata R. Autonoma de Transport Bucuresti ca prin hotararea ce se va pronunta aceasta din urma sa fie obligata sa i) execute obligatia asumata prin contractul de transport public incheiat la data de 29.03.2012, constand in asigurarea in mod continuu a serviciului de transport public de calatori intre Depoul A. – Municipiul Bucuresti si localitatea C. – Judetul Ilfov pe linia nr. 407; ii) achite suma de 40.655 lei reprezentand daune-interese calculate de la data de 22.10.2012, data suspendarii contractului si pana la data introducerii cererii; iii) achite sumele ce reprezinta contravaloarea curselor neefectuate de la data introducerii actiunii si pana la reluarea efectiva a serviciului de transport public calatori intre Depoul A. – Municipiul Bucuresti si localitatea C. – Judetul Ilfov pe linia nr. 407.
In fapt s-a aratat ca parata nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, emitand facturi pentru sume mai mari decat trebuiau achitate in realitate. La fel, parata a suspendat in mod abuziv trasportul de calatori pe ruta mentionata in petitul cererii.
In drept se invoca prevederile art. 1516, 1527, 1528 C. civ.
Cererea a fost timbrata cu 100 de lei.
Parata a depus intampinare prin care a invocat exceptia netimbrarii cererii. Pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate, avand in vedere ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, sens in care se invoca exceptia neexecutarii contractului.
In drept seinvoca prevederile art. 115-118 C. proc. civ. si art. 1270 C. civ.
Se solicita si judecata in lipsa.
La termenul din data de 05.06.2013 instanta de fond a pus in discutie exceptia insuficientei timbrarii a cererii și pronunțându-se asupra acesteia a reținut următoarele:
Astfel, art. 2 din Legea nr. 146/1997 impune ca cererile evaluabile in bani să fie timbrate la valoare. In acest sens s-a stabilit taxa de timbru in valoare de 2237,2 lei.
Art. 20 alin. (1) din aceeași lege prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) spune că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Conform alin. (3), neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauza de față, instanța a dispus atat prin rezoluție cat si la primul termen de judecata completarea timbrajului cu taxă de timbru în cuantum de 2237,2 lei (achitandu-se numai 100 lei) și timbru judiciar în valoare de 5 lei și a emis față de aceasta citație in acest sens.
Cu toate acestea, la termenul de judecată, reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru specificată și a timbrului judiciar.
Pentru aceste motive instanța constată că cererea este netimbrată, urmând ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 să admită excepția invocată și să anuleze cererea.
Trebuie retinut ca reclamanta nu este scutita de plata taxelor de timbru, astfel cum sustine aceasta. Este adevarat ca art. 17 din aceeasi lege spune ca sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile formulate, potrivit legii, de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, cand au ca obiect venituri publice. Iar prin venituri publice, conform art. 26 alin. 3 din OMJ nr. 760/1999 intelegem veniturile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin trezoreria statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevazute in legile de aprobare a bugetelor.
Rezulta de aici ca pentru a opera scutirea de taxa de timbru reclamanta trebuie sa faca dovada ca venitul este unul public, iar acest caracter decurge din faptul ca venitul apartine bugetului local sau este vorba de venituri autonome ce provin din sursele prevazute in legile de aprobare a bugetelor.
Se observa ca in speta nu se indeplinesc insa aceste prevederi, cata vreme nicio norma de aprobare a bugetelor nu stabileste caracterul de venit public al acelor venituri care provin din despagubirile acordate ca urmare a nerespectarii obligatiilor decurgand din contractele de transport in comun.
Totodata, se observa ca celelalte norme juridice invocate de reclamant au in vedere cheltuieli, iar nu venituri publice.
Împotriva sentinței civile nr. 4630/12.06.2013, a formulat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că interpretarea instanței de fond în sensul că în speță nu sunt îndeplinite prevederile art.26 alin. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/1999 câtă vreme nici o normă de aprobare a bugetelor nu stabilește caracterul de venit public al acestor venituri care provin din despăgubiri acordate ca urmare a nerespectării obligațiilor decurgând din contractele de transport public reprezintă o analiză simplistă și fără temei legal de vreme ce este lesne de înțeles ca de vreme ce transportul public este serviciu de utilitate publică și plata acestuia se asigură din bugetul local rezultă că toate sumele adiacente sau în legătură cu acest serviciu inclusiv despăgubirile acordate ca urmare a nerespectării obligațiilor decurgând din contractele de transport public vor fi atrase la bugetul local și pe viitor folosite pentru susținerea permanentă a serviciului respectiv.
S-a mai arătat că în ceea ce privește caracterul de venit public a sumelor cu care se achită transportul public și ca acest transport este unul de utilitate publică rezidă din raționamentul potrivit căruia dacă astfel de sume ar proveni din alte surse ale unităților administrativ teritoriale ar exista riscul neasigurării transportului sau asigurării defectuoase a acestuia în raport de alte venituri a căror certitudine poate fi îndoielnică și care nu se pot prevedea.
De aceea sumele aferente transportului public sunt asigurate din venituri publice, respectiv bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, tocmai pentru a putea fi prevăzute și acoperite cu regularitate.
A mai arăta recurenta că sumele eventual încasate ca despăgubiri sau sub orice altă formă ca urmare a unor contracte de servicii publice vor fi încasate ca venit public la bugetul local având același caracter ca și al acestora care au fost destinate pentru asigurarea serviciului public izvorul de drept al acestora fiind un contract de prestări servicii de utilitate publică nicidecum unul comercial.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.02.2014, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Intimata a arătat că în mod corect instanța de fond a sancționat neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru și în plus în mod corect s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că în cauza de față sunt implicate venituri publice.
Astfel s-a arătat că reclamanta nu se găsea în situația de scutire de taxă de timbru prevăzută de art. 17 din legea nr. 146/1997 pentru că obiectul dedus judecății nu avea legătură cu veniturile publice, în cauză nefiind vorba de un act administrativ, ci de un contract civil și pentru că reclamanta avea pretenții evaluabile în bani era obligată să achite taxa de timbru.
În drept au fost invocate dispozițiile legii nr. 146/1997, legii nr. 273/2006, art. 115-118 C. proc. Civ, art. 1270 Cod Civil, contractul nr. 3198/29.03.2012.
În ședința publică din data de 18.02.2014, Tribunalul din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la netimbrarea cererii, se rețin în fapt și în drept următoarele:
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs, constatând că cererea nu este timbrată, Tribunalul a dispus citarea recurentei cu mențiunea achitării sumei de 4 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 0,3 lei, cu titlu de timbre judiciare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.
Deși a fost citată cu mențiunea de a achita suma de 4 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbre judiciare de 0,3 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13 din dosar, recurenta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.
F. de cele de mai sus, Tribunalul urmează a retine ca, în speță, devin aplicabile prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 35 alin. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997).
În consecință, constatând că, deși i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar datorate, recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată, având în vedere și dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 care stabilesc că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, Tribunalul va admite excepția invocată și va anula cererea ca netimbrată.
Tribunalul, reține cu privire la susținerile recurentei în sensul că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 17 din legea nr. 146/1997 potrivit cărora: „scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile formulate, potrivit legii, de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.
Astfel se reține că potrivit art. 26 alin. 3 din OMJ nr. 760/1999 prin venituri publice se înțelege veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin trezoreria statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevazute in legile de aprobare a bugetelor.
Ori în cauza de față, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor sume rezultate din încheierea unui contract civil și nu din executarea unui act administrativ.
Pentru aceste motive de fapt și de drept,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare.
Anulează cererea de recurs formulată de recurenta . S. A. E. împotriva sentinței civile nr.4630/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. C. C. M. R. P.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: M.E./2exemplare
Jud.fond :H. D. - Jud. /C.
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1107/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
