Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1080/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 4505/1748/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1080 A
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Decembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. E.
Grefier A. M. O.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul N. T. SRL, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual - apel și modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelanta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, după care:
Tribunalul, observând ca la dosar au fost atașate înscrisuri pertinente și utile soluționării cauzei, nemaifiind necesare alte probe, rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, instanța constata următoarele:
Prin încheierea din data de 11.09.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea privind pe creditor CNADNR - DRDP BUCURESTI și pe debitor N. T. SRL, ca neîntemeiată.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției încheiat de intimată, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002. Prin același proces-verbal, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a aprecit că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel apelanta CNADNR - DRDP BUCURESTI, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/17.10.2011.
Apelanta a arătat că, în fapt, la cererea sa, B. A. și G. a început procedura executării silite împotriva debitorului N. T. SRL,, întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlu executoriu, respectiv procesului-verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/17.10.2011.
Prin incheierea atacata, instanta de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executarii silite, motivand că în speță ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 144/2012.
Astfel, conform dispozitiilor Legii nr. 144/2012, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca "tarifele de despagubire prevazute de OG nr. 15/2002 (: . .) aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza. "
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenientii care au fost sanctionati in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanta tarifele de despagubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 avand natura contraventionala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienti care au contestat in instanta.
In baza acestor considerente, precum si a principiului de drept civil "daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze", apelanta a apreciat ca in speta de fata dispozitiile Legii nr. 144/2012 nu isi au aplicabilitate.
Mai mult decat atat, in temeiul art. 20 NCPC judecatorul are indatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el insusi principiile fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile prevazute de lege.
Prin Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, (forma legala in vigoare pana la aparitia Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie " obligatia platii unui tarif pentru utilizarea retelei de drumuri nationale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si straini, pentru vehiculele inmatriculate.
Distinct de sanctiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contraventiei generat si semnat electronic conform dispozitiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului retinerea si obligatia de a achita cu titlu de despagubire o anumita suma de bani, in functie de tipul de vehicul care a fost folosit fara a detine rovinieta valabila.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozitiile generale si obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 57/2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decat atat, procedura de incuviintare a executarii silite fiind o procedura necontencioasa, judecatorul fondului realizeaza o cercetare formala si limitata ("pipaie fondul") la verificarea indeplinirii conditiilor inscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da nastere unor aparari pe exceptie si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neinceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestati ei la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC incuviintarea executarii silite poate fi respinsa numai daca hotararea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Apelanta a mai arătat că, instanta de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoasterii din oficiu a dreptului in vigoare in Romania, in momentul pronuntarii si deliberarii asupra incuviintarii executarii silite, avea obligatia sa respecte dispozitiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozitiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotararilor judecatoresti sau altor inscrisuri pronuntate ori, dupa caz, intocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
S-a mai arătat că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC incuviintarea executarii silite se face fara citarea partilor, tocmai pentru faptul ca procedura incuviintarii executarii silite este o procedura necontenciosa, legiuitorul reglementand clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta faza, instanta de executare are numai obligatia de a verifica daca procesul - verbal de contraventie a fost adus la cunostinta contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a incuviintarii executarii silite, nu se impune ca instanta de executare sa faca distinctiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, intrucat numai partea interesata poate invoca neregularitatile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului ¬verbal de contraventie, in masura in care dovedeste o vatamare in drepturile sale recunoscute de lege, si nu instanta investita cu o cerere de incuviintare silita.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm, art.665 alin.6 Cod proc.civ. .
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat spre a-și susține poziția procesuală.
Analizând sentința civila apelata in raport de motivele invocate tribunalul constată că se impune menținerea sentinței primei instanțe cu înlocuirea motivării pentru considerentele ce succed:
Prin art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, s-a stipulat că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Analizând solicitarea apelantei prin raportare la dispozițiile legale enunțate anterior Tribunalul reține că cererea de încuviințare a executării silite este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând creanța ce se solicită a fi pusă în executare nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute în mod expres de disp. art. 665 cod proc civ. Astfel, pe baza înscrisurilor depuse la dosar nu se poate verifica existența caracterului cert al creanței – din actele anexate cererii introductive nerezultând faptul că tarifele respective au fost aplicate si necontestate ( în caz contrar, acestea fiind anulate, nu se mai poate da curs executării silite ).
În al doilea rând textul de lege menționat anterior trebuie interpretat plecând de la intenția legiuitorului și anume – exonerarea persoanelor sancționate contravențional de la plata tarifelor de despăgubire aplicate până la data intrării in vigoare a legii precum și înlăturarea acestor tarife pe viitor. Așadar, prin modificarea legislativă s-a făcut o nouă apreciere asupra oportunității aplicării tarifului de despăgubire, legiuitorul considerând că măsura adoptată anterior este excesivă – aspect ce reiese din modul prin care acesta a înțeles să extindă efectele noii reglementări retroactiv și tarifelor aplicate anterior intrării în vigoare a legii prin care acestea au fost înlăturate.
Totodată Tribunalul apreciază că se impune o interpretare unitară cu privire la înlăturarea tuturor tarifelor aplicate pana la data intrării in vigoare a legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 pentru a nu se crea situații discriminatorii pentru persoane aflate în situații identice – împrejurare ce ar conduce la nesocotirea atât a dispozițiilor Constituției Românie câr și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu în cazul în care 2 persoane ar fi sancționate contravențional în aceeași zi aplicându-se și tariful de despăgubire și ar contesta măsura aplicată în termen însă la date diferite una înainte de data intrării în vigoare a legii iar cealaltă ulterior acestei date prin aplicarea strict textuală a art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 s-ar crea o situație discriminatorie nejustificată prima persoană beneficiind de anularea tarifului iar cea de două fiind obligată să îl achite. O astfel de interpretare ce ar genera efectele expuse anterior contravine și intenției legiuitorului care a înțeles să înlăture măsura complementară și să exonereze de la plata tarifului inclusiv persoanelor cărora li se aplicase această măsură anterior modificării legislative.
Pentru aceste motive care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A împotriva încheierii din data de 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul N. T. SRL cu sediul în P., .-5, judet Ilfov,, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, M. E. | |
Grefier, A. M. O. |
Concept red. gref. A.O. 06 Ianuarie 2015
Red. Jud: CD 06.01.2015 /3 ex
Judecător fond: G. M. / Judecătoria Cornetu
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 1888/2014.... | Acţiune în anulare. Sentința nr. 116/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
