Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 3612/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3612/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 2672/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3612/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. V. B.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe creditor O. R. SA și pe debitor G. A. SA, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 25.11.2014 și apoi astăzi 02.12.2014 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 26.08.2014 creditoarea O. R. SA a formulat ăn temeiul art.1013 și urm Cod procedură civilă cerere de emitere a ordonanței de plată în contradictoriu cu debitoarea G. A. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 215.960,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de creditoare în temeiul contractelor încheiate și despăgubiri contractuale datorate pentru rezilierea acordurilor în sumă de 1.449.423,25 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii a arătat că între părți au existat relații comerciale în cadrul cărora societatea creditoare a efectuat operațiuni având ca obiect furnizarea de pachete de servicii de comunicații electronice către debitoare (client), în virtutea mai multor contracte de prestări servicii depuse la dosarul cauzei, respectiv Condițiile Contractuale de Bază, Termenii și Condițiile Generale, contractul ./4995/10/12 din 25.10.2012, contract ./4225/10/12 din 29.10.2012, contractul ./4212/12/12 din 18.12.2012, contractul ./20.12 din 20.12.2012, contractul ./4210/12/12 din 20.12.2012 și actul adițional cu acceași dată, contractul ./4211/12/12 din 20.12.2012, contractul de cesiune din 20.12.2012 încheiat între Safemarket Trade SRL în calitate de cedent și debitoare în calitate de cesionar cu privire la contractele de abonament în care creditoarea are calitatea de prestator de servicii, contractul de cesiune din 20.12.2012 încheiat între Alfa Trade Securities SRL în calitate de cedent și debitoare în calitate de cesionar cu privire la contractele de abonament în care creditoarea are calitatea de prestator de servicii, contractul de cesiune din 20.12.2012 încheiat între Top Trade Securities SRL în calitate de cedent și debitoare în calitate de cesionar cu privire la contractele de abonament în care creditoarea are calitatea de prestator de servicii, contract ./07.01 din 07.01.2013, contract ./4210/12/12 din 21.12.2012 și actul adițional din aceeași dată, contractul ./05.03 din 05.03.2013, contractul ./07.03 din 07.03.2013, contractul ./1477/03.13 din 29.03.2013, contractul ./22.04 din 22.04.2013, contractul ./22.04 din 22.04.2013, contractul ./4205/06/13 din 07.06.2013, contractul de cesiune din 15.07.2013 încheiat între debitoare în calitate de cedent și Pătrascu C. O. în calitate de cesionar cu privire la abonamentul pentru numărul de telefon_, contractul ./1686/07.13 din 15.07.2013 și contractul ./7115/07.13 din 24.07.2013 și actul adițional nr. 1.
Mai arată că a notificat debitoarea la data de 09.07.2014, așadar este îndeplinită condiția prealabilă pentru introducerea unei cereri de emitere a ordonanței de plată, creanța fiind certă, obligația de plată a abonamentelor O. a fost însușită neechivoc de către debitoare prin semnarea contractelor, valoarea creanței principale reiese din facturile emise de subscrisa, este lichidă potrivit art.662 alin.3 c.pr.civ. aceasta rezultând din înscrisurile însușite de debitoare respectiv contractele și facturile emise și exigibilă întrucât sumele au devenit scadente în perioada 21.06.2013 data scadenței primei facturi, creanța fiind recunoscută în mod expres de către debitoare.
În susținerea cererii a depus la dosar înscrisuri în copie respectiv contractele încheiate între părți, contracte de cesiune, facturi, somația prealabilă, calculul despăgubirilor, alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei – fila 3 dosar.
Legal citată debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în combaterea cererii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În fapt între părți au existat relații comerciale în cadrul cărora societatea creditoare a efectuat operațiuni având ca obiect furnizarea de pachete de servicii de comunicații electronice către debitoare (client), în virtutea mai multor contracte de prestări servicii depuse la dosarul cauzei, respectiv Condițiile Contractuale de Bază, Termenii și Condițiile Generale, contractul ./4995/10/12 din 25.10.2012, contract ./4225/10/12 din 29.10.2012, contractul ./4212/12/12 din 18.12.2012, contractul ./20.12 din 20.12.2012, contractul ./4210/12/12 din 20.12.2012 și actul adițional cu acceași dată, contractul ./4211/12/12 din 20.12.2012, contractul de cesiune din 20.12.2012 încheiat între Safemarket Trade SRL în calitate de cedent și debitoare în calitate de cesionar cu privire la contractele de abonament în care creditoarea are calitatea de prestator de servicii, contractul de cesiune din 20.12.2012 încheiat între Alfa Trade Securities SRL în calitate de cedent și debitoare în calitate de cesionar cu privire la contractele de abonament în care creditoarea are calitatea de prestator de servicii, contractul de cesiune din 20.12.2012 încheiat între Top Trade Securities SRL în calitate de cedent și debitoare în calitate de cesionar cu privire la contractele de abonament în care creditoarea are calitatea de prestator de servicii, contract ./07.01 din 07.01.2013, contract ./4210/12/12 din 21.12.2012 și actul adițional din aceeași dată, contractul ./05.03 din 05.03.2013, contractul ./07.03 din 07.03.2013, contractul ./1477/03.13 din 29.03.2013, contractul ./22.04 din 22.04.2013, contractul ./22.04 din 22.04.2013, contractul ./4205/06/13 din 07.06.2013, contractul de cesiune din 15.07.2013 încheiat între debitoare în calitate de cedent și Pătrascu C. O. în calitate de cesionar cu privire la abonamentul pentru numărul de telefon_, contractul ./1686/07.13 din 15.07.2013 și contractul ./7115/07.13 din 24.07.2013 și actul adițional nr. 1.
Ca urmare a serviciilor furnizate de creditoare și a neplății de către debitoare a facturilor în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii conform prevederilor contractuale, creditoarea a emis facturile fiscale restante cu referință internă_/07.06.2013 cu sold pozitiv de_,63 lei și scadență la 21.06.2013,_/07.07.2013 cu sold pozitiv de_,34 lei și scadență la 21.07.2013,_/07.08.2013 cu sold pozitiv de_,23 lei și scadență la 21.08.2013,_/07.09.2013 cu sold pozitiv de_,23 lei și scadență la 21.09.2013, și_/07.10.2013 cu sold negativ de_,07 lei, debitul total neachitat fiind în cuantum de_,36 lei.
Instanța reține că în conformitate cu pct. 8 din Condițiile Contractuale de Bază coroborat cu art. 1.9 din Termenii și Condițiile Generale, creditoarea a reziliat contractele pentru neîndeplinirea în mod ferm de către debitoare a condițiilor de plată asumate.
Mai reține instanța că întrucât încetarea contractelor este urmarea neplății facturilor de către debitoare și a rezilierii acordurilor de voință anterior împlinirii perioadei de 24 de luni pentru care au fost încheiate, G. A. SRL datorează în conformitate cu prevederile art. 1.16 din Termenii și Condițiile Generale despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Aceste despăgubiri au fost evidențiate de creditoare în cadrul facturii cu referință internă_ cu sold pozitiv de_,55 lei și scadență la 21.12.2013, și a facturii cu referință internă_/18.03.2014 cu sold pozitiv de_,34 lei și scadență la 01.04.2014, fiind în cuantum total de_,89 lei.
In drept, instanța reține că potrivit art. 1013 din Noul Cod de procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusive din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege.
Având în vedere că debitoarea nu a depus întâmpinare, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală în raport de actele aflate la dosar. Astfel, în absența oricăror apărări din partea pârâtei și având în vedere că dovada plății trebuie făcută de către pârâtă, ceea ce nu s-a făcut în cauză, instanța reține că aceasta nu și-a respectat obligația de plată a facturilor emise.
Potrivit art. 662 din C. proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, și este exigibilă când obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficial termenului de plată.
În primul rând, creditoarea a făcut dovada existenței unor contracte de prestări servicii încheiat între profesioniști, însușite de ambele părți prin semnătură și ștampilare.
În conformitate cu art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă fără dubiu din facturile fiscale emise de către creditoare, în timp ce debitorii nu au administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 277 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
În cauza de față, instanța constată că facturile fiscale în valoare totală de_,25 lei, depuse de către creditoare nu au fost semnate de către debitoare. Cu toate acestea facturile au fost emise în baza prevederilor unor contracte însușite de ambele părți, prin semnătură și ștampilă. Mai mult, instanța reține că prin adresa nr. XX/01.08.2013 debitoarea a recunoscut datoriile pe care le are față de creditoare, luându-și angajamentul de a le achita cât mai curând posibil (fila 14).
În privința împlinirii scadenței, se constată că în conformitate cu prevederile contractuale debitoarea trebuia să achitate facturile fiscale în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii, iar data scadenței, pentru fiecare dintre facturi, s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, fără ca plata debitului scadent să se fi efectuat.
Față de cele arătate, instanța consideră că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de_,25 lei, reprezentând serviciile prestate și neachitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 N.C.proc.civ., pentru aplicarea procedurii speciale a ordonanței de plată și, în consecință va admite cererea și va obliga debitoarea G. A. SRL sa plateasca creditoarei O. R. SA suma de_,36 lei reprezentand debit total restant aferent facturilor fiscale cu referință internă_/07.06.2013 – sold pozitiv,_/07.07.2013 – sold pozitiv,_/07.08.2013 – sold pozitiv,_/07.09.2013 – sold pozitiv, și_/07.10.2013 – sold negativ, precum și despăgubiri în valoare de_,89 lei aferente facturilor fiscale cu referință internă_/07.12.2013 – sold pozitiv și_/18.03.2014 – sold pozitiv calculate în condițiile art. 1.16 din Termenii și Condițiile Generale (TCG).
Totodată instanța va stabili termen de plată de 10 de zile de la comunicare.
Fiind în culpă procesuală, instanța va obliga debitoarea sa plateasca creditoarei și suma de 1841,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat. În același context, pe baza actelor aflate la dosar, instanța reține că pentru suma de 817,73 lei aferentă facturii . nr. 639 emisă de SCA DRAGE & ASOCIAȚII nu s-a făcut dovada plății de către clientul O. R. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea O. R. SA sediul procesul ales în București, ., vila 6, sector 1 în contradictoriu cu debitoarea G. A. SRL cu sediul în B., ..11, complex central, camera 11 bis, etaj 1 și obliga debitoarea G. A. SRL sa plateasca creditoarei O. R. SA suma de_,36 lei reprezentand debit total restant aferent facturilor fiscale cu referință internă_/07.06.2013 – sold pozitiv,_/07.07.2013 – sold pozitiv,_/07.08.2013 – sold pozitiv,_/07.09.2013 – sold pozitiv, și_/07.10.2013 – sold negativ, precum și despăgubiri în valoare de_,89 lei aferente facturilor fiscale cu referință internă_/07.12.2013 – sold pozitiv și_/18.03.2014 – sold pozitiv calculate în condițiile art. 1.16 din Termenii și Condițiile Generale (TCG).
Stabilește termen de plată de 10 de zile de la comunicare.
Obliga debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 1841,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Executorie.
Cu drept de cerere in anulare pentru ambele parti in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 02.12.2014.
Președinte, P. V. B. | ||
Grefier, O. S. |
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 847/2014.... | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 160/2014.... → |
|---|
