Pretenţii. Decizia nr. 689/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 7034/94/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 689R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04 MARTIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - C. D.
GREFIER - M. R.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . SA, împotriva sentinței civile nr.2034/04.04.2013, pronunțata de judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata . REASIGURARE SA, intervenient R. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsă, a depus concluzii scrise, împuternicire avocațială si practica judiciara, iar intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține cauza in pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 12.06.2012 sub nr._, reclamanta S.C. A. – Ț. Asigurări S.A, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. asigurare Reasigurare S.A. și intervenientul R. A., pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.138,91 lei reprezentând indemnizația de asigurare plătită asiguratului CASCO pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ ; a penalităților de 0,1%/zi de întârziere calculate de la scadență până la data pronunțării hotărârii judecătorești; la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, calculate de la data pronunțării până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 13.01.2012, intervenientul conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație, astfel cum rezultă din Procesul verbal . nr._/13.01.2012.
Mai arată că în urma accidentului de circulație a fost avariat autovehiculul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă, cu polița nr._/17.01.2011, în baza căreia a plătit despăgubirea în cuantum de 5.138,91 lei (întocmindu-se dosarul de daună sub nr.CG300864) și întrucât deținătorul autovehiculului înmatriculat cu nr._ avea încheiată la pârâta, asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente de autovehicule, în temeiul art.49 din Legea 136/1995 aceasta răspunde pentru pagubele provocate de asigurații săi.
Reclamanta a menționat că potrivit art.2210 din Codul Civil și Ordinului CSA nr.5/2010 după plata indemnizației asiguratului CASCO s-a subrogat în drepturile acestuia și a solicitat pârâtei, asigurator de răspundere civilă, suma de 5.138,91 lei așa cum rezultă din cererea de despăgubire înregistrată la aceasta la data de 27.04.2012.
În temeiul art. 7201 din codul de procedură civilă pârâta a fost convocată la conciliere pentru data de 30.05.2012, însă aceasta nu s-a prezentat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 2210 din Noul Cod Civil, Ordinul CSA nr.5/2010, art.720 ind.1 din Codul de procedură civilă.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună nr.CG300864.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 419,33 lei conform art. 2 din L146/1997 și timbru judiciar de 3 lei, conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar prin notele scrise depuse la data de 04.03.2013 aduce la cunoștință că a achitat suma de 5138,91 lei.
Prin precizarea depusă la data de 27.03.2013, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data introducerii acțiunii, 12.06.2012 până la data achitării, 11.01.2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând 419,33 lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar și 954,80 lei onorariu de avocat.
Prin sentința civilă nr.2034/04.04.2013, pronunțata de judecătoria B., in dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. – Ț. Asigurări S.A.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
La data de 13.01.2012 R. A., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._.
A fost avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO cu polița nr._/17.01.2011 în baza căreia reclamanta a plătit despăgubirea în cuantum de 5138,91 lei astfel cum rezultă din Extrasul de cont ( dosar de daună înregistrat la . SA sub nr. CG_).
Proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A., polița ./16/H 16/DV nr._.
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 22.04.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna, pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin.2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
În cauză, fapta ilicită constă în încălcarea de către conducătorul auto cu nr. de înmatriculare_ a regulilor de circulație prevăzute de OUG 195/2002, iar între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, culpa intervenientului forțat în producerea accidentului fiind stabilită prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei . nr._.
Parata nu a depus întâmpinare dar la data de 04.03.2013, prin notele scrise depuse la dosar, a adus la cunoștință că a achitat suma de 5138,91lei încă din data 10.01.2013.
Reclamanta prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 27.03.2013 a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi calculate de la 12.06.2012 până la data de 10.01.2013, data achitarii debitului.
Față de precizarea formulată de reclamantă, instanța a calificat-o drept o diminuare a cuantumului pretențiilor solicitate în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ. ce reprezintă prin raportare la dispozițiile art. 129 C.pr.civ. obiectul învestirii instanței.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 22.04.2012, așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris, și că pârâta nu a efectuat plata debitului în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin.4 din Normele aprobate prin Ordinul 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, va obliga pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la 12.06.2012 potrivit cererii reclamantei și în baza principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă - până la data de 10.01.2013.
În temeiul art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Având în vedere faptul că în litigiile comerciale, în prezent denumite litigii cu profesioniști, debitorul este de drept în întârziere de la data scadenței, precum și faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța a obligat parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata reprezentate de 419,33 lei taxa judiciara de timbru, 3 lei timbru judiciar, si 500 de lei onorariu avocațial redus. In temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedura civila instanta a redus onorariul avocatului la suma de 500 de lei avand in vedere complexitatea cauzei si munca indeplinita de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . SA solicitând admiterea recursului formulat, modificarea in parte a sentinței atacate, in sensul obligării pârâtei si la plata integrala a onorariului de avocat in cuantum de 954,8 lei.
În motivarea cererii, recurenta a arătat ca sentința civilă nr. 2034/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ este nelegală, instanța de fond prevalându-se în mod excesiv de posibilitățile conferite de dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. prin diminuarea onorariului de avocat, fără a avea în vedere natura comercială a litigiului, valoarea obiectului cererii, complexitatea cauzei, munca depusă și cheltuielile avansate de avocat pentru soluționarea acestui dosar și, nu în ultimul rând, onor ariile avocațiale practicate in domeniul asigurărilor.
Cu privire la munca depusă de avocat și cheltuielile avansate de acesta, relevante sunt obligațiile stabilite în sarcina societății de avocați prin contractul de consultanță, asistență și reprezentare juridică încheiat cu . SA, respectiv de a prelua sub semnătură dosarele de regres; de a redacta cererea de despăgubire, la care se vor anexa înscrisurile doveditoare ale pretențiilor (termenul de depunere a dosarului a dosarului de regres la debitor va fi de 8-10 zile lucrătoare de la preluarea dosarului completat cu toate documentele. In termen de 6 zile de la primirea dosarelor de daună SCA va transmite către . SA lista dosarelor incomplete menționând documentele lipsă); să dea curs solicitărilor întemeiate ale debitorilor cu privire la completarea dosarelor de regres, în scopul soluționării pe cale amiabilă a unui număr cât mai mare de dosare; să transmită către . SA, în termen de 5 zile lucrătoare, obiecțiunile de ordin tehnic formulate de către debitori în termenul prevăzut de norma CSA aplicabilă; dacă suma datorată nu va fi achitată la scadență, în vederea formulării cererii de chemare în judecată, va convoca la conciliere directă debitorul (termenul de plată acordat debitorului este cel prevăzut de norma CSA); la conciliere, dacă debitorul recunoaște parțial sau integral suma datorată, se poate acorda acestuia un termen de până la 10 zile calendaristice pentru achitarea sumei recunoscute sau, după caz, a sumei datorate. In cazul recunoașterii parțiale a sumei datorate, în lipsa acordului tehnic din partea diviziei daune, SCA va continua demersurile de recuperare a diferenței de sumă, dacă aceasta este mai mare de 100 euro); dacă debitorul nu efectuează plata până la scadență sau până la termenul acordat cu ocazia concilierii, în termen de 8 zile lucrătoare se vor formula și introduce acțiuni în justiție pentru recuperarea creanțelor, a penalităților și a cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor de avocat, în baza unei hotărâri judecătorești, eventual prin executarea silită a debitorului (Executarea silită se face în termen de 7 zile lucrătoare de la data când hotărâre a este învestită cu formulă executorie); să formuleze apărări pertinente în instanță, întâmpinări, note concluzii, să promoveze căile de atac, acolo unde este cazul sau orice altă cerere/apărare în vederea protejării intereselor . SA; să prezinte toate situațiile periodice cu privire la această activitate la termenele impuse de CSA conform legislației și normelor privind managementul riscurilor pentru activitățile externalizate, precum și a dispozițiilor . SA conform formularelor cerute de aceasta; să utilizeze un program informatic care să permită verificarea în timp real a situației fiecărui dosar în parte cu privire la stadiul acestuia; să aibă instalate sisteme de alarmă și contract cu firma de protecție și pază pentru locația în care își desfășoară activitatea și se află fizic dosarele; toate cheltuielile cu fotocopiere documente, corespondență, curierat, consumabile, program informatic, logistică, know-how sunt în sarcina SCA; să recupereze taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert când este cazul, precum și onorariul executorului judecătoresc suportate de . SA de la debitori; după recuperarea sumelor datorate de către debitori, dosarele vor fi clasate în baza aprobării . SA și vor fi predate compartimentului de la care au fost primite pe baza de proces verbal.
Or, instanța de fond nu a avut în vedere toată activitatea si cheltuielile efectuate de avocat înainte de introducerea cererii de chemare in judecată, dar și ulterior acestui moment.
Mai mult, procedând în acesta modalitate, instanța a afectat forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său" instanța, diminuând onorariul de avocat, a ignorat total conventia partilor prin care societatea noastră si societatea de avocați am negociat, pentru acest dosar, un onorariu de 770 lei + TV A, suma achitată conform ordinului de plată nr.1/25.01.2013 si anexei la acesta.
De altfel, instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că din suma de 954,80 lei acordată cu titlu de onorariu de avocat, 24% reprezintă TVA, iar restul onorariului este supus unei fiscalizări de 21,5 0/0 (16% impozit si 5,5% CAS), rămânând o sumă din care se scad cheltuielile materiale stabilite în sarcina avocatului potrivit contractului de consultanță, asistență și reprezentare juridică, onorariul net al avocatului fiind practic anulat, aceasta întrucât la data judecarii si a cenzurarii onorariului de avocat, Societatea Civila de Avocati "Chirie & Chirie" a achitat TVA-ul, contribuțiile la barou si impozitele aferente onorariului încasat.
În ceea ce privește complexitatea cauzei, a precizat că ne aflăm în domeniul asigurărilor, reglementat prin legi speciale, dar și prin norme ale Comisiei de Supaveghere a Asigurărilor, complexitatea cauzei derivând din multitudinea actelor normative incidente.
Potrivit prevederilor Legii nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările în România, precum și ale Ordinului CSA nr. 14/2011 aplicabil in cauză, procedura de exercitare a regresului împotriva unui asigurător de raspundere civilă de către un asigurător CASCO este o procedură administrativă, necontencioasă.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată ca urmare a atitudinii societății pârâte, care a înțeles să nu își îndeplinească obligațiile la scadență, în acest fel, procedura de exercitare a regresului prin esență administrativă, necontenciaosă, transformându-se într-o procedură contencioasă, cu implicațiile caracteristice, respectiv achitarea taxelor de timbru, timbrului judiciar, comunicarea înscrisurilor, reprezentarea în fața instanței.
Or, aceasta soluție a instanței este de natură a încuraja debitorul care refuză să-și îndeplinească obligatia de plată, acesta fiind «avantajat» prin obligarea sa la cheltuieli de judecată într-un cuantum mai mic decat cel plătit de creditor pentru derularea acestui proces.
De asemenea, a mai invocat practica CEDO în această materie din care rezultă că pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecată acele sume care în mod real si necesar au fost platite de partea care a caștigat procesul în timpul și în legatură cu acel litigiu, caracterul real fiind dat de justificarea că aceste cheltuieli au fost concepute într-o legatură strictă si indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a platit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului, iar caracterul rezonabil al cheltuielilor semnificând faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului si reputația celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
Prin raportare la practica instanței europene, având în vedere obligațiile societății de avocați, precum și cheltuielile suportate pentru executarea contractului de consultanță, asistență și reprezentare juridică, dar și totalitatea taxelor, impozitelor si contribuții lor datorate, recurenta a arătat onorariul negociat este rezonabil, astfel încât trebuia admis în cuantumul plătit de societatea noastră.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
La data de 03.03.2014, intimata . REASIGURARE SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea cererii, intimata a arătat că potrivit dispozițiilor art.274 al.3 Cod proc.civ se sancționează exercitarea abuziva a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care îl presupune pregătirea apărării.
În susținerea apărărilor, intimata a invocat dispozițiile art.127 alin.1, alin.2, alin.3 lit. a - i din Statutul Profesiei de Avocat.
A mai arătat intimata și că complexitatea si dificultatea cazului au fost reduse având in vedere atât valoarea redusa a debitului cât și durata necesara soluționării cauzei.
Dispozițiile articolului 274 alin.(3) Cod procedură civila, care permite instantei să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de muncă îndeplinita, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului.
Deasemenea, în aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie sa aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea apărării în cauză determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Nu este just că subscrisa, sa suporte un cuantum excesiv al cheltuielilor de judecata cauzat de un onorariu stabilit pe baze contractuale, consecința fireasca a unei asemenea constatări fiind aceea a suportării de către partea care a acceptat stabilirea unui asemenea onorariu, daca acesta a fost stabilit si achitat inițial.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 și următoarele Cod proc.civ, art. 274 si următoarele Cod proc.civ precum si pe orice dispoziții incidente in prezenta cauza.
Examinând recursul formulat, tribunalul retine că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs este criticată hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate, respectiv se invocă faptul că prima instanță a ignorat convenția părților – contractul de asistență juridică, și a diminuat onorariul de avocat fără a lua în considerare valoarea pricinii, natura comercială a litigiului, onorariile avocaților practicate în domeniu și munca depusă de avocat pentru soluționarea dosarului.
Tribunalul constată că prima instanță, aplicând art. 274 alin. 3 C. pr. civ., a diminuat onorariul de avocat solicitat de către reclamantă de la 954,8 de lei la 500 de lei.
În ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă. Însă, dacă nu ar fi existat art. 274 C. pr. civ., contractul încheiat între avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele (drepturile și obligațiile care izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul, întrucât aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv, în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Așadar, în funcția de situația concretă din speță, instanța ar avea posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urmă a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă, care angajează răspunderea civilă delictuală a acesteia (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai prejudiciul suferit de aceasta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul din proces).
În speță, tribunalul în aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată urmează a avea în vedere valoarea pricinii natura cauzei și munca îndeplinită de avocat ( redactarea acțiunii, depunerea tuturor înscrisurilor relevante în vederea soluționării cu celeritate a acțiunii, prezentarea la toate termenele de judecată, susținerea prin concluzii orale a acțiunii).
Astfel Tribunalul reține că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5138,91 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor achitate asiguratului, la plata penalităților de întârziere de 0,1% calculate de la scadență până la data efectivă a plății.
Prin raportare cuantumul debitului solicitat de reclamantă, suma de 954,8 lei solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat, apare ca fiind disproporționat de mare, cuantumul cheltuielilor depășind cuantumul debitului, prin urmare, se constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ., prin reducerea onorariului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . SA, împotriva sentinței civile nr.2034/04.04.2013, pronunțata de judecătoria B., in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata . REASIGURARE SA, intervenient R. A. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 04.03.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: C.D/ 2 exemplare/ 11.04.2014
Jud.fond: G. N. - Jud.B.
| ← Fuziune/Divizare. Sentința nr. 2460/2014. Tribunalul ILFOV | Retragere asociat. Sentința nr. 2247/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
