Pretenţii. Sentința nr. 11/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 4753/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 966 R
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător M. E.
Judecător C. D.
Grefier M. P. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1119 pronunțată la data de 01.03.2013 de Judecătoria B., în cauza având ca obiect pretenții, privind pe recurenta – reclamantă ., în contradictoriu cu intimata - pârâtă . REPREZENTANT și intervenientul V. O. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că recurenta – reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 215 lei.
Tribunalul, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că nu s-au solicitat înscrisuri noi în calea de atac, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.04.2012 sub numărul_, reclamanta S.C. Uniqua A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. Romania asigurare Reasigurare S.A. și intervenientul V. O. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.226,04 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate în temeiul asigurării facultative CASCO; la plata sumei de276,98 lei reprezentând reactualizarea despăgubirii cu 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, respectiv 5,22 lei pe zi corespunzător a 53 zile întârziere, calculate de la data de 19.02.2012 și până la data de 12.04.2012; la plata sumei corespunzătoare reactualizării cu 0,1% calculată, în continuare până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 12.05.2009 a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, asigurat de răspundere civilă auto conform poliței RCA nr._/02.03.2009 și autovehiculul cu număr de înmatriculare_ .
În urma accidentului de circulație, a fost avariat autovehiculul marca F. având nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița . nr._, în baza căreia reclamanta a deschis dosarul de daună nr._ achitând asiguratului păgubit, despăgubirea cuvenită în cuantum de 5.226,04 lei.
Reclamanta a menționat că la data de 03.02.2012 a avizat și convocat la conciliere pârâta pentru achitarea despăgubirii în cuantum de 5.226,04 lei, depunând toată documentația necesară soluționării cererii, de către asiguratorul de răspundere civilă S.C. E. S.A., în termenul de 15 zile prevăzut de lege, însă regresul nu a fost soluționat.
În drept au fost invocate disp. art.1349 alin.1 și 2 din Codul civil, Legea nr.136/1995 și disp. Ordinului CSA.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună nr._.
Cererea a fost timbrată cu 453,26 lei taxă de timbru și 4,5 lei timbru judiciar.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
P. sentința civilă nr. 1119/01.03.2013 s-a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat următoarele:
La data de 12.05.2009 a avut loc un accident rutier in care au fost implicate autoturismele cu nr. de înmatriculare_ si_, soldat cu avarierea acestora.
Autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat CASCO la reclamanta în baza căreia aceasta a plătit despăgubirea în cuantum de 5226,04 lei.
Proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A.
Potrivit dispozițiilor art.998-999 C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat cu intenție, dar și pentru cel produs din culpa sa.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 în limitele indemnizației plătite asigurătorul se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale instanța a constatat ca acestea nu sunt îndeplinite. Astfel, nu s-a făcut de către reclamanta dovada vinovatei asiguratului paratei la producerea accidentului.
Din procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 12.05.2009 BPR Brasov rezulta ca vinovat de producerea accidentului este conducătorul auto cu nr._ care la trecerea de pe banda III spre a doua s-a tamponat cu_ de pe banda II (f. 5).
Reclamanta a depus la dosar un raport de expertiza întocmit de expert tehnic auto C. I. din care rezulta ca politia rutiera a încadrat greșit fapta in sensul ca accidentul de circulație s-a produs din cauza nerespectării de către conducătorul autoturismului_ a regulilor de circulație (f. 22-26).
Insa, reclamanta nu a făcut dovada ca procesul verbal de contravenție întocmit a fost anulat de către o instanța de judecata.
In aceste condiții, reclamanta nu poate susține ca vinovata de producerea accidentului este o alta persoana fata de cea reținuta in procesul verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, constatând ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a respins prezenta cerere ca neîntemeiata.
Împotriva acestei hotărâri, reclamata a formulat recurs prin care solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și în subsidiar, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că sentința de fond este netemeinică și nelegală, întrucât a fost dovedită vinovăția asiguratului RCA.
Din cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară și din declarația conducătorului auto asigurat Casco rezultă că vinovăția în producerea accidentului îi aparține intervenientului din prezenta cauză. Accidentul s-a produs datorită neacordării priorității de trecere de către conducătorul autoturismului_, autoturismului_ . Din această dinamică descrisă de cei doi conducători auto, rezultă clar că vinovăția îi aparține asiguratului pârâtei, care nu s-a asigurat corespunzător la ..
Recurenta – reclamantă a mai arătat faptul că, dacă instanța de fond nu a fost lămurită cu privire la stabilirea vinovăției producerii accidentului, trebuia, conform art. 129 Cod proc. civilă să dispună din oficiu, efectuarea unei expertize auto în clarificarea acestui aspect.
Recursul este întemeiat pe dispoz. art. 304 ind. 1 și 304 pct. 9, art. 66 din Ord. 20/2008 al CSA, art. 69 alin. 3 și art. 274 Cod proc. civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 215 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Intimata – pârâtă și intervenientul, deși legali citați nu au ddepus întâmpinare.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de recurs s-a susținut că înmod nelegal prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, întrucât în speță a fost dovedită vinovăția asiguratului V. O. A., iar din dinamica descrisă de către cei doi conducători auto rezultă că vinovăția îi aparține asiguratului societății pârâte.
Tribunalul reține că prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
La dosarul primei instanțe a fost depus procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.05.2009, emis de BRPU B., iar din cuprinsul acestuia reiese faptul că vinovat de producerea accidentului se face numitul M. I., asiguratul recurentei – reclamante din prezenta cauză.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, iar în speță reclamanta nu a făcut dovada răsturnării acestei prezumții prin anularea procesului – verbal de contravenție. P. urmare, tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de chemare în judecată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 c. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă ., în contradictoriu cu intimata - pârâtă . REPREZENTANT și intervenientul V. O. A., împotriva sentinței civile nr. 1119 pronunțată la data de 01.03.2013 de Judecătoria B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014.
Președinte, N. P. G. | Judecător, M. E. | Judecător, C. D. |
Grefier, M. P. M. |
M.M. 09 Aprilie 2014
Redactat ME – 2 ex.
Jud. fond Galațanu N. – Jud. B.
| ← Asigurare dovezi. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul ILFOV | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
