Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat. Sentința nr. 414/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 414/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 759/93/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 414
Ședința publică de la 04.02.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – M. N. N.
GREFIER - M. M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei faliment privind reclamanta CII N. M. I. in calitate de lichidator judiciar al reclamantei . SRL, în contradictoriu cu pârâtul N. G. M., având ca obiect procedura insolvenței – persoane juridice de drept privat angajare răspundere.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 04.02.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata:
La data de 13.09.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ cererea . SRL prin lichidator judiciar CII N. M. I. prin care a solicitat obligarea pârâtului N. G. M. să suporte pasivul neacoperit al debitoarei insolvabile, prin aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2006, deoarece:
La data de 15.01.2013, a fost deschisă procedura generală a insolvenței la cererea debitoarei S.c. B. S. IMPEX S.R.L.
La data de 21.05.2013, instanța de judecată a admis solicitarea administratorului judiciar și a dispus trecerea la faliment a debitoarei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA N. M. I..
In fapt, a arătat că lichidatorul judiciar desemnat in prezenta cauza a procedat la notificarea societatii debitoare cat si a administratorului statutar al acesteia in vederea predarii documentelor conform prevederilor art. 28 din Legea 85/2006 cu modificarile la zi.
Urmare acestor nortificari transmise prin posta cu confirmarte de primire la sediul Lichidatorul Judiciar s-au intors ambele plicuiri cu mentiunea "destinatar necunoscut".
A învederat că s-a procedat la intocmirea unei adrese catre Directia pentru Evidenta Persoanelor in vederea comunicarii adresei actuale pentru dl. N. G. M., aceasta institutie comunicandu-ne aceeasi adresa la care au fost transmise si primele notificari. Cu toate acestea Lichidatorul Judiciar a procedat la renotificarea societatii debitoare cat si a reprezentantului legal, plicuri ce au fost returnate cu metiunea "destinatar necunoscut".
Lichidatorul Judiciar a trasnmsis o adresa catre DGFP ILFOV in vederea transmisterii documentelor depuse si inregistrata la aceastra instututie pentru a da posibilitatea analizarii si intocmirii Raportului in baza art. 59 din Legea 85/2006.
Obligatia societatiilor prin organle sale statutare au obligatia de a tine contabilitatea si evidenta tuturor actelor conform legislatie de specialitate.
In urma demersurilor efectuate de Lichidatorul Judiciar precum si a raspunsurilor primite de la institutiile abilitate rezulta ca in patrimoniul societatii debitoare nu au fost identificate bunuri, astfel incat nu este posibila recuperarea creantelor inscrise in tabelul definitiv consolidat al obligatiilor debitoarei B. S. IMPEX S.R.L motiv pentru care a solicitat sa se dispună obligarea organelor de conducere ale acesteia, respectiv N. G. M. sa suporte intreg pasivul neacoperit.
Nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus Iichidatorul judiciar in imposibilitatea de a verifica modalitatea de inregistrare a evidenteleor contabile, legalitatea acestora, instrainarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la starea de insolventa a societatii debitoare. In sustinerea celor afirmate mai sus invocam dispozitiile art. 9 alin. 1 din Legea 82/1991 a contabilitatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "documentele oficiale de prezentare a situatiei economic o-financiare a persoanelor pevazute la art.1 sunt situatiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlate informatii referitoarte la activitatea desfasurata".
Astfel a apreciat ca nedepunerea actelor contabile conform art. 28 din Legea 85/2006, instituie o prezumtie relativa a netinerii unei contabilitati in conformitate cu legea si a legaturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societatii in incetare de plati. In acest sens precizam si faptul ca din verificarile efectuate rezulta ca reprezentantii legali ai debitoartei nu si-au indeplinit cu regularitate obligatiile declarative in sensul ca societatea nu a inregistrat situatiile financiare la organul competent in conformitate cu dispozitiile Codului de provcedura fiscala, ale Legii nr._ si ale Legii contabilitati.
A invederat că raspunderea organelor de conducere ale societatii debitoarte este atrasa in stransa legatura cu nedepunerile culpabile ale documentelor sus-mentinate, omisiune vadit imputabila acestora, mai cu seama ca atat timp cat acestia au continuat sa functioneza a adus prejudicii majore creditorilor.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 64/15.01.2013 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 12 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei debitoarei ., iar prin sentința civila nr. 1280/21.05.2013 s-a dispus . debitorului ., a fost numit lichidator N. M. I. și s-au luat măsurile legale subsecvente .
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din creanțe in valoare de 19.520 lei creanța datorata către DGFP Ilfov, 1.286.980 ron către Administrația Fondului pentru Mediu si 3.867.896,71 ron către BRD Group Societe Generale SA.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolventei, întocmit în condițiile art.59 din lege si celelalte rapoarte întocmite de administratorul judiciar, s-a reținut din situația regăsita in documentele financiare ca societatea a acumulat datorii către creditori ajungând la situația de a nu ii mai putea onora la termenele stabilite; societatea a depus pe parcursul funcționarii bilanțurile aferente anului 2007 si 2009, bilanțurile aferente anului 2008 si perioadei 2010-2012 nefiind comunicate de DGFP Ilfov ori publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe; din analiza documentelor avute la dispoziție, nu se poate verifica evoluția activului si pasivului debitoarei de la data întocmirii bilanțului contabil 31.12.2009 si pana la momentul deschiderii procedurii simplificate, din datele analizate nu s-au putut formula concluzii in ceea ce privește apariția stării de insolvabilitate.
Conducerea societatii a fost asigurata de paratul N. G. M. care, deși notificat, nu s-a prezentat si nu a depus actele contabile ulterioare anului 2009, după data de 31.12.2009 societatea nu a mai depus situații financiare la organele fiscale, iar administratorul statutar nu a făcut dovada faptului pozitiv al existentei actelor contabile prevăzute de lege întocmite după aceasta data.
Prin S.C. nr. 336/17.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, la cererea lichidatorului, în temeiul art. 131 din C.pr.civ., față de lipsa de bunuri ori alte valori din patrimoniul debitoarei, s-a dispus închiderea procedurii insolventei, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri sau responsabilități față de procedură și participanții la procedură și radierea debitoarei de la oficiul registrului comerțului.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._, reține următoarele:
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a pârâților este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolventei, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvență, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolventei, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu vinovatie
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este, conform art.1169 C.civ., în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamanta creditoare susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, și anume a faptelor de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În privința faptelor de a ține o contabilitate fictivă și de a face să dispară contabilitatea societății, instanța constată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală, potrivit art.1169 C.civ., de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâți și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâții ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâților ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
Simplul fapt că pârâtul nu a predat actele contabile nu prezumă că nu ar fi ținut contabilitatea societății la care a îndeplinit funcția de administrator și lipsa dovezii că existenței legăturii de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin ea însăși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.
În consecință, instanța reține că reclamantul nu a probat săvârșirea de către pârâtă a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
TRIBUNALUL
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamantul CII N. M. I. in calitate de lichidator judiciar al reclamantei . SRL, cu sediul în București, .. 22, ., . in contradictoriu cu pârâtul N. G. M. domiciliat în comuna Vărăști, ., întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. M. M. A.
Red.jud.MNN 17.02.2014
Dact. MMA
Ex.4
Comunicat……………………..
Ex……………1-BPI+1C.p.c.………
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 63/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2729/2014.... → |
|---|
