Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1090/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1090/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 3566/93/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1090
Ședința publică de la 25.03.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – R. N.
GREFIER – E. L. C.
Pe rol judecarea cauzei F. formulată de debitoarea . SRL prin CII T. D., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 18.03.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 25.03.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:
La data de 10.10.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cererea debitoarei . SRL, formulată prin lichidator CII T. D., prin care acesta a solicitat, deschiderea procedurii insolvenței, în forma simplificată împotriva debitoarei și numirea în calitate de lichidator judiciar a practicianului CII T. D..
În susținerea cererii a arătat faptul că societatea debitoare este dizolvată de drept, iar până la înregistrarea prezentei cereri, reprezentanții debitoarei nu au depus nici un bilanț contabil în anii de funcționare.
Totodată a învederat că din adresele primite de la instituțiile bugetare rezultă că societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile/imobile sau cu datorii la bugetul local.
A mai arătat că DGFP Ilfov deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 5 908 lei, iar societatea debitoare nu dispune de fonduri bănești pentru acoperirea pasivului.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 107 alin. 1 lit. A, slit. A, coroborat cu art. 27 alin. 1, cu art. 3, pct. 1 lit. ași art. 1 alin. 2 lit. c, pct. 2-4 și e) din legea nr. 85/2006, art. 2702 din legea nr. 31/1990, art. IV din OUG 43/2010.
În susținerea cererii a depus un set de înscrisuri – filele 4 – 14.
Prezenta cerere a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 200 lei aflată la dosar – fila 18.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În drept,
Instanța are în vedere art.1 și art.3 pct.5 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora procedura insolvenței se aplică debitorilor, având calitatea de comercianți, societăți agricole, grupuri de interes economic sau de alte persoane juridice de drept privat ce desfășoară și activități economice, aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, iar conform art. 3 pct.1 din lege, insolvența reprezintă acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum și de orice alte persoane sau instituții prevăzute expres de lege (art.26 alin.1 din lege).
Mai prezintă interes art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006, care prevede că debitorul aflat în stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, iar cererea trebuie sa fie însoțită de o . acte și declarații enumerate la art. 28 alin.1 din lege.
Rezultă, din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, că aplicarea procedurii reglementate de Legea nr.85/2006 este supusă îndeplinirii a două condiții de fond: a) debitorul să aibă calitatea de comerciant, societate agricolă, grup de interes economic sau de altă persoană juridică de drept privat ce desfășoară și activități economice; și b) debitorul să se afle în stare de insolvență (actuală ori iminentă).
În cazul deschiderii procedurii de insolvență la cererea debitorului, prin lichidator ORC proba stării de insolvență actuală rezultă din demersurile efectuate de către lichidator numit de ORC în temeiul legii 31/1990 precum și din faptul că administratorul statutar al debitorului nu a prezentat o situație contrară.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea 85/2006, procedura simplificată se aplică societăților comerciale aflate în insolvență dizolvate anterior formulării cererilor introductive.
În fapt,
Debitoarea a fost dizolvată judiciar și se află în lichidare, conform art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, aspecte care reies din informațiilor emise de ORC aflate la dosar.
Prin încheierea nr. 1598/6.03.2009 Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a dispus numirea GENERAL GROUP EXPERT SPRL în calitate de lichidator al debitorului . SRL, în condițiile prevăzute de art. 237 și următoarele din Legea 31/1990.
În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar de către lichidator, instanța reține că titlurile executorii de la f. 10,11 dosar sunt prescrise ,creanța înscrisă în cuprinsul acestora neavând caracter cert în condițiile în care potrivit art. 91 alin. 1 C.pr.fisc. „Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel”.
Totodată, instanța reține că din celelalte probele administrate – fișa sintetică, somații, titluri executorii emise de DGFP Ilfov - nu a rezultat ca debitoarea este în insolventa, deoarece insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art.3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.
Desi o asemenea cerinta nu este reglementata expres si pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creantelor împotriva averii debitoarei în aceasta procedura presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 1000 lei-onorariu lichidator judiciar, cheltuieli de procedură etc. ) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor. Judecătorul sindic învestit trebuie să aprecieze raportul beneficii scontate prin inițierea unor astfel de proceduri versus costuri previzionate, urmând ca în situația unui bilanț negativ soluția de respingere a unei astfel de cereri să fie pe deplin justificată de protejarea interesului public pentru asanarea cu celeritate a mediului de afaceri. Eliminarea acelor entități aflate în stare de insolvență, care există doar formal, neavând nici resurse și nici șanse de redresare, trebuie să fie realizată rapid, la costuri minime și cu utilizarea chibzuită a fondului de lichidare. Într-o situație similara, pentru creanțele bugetare, art.178 alin.1 din codul de procedura fiscala prevede anularea debitelor care, prin valoare, sunt inferioare cheltuielilor de executare.
Mai mult, din economia dispozițiilor LEGII 85/2006 ,rezultă că procedura insolvenței, este o procedură concursuală, colectivă care are drept scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, iar în realizarea acestui scop administratorul judiciar /lichidatorul desemnat trebuie să analizeze activitatea societății debitoare și să întocmească rapoarte cu privire la cele constatate în termene de 20 de zile de la data desemnării sale, de 40 de zile de la data desemnării sale, lunar de la data desemnării sale, și în funcție de aceste rapoarte să sesizeze de urgență judecătorul, inclusiv cu cereri /acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, care poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), adică 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar.
Or, se constată că lichidatorul a fost numit în condițiile art 237 din Legea nr 31/1991, încă din data de 6.03.2009. (fila 4), acesta identificând un unic creditor.
Astfel, față de perioada de timp scursă între momentul numirii lichidatorului ( 6.03.2009) și data introducerii cererii la Tribunal (10.10.2013), care este vădit disproporționată în raport cu termenele instituite de Legea nr 85/2006, instanța apreciază că nicio măsura reală de natură a atinge scopul legii, „acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență”, nu este previzibilă. Nici posibilitatea introducerii unei cereri de atragere a răspunderii patrimaniale a organelor de conducere nu justifică deschiderea procedurii insolvenței în condițiile în care de aprox. 4 ani societatea comercială se află în procedura lichidării, nemaiavând activitate comercială.
Față de considerentele expuse anterior, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de debitoarea . SRL prin CII T. D., cu sediul în B., ., J. ILFOV, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. N. E. L. C.
Red./thred. R.N./E.L.C.
2 ex./
| ← Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1413/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
