Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat. Sentința nr. 1480/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1480/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 3783/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1480
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniștii privind creditoarea C. R. SA si debitoarea . SRL, având ca obiect procedura insolventei.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 22.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata la data de 29.10.2013 pe rolul acestui tribunal creditoarea . a formulat cerere de declansare a procedurii insolventei impotriva debitoarei . SRL, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, instanta de judecata sa dispuna deschiderea procedurii de insolventa impotriva societatii debitoare, in conditiile in care aceasta datoreza suma de_ lei reprenzetând_ lei debit principal si_ lei penalitati contractuale de intarziere calculate pana la data de 17.09.2013, urmand a fi calculate in continuare pana la data deschiderii procedurii insolventei.
In motivarea cererii a aratat ca in fapt, intre creditoare si . SRL au fost incheiate contractele 843Chi/ 09.03.2012, 853Chi/ 02.04.2012, 851 Chi/27.03 .2012, 860Chi/13.04.2012 și 854 Chi/05.04.2012 in baza carora am emis mai multe cupoane de carburant pe care le-a predat debitoarei. A mai precizat faptul ca pe baza cupoanelor primite de la societatea creditoare, debitoarea . SRL a achizitionat carburant din benzinaria C. Militari, fiecare cupon primit de la subscrisa avand o valoare de 200 lei. Desi a folosit cupoanele de carburant, achizitionand combustibil de la benzinaria C. Militari, debitoarea . SRL nu a procedat la achitarea contravalorii acestora desi termenul scadent este depasit. Pentru contravaloarea cupoanelor de carburant emise de societatea sa si predate debitoarei, a emis mai multe facturi fiscale:
Factura fiscala nr._ din data de 12.03.2012 in valoare de_ lei, nr._ din data de 29.03.2012 in valoare de_ lei, nr._ din data de 04.04.2012 in valoare de_ lei, nr._ din data de 06.04.2012 in valoare de_ lei si nr._ din data de 17.04.2012 in valoare de_ lei, facturi fiscale din valoarea carora mai are de achitat suma de_ lei.
In temeiul prevederilor art VI din contractele incheiate intre societatea sa si debitoare, . SRL, datoreaza societatii creditoare penalitati contractuale de intarziere de 0.5 % pe zi din suma neachitata. A mai precizat ca la data de 17.09.2013, cuantumul penalitatilor de intarziere era de_ lei, conform desfasuratorului privind modul de calcul. Mai arata ca in data de 18.03.2013, debitoare a a transmis societatii creditoare o propunere de plata esalonata a debitului pe care insa, nu a respectat-o. Debitoarea a fost notificata in nenumarate randuri, în vederea achitarii datoriei, demersuri care au ramas insa fara rezultat.
In drept, a invocat dispozitiile art.31 din legea 85/2006 invederand ca debitoarea are calitatea de comerciant, fiind inregistrata la ONRC, creanta izvoraste dintr-un raport comercial si este de natura comerciala. Creanta este certa ( intrucat nu este contestata de debitoare nici sub aspectul izvorului si nici al intinderii), lichida (intrucat cuantumul ei este determinat), si exigibila (termenul de scadenta este depasit) Valoarea creantei neachitate depaseste valoarea minima de 45.000 RON. Totodata arata ca desi a fost notificata si s-a incercat solutionarea pe cale amiabila a litigiului prin incheierea unei tranzactii, debitoarea nu si-a onorat obligatia de plata. Au trecut mai mult de 90 de zile de la data scadentei debitului.
A mai solicitat instituirea obligatiei de a pune la dipozitia judecatorului sindic a tuturor informatiilor privitoare la activitatea si averea sa precum si a listei cu platile si transferurile patrimoniale efectuate in cele 90 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive. Obligarea prezentarii urmatoarelor acte: ultimul bilant contabil al societatii, registrele contabile curente, lista completa a tuturor bunurilor mobile si imobile din patrimoniul sau, contul de profit si pierderi pe anul precedent deschiderii procedurii.
copii facturi
In sustinerea cererii a depus la dosar in copie facturi, fisa de cont, copii contracte si procese verbale de predare primire, angajament de plata, alte înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 200 lei.
La data de 25.03.2014 debitoarea a formulat contestatie prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei ca neintemiata
Pentru urmatoarele motive: 1.Petenta C. R. S.A. nu este creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei Creanta pretinsa de C. R. S.A. nu indeplineste cerintele prevazute de OG 85/2006 pentru a permite acestui creditor sa solitite deschiderea procedurii insolventei.
In motivarea in fapt a aratat ca, intre Societatea debitoare si C. R. S.A. a fost incheiate mai multe contracte de emitere de emitere cupoane de magazin. In baza acestor contracte debitoarea, al carui obiect de activitate este transportul de marfuri, a achizitionat carburant de la benzinaria C. Militari in valoare de mai multe sute de mii de lei, in baza cupoanelor emise de C. R. achitand ulterior contravaloarea acestora. Relatiile comerciale au decurs normal pana la inceputul anului 2012 cand au aparut unele disfunctionalitati in derularea contractului. In luna martie 2013 au fost contractati de catre C. R., prin mandatarii sai U. si Asociatii, cu scopul de a identifica o solutie de stingere a potentialului litigiu pe cale amiabila. A propus stingerea debitului existent, in cuantum de 52.600 lei, prin achitarea de transe lunare a cate 3.000 lei fiecare si, la 15 martie 2013, pentru a dovedi buna credinta si intentia de a incheia incheia un potential litigiu. Ulterior, la 18 martie 2013, au fost invitati la sediul mandatarului C. R., unde i s-a propus incheierea unei tranzactii. Potrivit propunerii facuta de catre creditor Societatea sa urmana sa achita debirul restant, in cuantum de 46.600 lei la acea data, in 9 rate a cate 5.000 lei fiecare urmand ca ultima rata sa fie in cuantum de 4.600 lei.A acceptat aceasta oferta de tranzactie, pe care au semnat-o si a inmanat-o mandatarilor C. Romnaia, urmand ca aceasta sa fie semnata si C. R. si ulterior sa ii fie inmanat un exemplar semnat. In executarea tranzactiei incheiata la 18 martie 2013 Societatea a achitat 5.000 lei la 15 aprilie 2013 (rata nr.1), 3.000 lei la 16 mai 2013 si 2.000 lei la 21 mai 2013 (rata nr.2), 5.000 Ici la 17 iunie 2013 (rata nr.3), 5.000 Iei la 16 iulie 2013 (rata nr.4), 3.000 lei la 16 august 2013 (partial rata nr.5). La 23 august 2013 a inaintat o propunere catre C. R. in sensul de a agreea modificarea cuantului ratelor lunare la 3.000 Iei pana la achitarea integrala a debitului, propunere la care nu am primit nici un raspuns. La 17 septembrie 2013 au achitat suma de 3.000 Iei care, in cazul in care creditorul nu ar fi fost de acord cu propunerea sa, ar fi acoperit diferenta ramasa la rata nr.5 si ar fi acoperit partial rata nr.6. suma datorata de Societate la data de 17 septembrie 2013 era de 23.600 lei suma aflata sub pragul la care un creditor poate cere deschiderea procedurii insolventei (45.000 lei). Mai arata ca nu se afla in stare de insolventa si poate sa depuna inscrisuri care sa ateste faptul ca societatea nu se afla in stare de insolventa, dispunand de fonduri suficiente pentru a achita creanta datorata C. R. SA, in cuantum de 23.600 lei.
Contestatia a fost legal timbrata cu suma de 200 lei dovada fiind atasata la dosar.
Creditoarea a formulat raspuns la contestatie solicitand respingerea contestatiei contestatia formulata, invederand ca debitoarea recunoaste ca a folosit cupoanele de carburant, achizitionand combustibil de la benzinaria C. Militari, si ca nu a procedat la achitarea contravalorii acestora. A mai aratat ca in luna martie 2013 a primit din partea debitoarei o propunere de a plati catre subscrisa debirul principal in transe lunare de cate 5000 lei dar nu a fost de acord cu aceasta propunere. In conformitate cu dispozitiile legale, subscris» in calitate de creditor nu poate fi obligata sa primeasca debitul pe care i-l datoreaza . SRL, in transe. In plus, debitoarea . SRL datoreaza societatii sale si penalitati contractuale de intarziere de calculate de Ia data scadentei facturilor si pana Ia data platii efective. Precizeaza ca valoarea penalitatilor de intarziere calculate de Ia data scadentei facturilor si pana Ia data de 25.03.2014 este de_ Iei, in conditiile in care debitoarea nu a achitat integral nici macar debitul principal, astfel incat penalitatile de intarziere curg in continuare.
Totodata a solicitat sa se observe faptul ca la data introducerii cererii de deschidere a procedurii falimentului, debitoarea . SRL avea un debit total de_ lei reprezentand_ lei debit principal si_ lei penalitati contractuale de intarziere calculate pana la data de 17.09.2013.
Avand in vedere faptul ca intre data introducerii cererii de deschidere a procedurii falimentului si data de 25.03.2014, debitoarea a platit esalonat suma de 9000 lei, astfel incat debitul principal ramas de achitat este de_ lei, dar penalitatile de intarziere calculate la suma restanta pentru intervalul 17.09.2013 _ 2S.03.2014 sunt in cuantum de_ lei, consideramca in mod cert, debitoarea se afla in stare de insolventa.
Mai arată că în conditiile in care . SRL a recunoscut debitul principal chiar si in cadrul contestatiei, iar platile partiale efectuate de catre debitoare . 6 luni (respective suma de 9000 lei) sunt mai mici decat cuantumul penalitatilor de intarziere acumulate in acest interval pentru suma ramasa de achitat (_ Iei) .
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
În drept
Cu privire la condițiile deschiderii procedurii insolvenței instanța are în vedere art.1 și art.3 pct.5 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora procedura insolvenței se aplică debitorilor, având calitatea de comercianți, societăți agricole, grupuri de interes economic sau de alte persoane juridice de drept privat ce desfășoară și activități economice, aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, iar conform art. 3 pct.1 din lege, insolvență reprezintă acea stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Mai prezintă relevanță următoarele dispoziții normative din aceeași lege:
- art.3 pct.1 lit.a), care prevede că ,,insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori ,,
- art. 31 alin.1: ,,orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă,,
- art.3 pct.6: ,,prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile ,,
- art. 3 pct. 7,, prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului;
- art.3 pct.12: ,, cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului este de 45.000 lei ,,
Rezultă, din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, că aplicarea procedurii insolvenței reglementate de Legea nr.85/2006 este supusă îndeplinirii a două condiții ce privesc persoana debitorului:
-debitorul să aibă calitatea de: societate comercială, societate cooperatistă, organizație cooperatistă, societate agricolă, grup de interes economic sau de altă persoană juridică de drept privat ce desfășoară și activități economice ori să aibă calitatea de: comerciant –persoană fizică ce acționează individual, asociație familială
- debitorul să se afle în stare de insolvență sau insolvență să fie iminentă.
În ce privește proba stării de insolvență a patrimoniului debitorului, se instituie în favoarea creditorului prezumția legală potrivit căreia debitorul se află într-o stare vădită de insolvență. În acest sens, legiuitorul, pornind de la faptul material al neplății unei datorii certe, lichide și exigibile prezumă: lipsa ori insuficiența lichidităților din patrimoniul debitorului și împrejurarea că neplata datoriei este consecința acestei lipse ori insuficiențe de disponibil bănesc.
Prezumția legală arătată este însă relativă, întrucât, conform art.33 alin.2, 5 din Legea nr.85/2006, debitorul are posibilitatea de a contesta starea de insolvență și de a face proba situației faptice contrare, respectiv că dispune de lichidități suficiente pentru a acoperi integral creanța pretinsă de creditor, și că, în mod implicit, neplata datoriei nu are drept cauză insuficiența lichidităților, ci alte cauze (debitorul dispune de lichidități, dar, indiferent de temeinicia motivelor invocate, refuză ori întârzie plata).
Mai rezultă faptul că pentru deschiderea procedurii de insolvență, la cererea creditorului, mai este necesar îndeplinirea și a următoarelor condiții ce privesc creanța creditorului și a căror dovedire este sarcina creditorului conform art. 1169 din C.civ.:
- creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă .
- creanța creditorului să aibă o valoare egală ori mai mare de 45 000 lei.
- creanța să fie exigibilă de mai mult de 90 de zile de la scadență.
În ce privește raportul juridic de drept material, instanța constată ca fiind incidente următoarele texte de lege:
În temeiul art. 1270 din Noul Cod Civil, aplicabil raporturilor dintre debitoare si creditoarea, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acest principiu aplicându-se și raporturilor încheiate intre debitoare si cele dusa creditoare.
Pentru angajarea răspunderii contractuale in spiritul noului cod civil este necesară dovedirea culpei sau vinovăției debitorului în neexecutarea obligațiilor contractuale. Existența acestei condiții se desprinde din prevederile art. 1530 (care se referă la neexecutarea culpabilă sau în orice caz, fără justificare, a obligațiilor contractuale) și din prevederile art. 1547 noul Cod Civil (care prevede expres că „debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă.”). De asemenea, legiuitorul adaugă, cu ocazia reglementării dreptului la daune-interese și ipoteza neexecutării „fără justificare” a obligațiilor, situație care trimite la cazurile de neexecutare justificată prevăzute de art. 1555-1557 noul Cod Civil în ce privește proba culpei, legiuitorul reglementează un sistem legal bazat pe prezumții în această privință (art. 1548 noul Cod Civil), prevăzând că, în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, culpa debitorului este prezumată.
In ce privește proba prejudiciului, art. 1537 noul Cod Civil instituie două reguli. în primul rând, întotdeauna sarcina probării prejudiciului aparține creditorului. In al doilea rând, proba neexecutării nu îl scutește pe creditor de sarcina probei prejudiciului. Excepție fac situațiile în care prin lege sau convenția părților se prevede altfel. O astfel de situație de excepție se constată în cazul obligațiilor monetare, pentru care, pentru acordarea daunelor moratorii după momentul scadenței nu trebuie să facă dovada vreunui prejudiciu [art. 1535 alin. (1) noul Cod Civil].
Din aceste dispoziții legale rezultă că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l păgubi pe creditor, ci ori de câte ori nu va dovedi existența unei cauze străine, neimputabile. În același timp, textul de lege instituie și o prezumție de vină în sarcina debitorului, prezumție relativă, poate fi răsturnată de debitor nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forță majoră și nici prin dovada vinovăției creditorului.
În fapt,
In ceea ce privește creanța invocata de creditoare, in raport de actele dosarului si precizările parților, se retine de către instanța ca la data introducerii acțiunii debitul principal datorat in temeiul 843Chi/ 09.03.2012, 853Chi/ 02.04.2012, 851 Chi/27.03 .2012, 860Chi/13.04.2012 și 854 Chi/05.04.2012, era de 26.600 lei, intre data formularii cererii si data pronunțării prezentei debitoarea a achitat suma de 9.000 lei, astfel incit debitul principal neachitat este de 17.600 lei.
Creditoarea nu a efectuat pana la data promovării prezentei nici un demers pentru recuperarea sumelor datorate de debitoare in temeiul contractelor, nu a comunicat vreo notificare si nu a somat debitoarea cu mențiunea de a achita vreo suma de bani cu titlu de penalitati de întârziere, nu a indicat valoarea pretențiilor reclamate cu titlu de penalitati de întârziere .
Nu s-au depus nici cu ocazia soluționării prezentei precizări cu privire la valoarea penalităților de întârziere, modul de calcul in raport de data scadentei fiecărei facturi si de platile parțiale efectuate de debitoare.
Reține instanța in raport de actele dosarului si lipsa precizărilor creditoarei ca aspectele reținute anterior cu privire la aplicarea clauzei penale si valoarea despăgubirilor nu pot fi analizate în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței ci numai pe calea dreptului comun, motiv pentru care nu poate fi stabilită certitudinea și lichiditatea creanței.
Așadar nu este îndeplinită una din condițiile privitoare la creanța creditorului.
În ce privește starea de insolvență, din extrasele de cont depuse de către debitor rezultă că acesta dispune de lichidități pentru a face plata către creditor.
Astfel debitorul a făcut dovada solvabilității sale, nefiind îndeplinită una din condițiile privitoare la persoana debitorului.
Așadar, creditorul se poate îndrepta împotriva debitorului pe calea dreptului comun pentru stabilirea creanței sale și apoi pentru eventuala punere în executare silită a creanței sale.
Ori, incapacitatea de plată se raportează la ansamblul obligațiilor debitorului și nu doar la una sau alta dintre aceste obligații privite individual, iar neplata unei datorii, față de un creditor, nu este relevantă pentru starea de insolvență, dacă pentru plata celorlalte datorii există fonduri disponibile suficient.
Insolvență este acea stare a patrimoniului unei societăți, care exprima neputința societății de a plăti datoriile comerciale scadente din lipsa de lichidități, si intervine in momentul in care obligațiile de plata, debitele depășesc activele. Ceea ce nu este cazul în speța de față.
Procedura insolvenței nu este menită să fie utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile „sub amenințarea cu falimentul", dacă debitorul are fonduri disponibile pentru a plăti sau dacă invocă o excepție aparent întemeiată, cum este cazul de față a unei eventuale compensării cu un prejudiciu încă necert.
În doctrina clasică a dreptului comercial s-a arătat că "încetarea plăților sau insolvență este starea patrimoniului unui comerciant, ce se manifestă în exterior, ce se găsește în neputința de a plăti pe creditori". În cauza de față este evident că debitoarea nu se afla în stare de insolvență, de incapacitate vădită de plată, de vreme ce nu se poate aprecia că este în încetare de plăți o societate care are disponibilități, însă refuză executarea de bunăvoie a obligației de plată.
Așadar, nu se putea reține că debitoarea se afla în imposibilitate de a-și achita datoriile comerciale cu disponibilitățile existente, ci mai degrabă se reține împrejurarea că refuză plata de bunăvoie a penalităților de întârziere, situație ce se rezolva prin alte căi legale decât procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Încetarea plăților nu este sinonimă cu insolvență, ce este definită ca absență a fondurilor bănești necesare plății obligațiilor scadente, debitorul putând să refuze sau amâne plățile pentru motive pe care le consideră întemeiate.
Împrejurarea că debitorul refuză executarea de bunăvoie a obligației de plată nu înseamnă că acesta este în stare de insolvență, cu condiția să facă dovada posibilității mobilizării resurselor financiare necesare acoperirii datoriilor scadente. Ori contestatoarea a făcut o asemenea dovadă.
Numai în aceste condiții judecătorul-sindic poate aprecia refuzul debitoarei de a-și achita debitele exigibile cu disponibilitățile existente ca fiind unul făcut cu bună-credință.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus menționate, instanța va aprecia ca justificata contestația debitorului și va respinge cererea creditoarei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiata cererea creditoarei . cu sediul ales in București, ., Preciziei Business Center, etaj 4, sector 6 de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei . SRL cu sediul ales in București, Piața A. I. nr.8, ., etaj 6, ..
Admite contestația debitoarei . SRL.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2014
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. N. O. S.
Red.jud.NMN
Tehn.red.O.S.
4 ex./ 26.05.2014
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 120/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2225/2014.... → |
|---|
