Procedura insolvenţei. Sentința nr. 2435/2014. Tribunalul ILFOV

Potrivit dispozițiilor art. 32 Legea 85/2006, dacă cererea debitorului corespunde condițiilor prevăzute la art. 27, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declarația făcută conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul își arată intenția de a intra în procedura simplificată sau nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) - f) și h) la termenul prevăzut la art. 28 alin. (2) ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2), judecătorul va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii simplificate. Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ține, în termen de 5 zile, o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluționa deodată, printr-o sentință, toate opozițiile. Admițând opoziția, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariției stării de insolvență.”

Astfel, deși legea insolvenței se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, din interpretarea logică a prevederilor menționate, instanța apreciază că cererile de intervenție formulate de către creditori în cadrul cererii formulate de către debitor sunt inadmisibile, indiferent dacă aceștia solicită deschiderea procedurii, ca în speța dedusă judecății sau respingerea cererii . Pentru a concluziona în acest sens, tribunalul urmează a avea în vedere atât faptul că cererea debitorului se soluționează într-o procedură necontencioasă, incompatibilă cu cererea de intervenție, cât și faptul că legea a conferit creditorilor care se opun deschiderii procedurii o cale specială, respectiv opoziția la hotărârea de deschidere a procedurii.

De altfel, dispozițiile art. 531 C.p.civ. nu exclud, de principiu, posibilitatea intervenției unor persoane interesate, concluzia rezultând din chiar formularea legiuitorului, dar cererea acestora nu poate fi încadrată la dispozițiile art. 61 C.p.civ. deoarece realizarea unui drept propriu este incompatibilă cu specificul procedurii în această etapă, drepturile acestora urmând a fi analizate după momentul deschiderii procedurii insolvenței, sau în cadrul formulării opoziție la cererea de deschidere a procedurii formulate de către debitor.

Instituirea acestei reguli speciale nu transformă, însă, procedura de soluționare a cererii într-una contencioasă, deoarece, în ciuda apariției unor părți cu interese contradictorii (contencios subiectiv), obiectul cauzei păstrează caracterul necontencios decurgând din faptul că instanța doar va analiza dacă cererea și actele ce o însoțesc îndeplinesc cerințele legale necesare pentru deschiderea procedurii.

Față de considerentele expuse anterior, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de . va respinge cererea de intervenție principală ca inadmisibilă.

Cu privire la cererea de deschidere a procedurii formulată de către debitoarea .:

Din informațiile furnizate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului cu privire la structura acționariatului debitoarei . rezultă că aceasta este alcătuită . - 15%, L. G. – 15%, B. M. – 69,99%, I. T.-V. – 0,005%, I. M. – 0,005%.

Totodată, din evidențele ORC rezultă că . are un asociat unic în persoana lui L. G..

La f. 112 dosar, administratorul debitoarei L. G. (cetățean american) a depus la dosar hotărârea Adunării Generale a Asociaților semnată doar de către acesta, în care se menționează că în conformitate cu decizia asiatului unic al SATURN SERV SRL s-a hotărât introducerea la instanța competentă a unei cereri de reorganizare judiciară.

La f. 113 dosar se regăsește decizia asociatului unic . în care se menționează că L. G., ns. la 30.06.1938, în calitate de asociat unic, prin mandatar L. G., ns. la 30.03.1963, conform procurii speciale autentificate sub nr. 1765/7.05.2007 de BNP T. T. T.. decide . a ..

Prin procura specială autentificată sub nr. 1765/7.05.2007 de BNP T. T T., f. 115 dosar, numitul L. I. G., ns. la 30.06.1938 l-a împuternicit pe L. G., ns. la 30.03.1963 să adopte Hotărâri în Adunarea generală a . cu privire la achiziționarea a 50% din părțile sociale de la ..

În consecință, analizând formal hotărârea Adunării Generale a Asociaților . instanța reține că la baza acesteia stă doar voința administratorului L. G., hotărârea . nefiind valabilă în condițiile în care mandatarul L. G. nu a fost împuternicit cu privire luarea unei hotărâri cu privire la deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.

Astfel, potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 „ Cererile persoanelor juridice ( de deschidere a procedurii insolvenței - s.n.) vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a reprezenta.”

Este adevărat că L. G., persoana fizică semnatară a cererii, avea calitatea de administrator cu puteri depline, așa cum rezultă din extrasul din Registrul Comerțului din dosarul Tribunalului), însă decizia formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu putea să aparțină exclusiv acesteia, chiar dacă avea și calitatea de asociat cu 15% din capitalul social.

Aceasta, deoarece societățile cu răspundere limitată sunt societăți mixte, atât de persoane cât și de capitaluri, ceea ce înseamnă că deciziile importante privind însăși ființa juridică a societății, se pot lua numai cu votul tuturor asociaților.

Astfel, potrivit art. 191 din Legea nr. 31/1990 republicată cu modificări și completări „(1) Hotărârile asociaților se iau în adunarea generală. (2) Prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face și prin corespondență.”

Art. 192 din aceeași lege reglementează: ” (1) Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. (2) Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.”

Mai mult, art. 193 stabilește: ” (1) Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. (2) Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaților referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele și societate. (3) Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți.”

Din textele legale menționate, coroborate cu dispozițiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, rezultă că formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței este o decizie care trebuie luată de către Adunarea Generală a Asociaților, aceasta exercitând voința societară, în special în cazul societăților cu răspundere limitată, în condițiile în care o atare decizie poate avea efecte chiar asupra ființei juridice a societății, asupra dreptului de administrare și de conducere a activității etc.

După cum rezultă din art. 192 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală ( în cazul societăților cu răspundere limitată) decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, din acesta rezultând caracterul de societate mixtă al acestor societăți ( de persoane și de capitaluri), din acest punct de vedere nefiind suficientă voința asociatului care deține 50% din capitalul social, fie acesta chiar și administrator.

Altfel spus, tribunalul reține că în cauză nu se putea proceda la deschiderea procedurii insolvenței, în lipsa unei hotărâri a adunării generale a asociaților, calitatea de reprezentant a administratorului judiciar putând fi exercitată doar ulterior consfințirii voinței societare într-o hotărâre a adunării generale, formularea unei astfel de cereri fiind mult prea serioasă și importantă pentru însăși existența societății (presupunând, din punct de vedere al efectelor, mai mult decât o modificare a actului constitutiv – art.194 lit. d din Legea nr. 31/1990) pentru a fi luată exclusiv de asociatul cu 15% din capitalul social sau de administratorul societății. Față de considerentele expuse anterior, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de BCR SA cu sediul in București, .. 5, sector 3 .

Respinge cererea de intervenție ca inadmisibilă.

Respinge cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoarea A. S.R.L. CUI_, cu sediul in ., .. 218, . 1ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ilfov.

Pronunțată în ședință publică azi, 9.07.2014.

Președinte - Judecător Sindic, Grefier,

R. N. A. M. P.

Red.jud.RN

Dact. .>

.>