Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1256/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1256/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 715/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1256
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov și pârâtul P. C., având ca obiect procedura insolvenței – angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta pârâtul personal, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanta procedeaza la identificarea paratului care se legitimeaza cu CI ., nr._ eliberat de SPCEP sector 5.
La interpelarea instantei paratul arata ca locuieste in Bucuresti, ., sector 2.
Tribunalul, în temeiul art.167 c.pr.civ. apreciază ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, astfel că încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri respectiv înscrisurile de la dosar.
Tribunalul procedeaza la administrarea probei cu interogatoriul paratului din oficiu
La intrebarea instantei arata ca a semnat la solicitarea domnului I. G. niste acte dar nu stie ce a semnat.
La intrebarea instantei arata ca nu stie nimic in legatura cu societatea CRIN FRUCT SRL.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art.150 c.pr.civ reține cauza spre soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata la data de13.11.2013 reclamanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, in reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov a formulat cerere de angajarii raspunderii a paratului P. C., administrator al societatii debitoare, in temeiul dispozitiilor: art. 138 alin. 1 litera c din Legea nr. 85/2006, in sensul continuarii activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati;. art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a facut sa dispara unele documente contabile; raportate la prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006
In sustinerea cererii, a aratat ca institutia reclamanta figureaza in tabelul definitiv consolidat cu un debit de 86.962 lei, stabilit conform declaratiei de creanta.
A socotit necesar să sublinieze conduita reprobabila a paratului, care a dispus continuarea activitatii societatii chiar si atunci cand era clara situatia incapacitatii de plata a acesteia, determinand majorarea creantelor existente deja, ceea ce consideram ca intra sub incidenta prevederilor art 138 litera c) din Legea nr. 85/2006. Suma de plata reprezinta obligatii ale societatii catre bugetul statului, suma care nu a fost achitata pe perioada functionarii acesteia, motiv pentru care consideram ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege anterior mentionat, deoarece, conform ari. 27 din Legea nr.85/2006: "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolvență".
A invederat instantei ca societatea debitoare a inregistrat pierderi ducând in final la cresterea pasivului societatii, fapt ce a prejudiciat in mod cert institutia reclamanta. A solicitat sa se observe ca la bugetul statului nu au fost incasate impozitele si taxele la care acesta era indrituit conform legii.
De asemenea, dezinteresul paratului fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii este evident având in vedere si faptul ca, desi a fost notificat nu a pus la dispozitia administratorului judiciar documentele prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, ingreunand procesul de recuperare a creantelor, asa cum reiese din rapoartele depuse la dosarul cauzei. Societatea debitoare a fost afectata de o lipsa totala de lichidități, datoriile depășind cu mult nivelul total al activelor circulante, iar mentinerea unui nivel optim al lichiditatilor reprezinta o conditie sine qua non pentru o societate comerciala, reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, in toate stadiile circuitului economic. In conditiile in care datoriile societatii depasesc nivelul activelor circulante, lipsa activului patrimonial determina incapacitatea societatii de a depasi momentul lipsei de lichiditati, starea de insolventa declansandu-se instantaneu.
Totodata a solicitat sa se observe ca paratul nu a prezentat nici o propunere sau intentie de reorganizare, facand imposibil procesul de recuperare a creantei noastre. Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii ajunse in incetare de plati. asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea 85/2006, este o raspundere speciala, care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Prin nedepunerea diligentelor de a pune la dispozitia lichidatorului a actelor contabile parata nu a respectat prevederile legii• contabilitatii, dispozitii care obliga societatile comerciale sa tina contabilitatea conform Legii nr._ si sa faca raportarile economica-financiare la termenele si in conditiile. prevazute de aceasta. Pe timpul desfasurarii procedurii insolventei, paratul nu a avut o buna colaborare cu lichidatorul judiciar, de fapt a fost o totala lipsa de colaborare nu a dat curs corespondentei trimise de administratorul judiciar, cu toate insistentele acestuia a refuzat sa depuna la dosarul cauzei actele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fapt ce ne duce la concluzia ca nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea si ca a facut sa dispara documentele contabile ce refuza sa le puna la dispozitia lichidatorului judiciar. De altfel, dezinteresul paratului fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii este evident avand in vedere ca nu a procedat la depunerea bilanturilor contabile/situatiilor financiare nici la Registrul Comertului si nici la organul fiscal.
Fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.1 I.j. d) din Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilitatii, raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine administratorului.
Mai arată că față de faptul ca institutia reclamanta este in situatia imposibilitatii recuperarii sumei cu care s-a inscris la masa credala, o suma in valoare de 86.962 lei, constituie o premisa absolut suficienta pentru a determina instanta de judecata sa oblige persoana responsabila la plata.
In acest sens, subliniaza reaua-credinta de care a dat dovada parata debitoarei in exercitarea atributiilor, atunci când a condus S.C. Crin Fruct S.R.L spre o incapacitate de plata de natura a prejudicia Statul roman.
In lipsa oricarei evidente contabile, precum si a actelor justificative care ar fi trebuit sa reprezinte temei pentru inregistrarea contabila, este firesc ca activitatea comerciala desfasurata sa conduca la insolventa societatii.
Avand in vedere ca paratul P. C., avand puteri nelimitate, a incalcat dispozitiile legale imperative, prin aceasta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, in conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. c) si d) din Legea 85/2006, a solicitat sa fie angajata raspunderea patrimoniala a acestuia.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._ 12, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 73/07.03.2013 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 12 s-a deschis procedura simplificată față de debitorul S.C. CRIN FRUCT S.R.L, s-a dispus . debitorului, a fost numit lichidator CII M. I. M. și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de_ lei creanța datorata DGFP Ilfov.
Prin sentința civila nr. 3319/12.11.2013 Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolventei împotriva debitorului S.C. CRIN FRUCT SRL, radierea debitorului din Registrul comerțului.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, rezulta ca societatea debitoare a depus ultimul bilanț contabil in anul 2004, in contul de profit si pierderi era înregistrata cu cifra de afaceri de 10.881.566,3 lei, un profit net de 33.870,2 lei, pentru care nu a plătit impozit.
Societatea avea ca asociați pe Pasa M. si Nehir Zekeriye, in urma Hotărârii asociaților din 29.10.2004, prin cesiunea parților sociale, asociat unic si administrator a devenit paratul P. C. .
Din analiza situației, in opinia lichidatorului judiciar, cauza princip[ala pentru care debitorul a ajuns in stare de insolventa, este lipsa interesului in respectarea obligațiilor legale cu privire la desfășurarea unei activitati economice si utilizarea unor lacune administrative,, din actele avute la dispoziție si investigațiile efectuate nu s-a putut constata savarsirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din legea nr. 85/2006.
Conducerea societatii a fost asigurata de la 29.10.2004 de asociatul unic P. C..
In soluționarea prezentei instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Constatând ca in prezenta cauza reclamanta isi justifica pe deplin legitimarea procesual activa in raport de calitatea sa de creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, tribunalul retine ca are calitate procesual activa in promovarea acțiunii întemeiata pe dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială este antrenată întrucât membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolventa, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul creditorul DGFP susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume ,,au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea ,,
În ce privește existența acestor fapte reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâta ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de către parat si starea de insolventa a debitoarei.
Esențial din punctul de vedere al reclamantei, pentru susținerea temeiniciei cererii promovate de către aceasta, este pasivitatea paratului la realizarea obligației sale legale, obligație conținuta de art. 27 si 28 din Legea nr.85/2006.Insa, împrejurarea ca paratul nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele enumerate de art. 28 din Legea nr.85/2006, ceea ce prezuma legal simplu neținerea contabilitatii, nu poate fi considerata,in mod singular, apta sa justifice temeinicia cererii promovate, deoarece, funcția probatorie a prezumției judiciare este limitata prin art. 1203 Cod civil.
De asemenea, împrejurarea ca paratul nu a acționat cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolventei in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditati disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care paratul a rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societatii interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtului ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București cu sediul în București, ..13, sector 2 În Reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov cu sediul în București ..10, sector 3, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului P. C., cu domiciliul în București ., sector 5, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. O. S.
Red.jud.NMN
Dactilo O.S.
4 ex./19.05.2014
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 637/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1259/2014.... → |
|---|
