Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2638/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2638/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 2409/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 2638
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte - Judecător Sindic R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamanta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV in contradictoriu cu pârâta M. A. A., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată ANGAJARE RASPUNDERE
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează au fost depuse răspunsuri la adresele emise.
Tribunalul, retine cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fata se constată următoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2013, sub numărul de mai sus, reclamanta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV a chemat in judecată pârâtul M. A. A., solicitând admiterea cererii si obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei.
In motivare, reclamanta a arătat caurmare a notificării de deschidere a procedurii, la masa credala s-au înscris creditorea DGFP Ilfov cu suma de 4815 lei reprezentând obligații restante la bugetul general consolidat al statului conform fisei sintetice pe plătitor.
Creanțele solicitată a fost admisă si înscrisă de către lichidatorul judiciar stat in tabelul preliminar cat si in tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei depus la dosarul cauzei.
In urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar si a răspunsurilor primite de la instituțiile abilitate rezulta ca in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, motiv pentru reclamanta a solicitat obligarea la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare de către administratorul acesteia M. A. A..
Reclamanta a arătat ca, in primul rând, faptul ca răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civila delictuala speciala care intervine in situația in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolvență a societății si aceasta este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei. Activitățile ce duc in mod vădit la starea de insolventa sunt acele activități care, deși prejudiciabile pentru patrimoniul societății din punct de vedere financiar, sunt continuate in mod conștient si voit de membrii organelor de conducere.
In speta, reclamanta a mai arătat ca societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute la art. 28 din legea insolventei, încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 35 din același act normativ. Ori, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar in imposibilitatea de a verifica modalitatea de înregistrare a evidentelor contabile, legalitatea acestora, înstrăinarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la încetarea de plați.
A mai precizat reclamanta ca dispozițiile art. 9 alin. 1 din legea nr. 82/1991 a contabilității, cu modificarile si completarile ulterioare, arartă ca "documentele oficiale de prezentare a Situației economica-financiare a persoanelor previ1zute la art. 1 sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată”
Astfel, a apreciat ca nedepunerea de câtre debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor art. 28 din legea nr. 85/2006, instituie o prezumție relativa a neținerii contabilității in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societății in încetare de plați. In acest sens precizam si faptul ca din verificările efectuate rezulta ca reprezentantul legal al debitoarei nu si-a îndeplinit cu regularitate obligațiile declarative in sensul ca societatea nu a înregistrat situațiile financiare la organul fiscal in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura fiscala, ale Legii nr. 31/1990 si ale Legii contabilității.
Răspunderea organelor de conducere ale societatii este atrasa in strânsa legătura cu nedepunerile culpabile ale documentelor sus-mentionate, omisiune vădit imputabila acestora mai cu seama cu cat acesta, in calitatea sa de mandatar al societatii debitoare, era ținut sa-si duca la îndeplinire mandatul prin manifestarea unei diligente superioare chiar si celei depusa in susținerea propriilor interese.
Scopul reglementarii dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 a fost acela de a determina apariția si menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe doua Principii fara de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: Principiul apararii drepturilor creditorilor societatii fata de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se ana in încetare de plați si Principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat" or, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport lunar contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru doi, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atât . si . unei acțiuni, ori neluarea unei masuri atunci când acea acțiune sau acea măsura trebuie sa fie întreprinsa de o anumita persoana).
Conform art. 73 alin (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările si completările ulterioare, "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere", aceasta fiind o obligație esențiala a mandatarului ce rezulta din contractul încheiat cu persoana juridica. Din coroborarea dispozițiilor legale menționate anterior cu cele ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 rezulta implicit ca răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului societatii comerciale, iar in aceste condiții, lipsa actelor cerute de lege constituie o premisa pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății.
De asemenea, a mai arătat ca dispozițiile art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit carura "orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează in momentul efectuării ei Într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au Întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat in contabilitate, după caz”.
Se creează astfel si legătura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv nu a ținut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor), iar aceasta consta in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății. O societate comerciala nu poate funcționa viabil in conditiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea sa.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. d si alin. (3) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificările si completările ulterioare, Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003.
A solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 30 din OUG. 80/2013 coroborate cu ale art. 2229 din OG. 92/2003.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administratorul debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, creditoarea a făcut doar afirmații teoretice și generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale de desfășurare a activității și la omisiunea de a solicita declanșarea procedurii insolvenței îndată ce a observat că societatea se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit.c) sau d) din lege. Calitatea pârâtului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit.c) și d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă debitorul nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență; nefiind fapte prevăzute la art. 138 din lege, managementul defectuos și dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății, de altfel nedovedite, nu pot duce la atragerea răspunderii personale a pârâtului..
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens; aceeași este situația și în ceea ce privește cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege, care se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nedepunerea documentelor la dosar nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditoarea nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Astfel, reclamanta nu a vizat probarea în sine a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârât, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamanta DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul in sector 2, București, Prof. Dr. D. Gerota, nr. 13 si pe pârâtul M. A. A. cu sediul in sector 2, București, Calea Mosilor, nr. 294, ., ..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.09.2014.
Președinte - Judecător Sindic, Grefier,
R. N. A. M. P.
Red.jud.RN
Dact. .>
.>
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 2500/2014. Tribunalul ILFOV | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 637/2014.... → |
|---|
