Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1259/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1259/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 2812/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1259
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta P. SI ASOCIATII IPURL in calitate de Lichidator judiciar al . SRL – radiata și pârâții N. M. și N. I., având ca obiect procedura insolvenței – angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Tribunalul, în temeiul art.167 c.pr.civ. apreciază ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, astfel că încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri respectiv înscrisurile de la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art.150 c.pr.civ. reține cauza spre soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2013 reclamanta P. SI ASOCIATII IPURL in calitate de lichidator judiciar al . SRL – radiata a formulat cerere privind atragerea răspunderii personale prin care a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 138 pct. 1 lit. a), d) si e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei impotriva pârâților N. M. și N. I..
In motivarea în fapt reclamanta a arătat că, prin încheierea din data de 18.06.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia Civila, in dosarul nr._ 12, a fost deschisa procedura falimentului prevazuta de Legea nr. 85/20, împotriva S.C. G. M. TOUR S.R.L. .Faptele persoanelor aflate in conducerea societatii debitoare care au cauzat starea de insolventa sunt prevazute de urmatoarele dispozitii legale: Art. 138 alin 1 lit a) si d), e) din legea 85/2006.
Mai arată că, in urma analizei indicatorilor financiari conform raportarilor depuse
de pe site-ul Ministerului de Finante, s-a constatat ca societatea debitoare a depus ultimul bilant contabil la data de 31.12.2011. Din tabelul definitiv al creantelor privind debitoarea S.C. G. M. TOUR S.R.L. din data de 29.08.2013 rezulta ca, pasivul debitoarei se ridica la suma de 56.939,00 lei. Indicatorii financiari conform bilantului pe anul 2011 depus pe site-ul Ministerului Finantelor pentru S.C. G. M. TOUR S.R.L., se prezinta in felul urmator: Active Imobilizate 8,629; Stocuri 7.314; Creante 27.997; Active Circulante-total 51.526 ;Datorii totale 158.606; Capital social 200;Rezultatul net al exercitiului - profit O; Cifra de afaceri 8.879; Venituri totale 9.255 ;Cheltuieli totale 10.316; Disponibilitati banesti 16.215 ;
In aceste conditii, consideră ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 alin 1 lit a) _ "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane" si art. 138 alin.1 . lit. e" ...au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit fictiv pasivul acesteia;Art. 138 alin. 1 lit. d) " au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea"; Avand in vedere ca din anul 2011 debitoarea nu a mai depus raportari contabile, rezulta ca sunt indeplinite conditiile impuse de art- 138 .lin. 1 lit. d) in sensul C" administratorii statutari nu.au tinut contabilitatea in conformitate de legea, consideră că, debitoarea nu a respectat prevederile art. 5 alin 1 din Legea contabilitatii nr 82/1991 care prevede: "persoanele prevazute la alin 1 au obligatia sa conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii fmanciare anuale". In concluzie. contabilitatea debitoarei nu a fost tinuta la zi, neexistand facturi, chitante, op, fapta de care se face vinovat fostul administrator al debitoarei, caruia ii revine raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii conform art. 10 din aceiasi lege. Legatura de cauzalitate intre fapta culpabila, intentia si actiunea directa pe care a imputat-o administratorului statutar, precum si rezultatul acestuia, concretizat in pasivul neacoperit (daune produse creditorilor), aliat cel putin la nivelul creantelor inscrise in Tabelul de creante al debitoarei, este evident. Vinovatia paratilor consta in prevederea urmarilor faptelor si urmarirea consecintelor produse in detrimentul debitoarei si a creditorilor. consideram ca faptele paratilor nu reprezinta o simpla neglijenta pentru care oricum ar opera raspunderea delictuala daca sunt intrunite si celelalte conditii prevazute de art. 998 - 999 C civ, ci faptele acestora au fost savarsite cu intentia de a frauda debitoarea si creditorii acesteia. lndeplinirea conditiilor prevazute de art. 998 - 999 C. Civ.: Legatura de cauzalitate intre fapta culpabila, intentia si actiunea directa pe care a imputat-o administratorului statutar si asociatilor, precum si rezultatul acestora, concretizat in pasivul neacoperit (daune produse creditorilor), aliat cel putin la nivelul creantelor inscrise in Tabelul de creante al debitoarei, este evident. Vinovatia paratilor consta in prevederea urmarilor faptelor si urmarirea consecintelor produse in detrimentul debitoarei si a creditorilor. A considerat că faptele parilor nu reprezinta o simpla neglijenta pentru care oricum ar opera raspunderea delictuala daca sunt intrunite si celelalte conditii prevazute de art. 998 - 999 C civ, faptele acestora fiind savarsite cu intentia de a frauda debitoarea si creditorii acesteia.
A solicitat obligarea pârâților la acoperirea pasivului în cuantum de 56.939,00 lei.
In drept a invocat dispozitiile Legii nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990, legea nr.82/1991, OG nr. 92/2003 si art 998, 999 C. Civ.
La data de 09.12.2013 pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât lichidatorul nu a identificat persoana responsabilă așa cum reiese din raportul pe cauze și împrejurări prevăzut de art.59 din Legea 85/2006 și nu a cuantificat în mod concret partea de pasiv imputabilă așa cum imperativ este prevăzut de art.138 alin.1 din Legea 85/2006.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._, reține următoarele:
Prin încheierea nr.569/18.06.2013 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ s-a deschis procedura simplificată față de debitorul . s-a dispus . debitorului, a fost numit lichidator P. SI ASOCIATII IPURL și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 56.939 lei creanța datorata către DGFP Ilfov, ITM .
Prin sentința civila nr. 2978/15.10.2013 Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolventei împotriva debitorului S.C. GARANTII M. TOUR SRL, radierea debitorului din Registrul comerțului.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolventei, întocmit în condițiile art.59 din lege, rezulta ca societatea s-a infiintat in anul 2007 si conform datelor de pe site-ul Ministerului de Finante nu are angajati si nu este platitoare de TVA; Ultimul bilant contabil publicat pe site-ul Ministerului de Finante este pe anul 2011; Societatea a incheiat anul fiscal 2011 fara profit; Datoriile societatii la sfarsitul anului 2011 sunt in suma de 158.606 lei, ele depasind cifra de afaceri a societatii de 8.879 lei; Creantele societatii la sfarsitul anului 2011 au fost in suma de 27.997 lei; Disponibilitatile aflate in casieria societatii sunt de 16.215 lei. Lichidatorul judiciar a aratat ca este in imposibilitate de a stabili cauzele care au determinat starea de incolventa.
Conducerea societatii a fost asigurata de asociata N. I..
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a pârâților este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolventei, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. a) si d) si e) din Legea nr.85/2006, și anume fapta de ,, a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane,, ,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Cu privire la cererea de atragere a răspunderii instanța reține că pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Instanța constată că cererea lichidatorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administrator și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.
Or, în speță, cu privire la art. 138 lit. a, lichidatorul judiciar a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. a) si e).
Calitatea pârâtei de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. a) si e) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. Desfășurarea unei activități comerciale și folosirea bunurilor societății sunt prezumate a fi în interesul societății, nu al organelor de conducere, iar lichidatorul judiciar nu a răsturnat această prezumție;
In raport cu lichiditatea curenta, lichiditatea generala, solvabilitatea globala, rentabilitatea financiara, societatea nu si-ar fi putut acoperi datoriile existente din activele de care dispunea, având in vedere situația financiara buna a societatii in perioada analizata.
Din verificările efectuate nu se poate concluziona ca starea de insolvabilitate a fost determinata de continuarea activității prin utilizarea bunurilor societatii in interesul propriu al administratorului, câta vreme datoriile totale in 2011 erau de 158.606 lei, depasind cifra de afaceri de 8.879 lei, neputand fi acoperite din disponibilitatile societatii.
S-au depus documentele contabile aferente perioadei 2011-2012 din care rezulta ca activele erau in valoare de 8.629 lei inregistrate la 31.12.2011, in urma casarii si amortizarii ramanand suma de 1.828 lei, la sfarsitul anului 2012 nu mai erau inregistrate stocuri, societatea inregistra pierdere de 12.279 lei.
De altfel, operațiunea in sine de înstrăinare a unor bunuri pentru care s-au întocmit acte contabile nu conduce in mod automat la concluzia incidentei art. 138 lit. a) din lege, fara a se proba ca prin respectiva fapta s-ar fi cauzat sau determinat starea de insolventa a societatii, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Răspunderea reglementata de art. 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a răspunderii trebuie sa cuprindă elementele prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.
F. a se face dovada savarsirii acestor fapte si a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, in speța a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creanțele in urma lichidării.
In opinia lichidatorului, câta vreme nu s-au depus de către pârâti acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/ieșire din patrimoniul societatii a bunurilor si sumelor înregistrate în contabilitate, rezulta ca administratorul statutar a utilizat bunurile în folosul sau a altor persoane, fapta ce a dus la încetarea de plati. În acest context, simpla indicare a faptei nu este suficienta, trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile, cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a se determina astfel scopul utilizării lor. Este necesar sa se indice modul de utilizare în sine precum si interesul propriu sau al terței persoane si sa se dovedească aceste aspecte, nefiind posibil ca pe baza unei prezumții sa se concluzioneze ca daca nu s-au depus acte, înseamnă ca s-au utilizat bunurile în interesul propriu al administratorului sau a altor persoane.
Vinovatia poate imbraca forma culpei sau a intenției si trebuie sa fi existat la data savârsirii faptei. Simpla reprezentare a faptului ca prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea si creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolventa este suficienta pentru antrenarea răspunderii
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societatii, si prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. a si e art. 138 din lege. Pentru aceste considerente cererea lichidatorului judiciar va fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ce privește existența faptei reglementata de 138 lit. d reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâta și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâti ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtilor ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtii ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârâti a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârâti a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a), d) și e) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtii prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta P. SI ASOCIATII IPURL cu sediul în București, ..6, sector 2 in calitate de Lichidator judiciar al . SRL – radiata, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților N. M. și N. I. ambii cu domiciliul în Voluntari, ., județ Ilfov,întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. O. S.
Red.jud.NMN
Dactilo O.S.
4 ex./ ……………
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1256/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1274/2014.... → |
|---|
