Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2848/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2848/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 2478/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 2848
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC R. N.
GREFIER T. M. M.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și pe pârâtii A. S. si O. C. M., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată angajare raspundere
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul retine cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ la data de 12.08.2013, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București a solicitat sa fie angajata raspunderea patrimoniala a paratilor A. S. si O. C. M., administratori si asociati ai societatii debitoare, in temeiul:
-138 litera c) din Legea nr. 85/2006, in sensul continuarii activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati;
-art.138 alin. 1 litera d) din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a facut sa dispara unele documente contabile;
In motivarea cererii, a arătat ca societatea figureaza in evidentele sale cu un debit de 3000 lei, stabilit conform declaratiei de creanta.
Aceasta suma reprezinta obligatii ale societatii catre bugetul de stat, ce nu au fost achitate pe perioada functionarii acesteia, motiv pentru care consideram ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege anterior mentionat, deoarece, conform art. 27 din Legea nr.85/2006: „debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa".
A invederat instantei ca, societatea debitoare a inregistrat pierderi si cu toate acestea pana la data dizolvarii de drept a acesteia, paratii nu au depus cerere de deschidere a procedurii, ci au continuat activitatea avand in vedere interesul personal.
De altfel, dezinteresul administratorilor, fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii, este evident, avand in vedere ca a fost declansata procedura de dizolvare de catre Registrul Comertului pentru nepreschimbarea certificatului de inmatriculare si nedepunerea bilanturilor contabile. Aceasta pasivitate a administratorilor a dus in final la cresterea pasivului societatii, fapt ce a prejudiciat institutia noastra, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii.
Indiferent de cauza instalarii starii de insolventa, administratorul avea obligatia fie de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economica, fie de a aplica prevederile art. 27 din Legea nr.85/2006 si anume de a se adresa instantei cu o cerere pentru deschidere a procedurii insolventei.
Avand in vedere ca paratii nu s-au conformat prevederilor legale consideram ca acestia, in interes personal, au continuat o activitate care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati si a solictat instantei sa oblige paratii sa raspunda cu bunurile proprii pentru creanta inscrisa in tabloul de creante, pana la stingerea acesteia.
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii ajunse in incetare de plati asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea 85/2006 este o raspundere speciala, care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Prevederile art. 138 nu contin in mod explicit cerinta culpei sau a greselii membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale ajunse in incetare de plati; "aceasta omisiune nu este intamplatoare, ci vine sa sublinieze regimul agravat al raspunderii acestor membri ai organelor de conducere" (I. S., Regimul juridic al insolventei).
In aceeasi interpretare, "modul de formulare, in textul legii, a faptelor care atrag raspunderea membrilor organelor de conducere elimina posibilitatea absentei culpei subliniind dimpotriva, vinovatia acestor membri, intentia si culpa propriu-zisa".
Mai mult decat atat a solicitat instantei sa observe ca debitoarea nu a depus bilanturile contabile, declaratiile lunare, precum si celelalte documentele contabile. Acest aspect demonstreaza ca paratul nu a respectat prevederile legale care obliga societatile comerciale sa faca raportarile economico¬financiare la termenele si in conditiile prevazute de aceastea.
Pe timpul desfasurarii procedurii insolventei, administratorii societatii nu au depus la dosarul cauzei actele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fapt ce ne duce la concluzia ca nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea si ca au facut sa dispara documentele contabile ce refuza sa le puna la dispozitia lichidatorului judiciar.
Fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilitatii, raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine administratorului. Faptul ca institutia noastra, in calitate sa de creditor, este in situatia imposibilitatii recuperarii sumei cu care s-a inscris la masa credala, constituie o premisa absolut suficienta pentru a determina instanta de judecata sa oblige persoanele responsabile la plata.
In acest sens, a subliniat reaua-credinta de care au dat dovada administratorii debitoarei in exercitarea atributiilor, atunci cand a condus . SRL spre o incapacitate de plata de natura a prejudicia creditorii.
Avand in vedere ca potrivit art. 72 din Legea 31/1990 rep. "obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandaf", trebuie sa avem in vedere si dispozitiile art. 1540 cod civil, potrivit carora mandatarul este raspunzator nu numai pentru doi si culpa comisa in executarea mandatului. Conform art. 374 cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv (art. 5) sau in hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in registrul comertului. Acceptand desemnarea, administratorul stabileste un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea. Dispozitia art. 35 al. 3-4 din legea 31/1954 prevede ca faptele ilicite savarsite de organele personei juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul executarii functiei lor. Natura raspunderii va fi determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite, in unele cazuri va fi o raspundere civila contractuala, iar in altele va fi o raspundere civila delictuala. Faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celui ce le-a savarsit si fata de persoana juridica si terti. Potrivit principiilor dreptului civil, ca regula generala, pentru a solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat. In cazul raspunderii contractuale, culpa este prezumata potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 din legea 85/2006.
Din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art. 138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului.
DGFP Ilfov a suferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre Tribunalul Ilfov a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
Avand in vedere ca paratul, in exercitarea functiei de administrator cu puteri nelimitate, a incalcat dispozitiile legale imperative, prin acesta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, in conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. c) si d) din Legea 85/2006, solicitam sa fie angajata raspunderea patrimoniala a acestuia.
La data de 04.10.2012,, paratul A. S. a formulat intampinare la cererea reclamantei, avand ca obiect angajarea raspunderii administratorului,prin care se solicita raspunderea sa partrimoniala fata de aceasta,pentru debitul S.C. ROM DESIGN CONSTRUCT S.R.L.,societate la care am detinut calitatea de administrator, impreuna cu celalalt parat,O. C. M..
În motivare a arătat ca atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului,nu functioneaza in virtutea legii,ci doar in cazurile strict si limitativ prevazute si numai atunci cand "culpa" este dovedita.Chiar in motivarea cererii sale,reclamanta precizeaza ca faptele enumerate la art.138 atrag raspundera civila delictuala a conducerii societatii pentru plata pasivului doar daca au contribuit la starea de insolventa a societatii. Astfe1,fundamentandu-ne pe o raspundere civila delictuala,trebuie dovedita atat culpa, cat si legatura de cauzalitate intre aceasta SI prejudiciul suferit,respectiv,debitele pe care societatea le are fata de creditori.
Din situatia descrisa de reclamanta,nu reiese ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.138 lit.c,deoarece acesta include o conditie premisa si anume, continuarea activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati,sa fie facuta "in interes personal" ceea ce presupune obtinerea unor avantaje materiale ori de alta natura, care trebuiesc definite de reclamanta,identificate si probate. Ori este evident ca in cazul de fata,existenta creantei si a cuantumului acesteia,nu aveau cum sa genereze un scop fraudulos,un interes personal care sa induca ideea culpei.
A invocat de asemenea dispozitiile art.138,punctul 4,teza a 2 a,in sensul ca "persoanele in cauza se pot apara de solidaritate ,daca s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolventa. A precizat in acest sens,ca la data de 27.05.2008,data anterioara aparitiei creantei,a notificat celalalt administrator O. C. M.,prin intermediul B. R. I. C., sub nr.197,ca actele desfasurate de acesta sunt de natura a prejudicia societatea,ca orice act incepand cu 25.05.2008,trebuie semnat de ambii administratori,in caz contrar urmand sa fie atrasa raspunderea exclusiva a acestuia,atat fata de societate cat si fata de terti.
A mentionat si faptul ca sediul social al societatii de la infiintare a fost in ..36,Oras POPESTI LEORDENI,Judetul ILFOV, in conformitate cu contractul de comodat nr.34/19.05.2007,care avea valabilitate pana la data de 18.05.2017.Acest imobil la data incheierii contractului de comodat era proprietatea administratorului O. C. M., tot acolo fiind tinute si toate actele si evidentele S.C. ROM DESIGN CONSTRUCT S.R.L .. Deoarece intre parat si el neintelegerile au aparut inca din luna aprilie 2008,dovada fiind si cele doua notificari pe care le anexez,nr.197 si 196/27.05.2008, paratul nu a mai avut acces in imobil,la sediul societatii,mai mult de atat,acesta era incuiat de fiecare data.Nu l-am mai vazut pe O. C. M., din 2008 acesta fiind de negasit,schimbandu-si numerele de telefon si adresele. Considera ca in cazul in care se impune atragerea raspunderii personale a administratorului, responsabil de aparitia starii de insolventa este celalalt administrator O. C. M. solicitand obligarea exclusiva a acestuia.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâții au fost administratorii debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, creditoarea a făcut doar afirmații teoretice și generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale de desfășurare a activității și la omisiunea de a solicita declanșarea procedurii insolvenței îndată ce a observat că societatea se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit.c) sau d) din lege. Calitatea pârâților de administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit.c) și d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtilor nu se poate atrage dacă debitorul nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență; nefiind fapte prevăzute la art. 138 din lege, managementul defectuos și dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății, de altfel nedovedite, nu pot duce la atragerea răspunderii personale a pârâtului..
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens; aceeași este situația și în ceea ce privește cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege, care se referă la faptul că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nedepunerea documentelor la dosar nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditoarea nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Astfel, reclamanta nu a vizat probarea în sine a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârâți, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.c, d) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea privind reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – cu sediul in sector 2, București, . si paratii S. cu doomiciliul in sector 5, București, M., nr. 5, ., . si O. C. M. cu domiciliul in sector 4, București, PANSELELOR, nr. 14, .. 1, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte-Judecator Sindic ,Grefier,
R. N. T. M.
RED N.R/ Tehnored MT/
3 ex/.>
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2024/2014.... | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3517/2014.... → |
|---|
