Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat. Sentința nr. 445/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 445/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 1546/93/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ NR 445
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE- JUDECĂTOR SINDIC R. N.
Grefier A. M. P.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamantul . prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență XIFANDO I. I. in contradictoriu cu pârâtul A. G., având ca obiect procedura insolvenței – persoane juridice de drept privat ANGAJARE RASPUNDERE.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 20.05.2013, sub numărul de mai sus, reclamanta . prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență XIFANDO I. I. a chemat in judecată pârâtul A. G., solicitând admiterea acțiunii si obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei in sumă de 48.678 lei.
In motivare, reclamantul a arătat ca prin încheierea pronunțată în data de 21.11.2012 în dosarul nr._ 12 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva S.C. A. I. S.R.L.
Pe parcursul procedurii s-a constatat ca Direcția Generala a Finanțelor Publice Ilfov a solicitat o creanța de 48.678 lei care a fost înscrisa in tabelul preliminar si tabelul definitiv,
În conformitate cu informațiile furnizate de ONRC paratul A. G. a deținut calitatea de asociat și administrator al societății.
În vederea depunerii actelor prevăzute de art. 28 din lege și a activelor debitoarei lichidatorul judiciar a întocmit o notificare către administratorul societatii, A. G., notificarea fiind trimisa cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire. Scrisoarea recomandată a fost returnata, astfel ca actele societatii nu au fost predate de către administratorul debitoarei.
Reclamanta a mai precizat ca lichidatorul judiciar a arătat ca a notificat deschiderea procedurii si in Buletinul procedurilor de insolvență nr._ din data de 05.12.2012 si a publicat anunțul si in ziarul B. din data de 27.11.2012. S-a apreciat ca se impune atragerea răspunderii personale a administratorului statutar A. G. care este si asociat si care a realizat conducerea și administrarea societății A. I. S.R.L., faptele constatate intrând sub incidența art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 coroborat cu prevederile art. 2371 din Legea 31/1990 .
In ceea ce privește conditiile prevazute de lege pentru atragerea răspunderii, reclamantul a arătat ca prejudiciul derivă din starea de insolvență a debitorului, rezultat prin faptele realizate de administratorul statutar și enumerate de lichidatorul judiciar în cuprinsul cererii, fiind un efect derivat al acestora. Astfel, prejudiciul constă în faptul că, urmare a stării de insolvență, creditorii se văd in imposibilitatea de a le fi plătite creanțele in condiții normale, respectiv integral și la scadență.
In acest sens, prejudiciul a constat în valoarea masei pasive, așa cum e stabilită de legiuitor în art. 138 alin. 1, respectiv în totalitatea creanțelor înregistrate în Tabelul definitiv al creanțelor.
A mai arătat reclamantul ca pasivul în cuantum de 48.678 lei nu mai poate fi acoperit din averea debitoarei deoarece, din cauza nepredării evidentelor contabile, lichidatorul judiciar nu a putut identifica debitorii societății in vederea recuperării creanțelor.
De asemenea, reclamantul a arătat ca nu s-a făcut dovada încasării contravalorii facturilor prin care au fost înstrăinate cele doua autoturisme marca Wolkswagen Golf si Hyunday Santa Fe .
Reclamantul a precizat ca cererea formulată a avut în vedere faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 d din Legea 85/2006: "d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea În conformitate cu legea." Astfel, administratorul debitoarei deși a fost notificat nu a predat actele contabile ale societatii si a refuzat în mod nejustificat obligațiile ce-i revin, potrivit art. 44 din legea insolventei, nedepunerea tuturor actelor prevăzute de art. 28 conducând la concluzia ca debitoarea fie a ținut o contabilitate fictiva, fie nu a ținut-o.
A mai arătat reclamantul ca din informațiile comunicate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor si de Primăria orașului Voluntari a rezultat ca au fost înstrăinate in anul 2010 cele doua autoturisme proprietatea firmei către .. Din analiza documentelor comunicate de Primăria orașului Voluntari a rezultat ca autovehiculul marca Wolkswagen Golf a fost vândut in data de 01.03.2010 cu suma de 49.980 lei si autovehiculul marca Hyunday Santa Fe a fost vândut in data de 25.01.2010 cu suma de 80.000 lei.
În ceea ce privește aspectul vinovăției, reclamantul a aratat ca acesta se prezumă, întrucât în materie comercială culpa este prezumată.
Activitatea desfășurată de administratorul, A. G., a menționat reclamanta, ca aceasta s-a repercutat asupra rezultatelor economice, determinând în final starea de insolvență a acesteia. Existența stării de insolvență este demonstrată cât timp există o hotărâre irevocabilă care atestă acest lucru, precum și faptul că după realizarea procedurilor legale, societatea nu și-a achitat în integralitate creanțele sale.
Legătura de cauzalitate între neținerea contabilității conform legii și prejudiciul creditorilor există, fiind evidențiată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru a se asigura plata datoriilor exigibile acumulate.
Este evident că lipsa evidențelor societății a cauzat starea de insolventa deoarece ca atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul, nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta.
De asemenea, reclamanta a arătat ca nu au fost predate documentele contabile solicitate prevăzute la art. 28 din legea nr.85/2006, astfel s-a născut prezumția că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Lege 85/2006.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri(f. 5-17).
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Pe fondul cauzei,
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a pârâțului este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție, toate faptele ilicite prevăzute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzării stării de insolvență.
Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este, conform art.1169 C.civ., în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă lichidatorul judiciar nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea; împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Mai mult, dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență; or, nedepunerea actelor la dosar este o faptă ulterioară nu numai apariției stării de insolvență dar și deschiderii procedurii; astfel, nedepunerea actelor nu avea cum să fi cauzat insolvenței debitorului.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.d) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente cererea lichidatorului judiciar va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamanta . prin lichidator Cabinet Individual de Insolvență XIFANDO I. I. cu sediul in sector 3, București, C. BOLIAC, nr. 6, Cod poștal_ impotriva pârâtului A. G. cu domiciliul in GLASGOW, G40-2QP, KEER STREET NR.4IMarea Britanie, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 7 zile de la comunicare prin publicare în B.P.I.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.02.2014.
Președinte, R. N. | ||
Grefier, A. M. P. |
Red.jud.RN
Dact. .
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3517/2014.... | Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... → |
|---|
