Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat. Sentința nr. 1348/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1348/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 3972/93/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1348
Ședința publică de la 11.04.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – R. N.
GREFIER – E. L. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei faliment formulată de reclamantul H. M. M., în contradictoriu cu pârâtul K. S., având ca obiect procedura insolvenței - cerere atragere răspundere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 01.04.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2014, respectiv 11.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:
La data de 29.11.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cererea reclamantului H. M. M., în contradictoriu cu pârâtul K. S., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare.
În susținerea cererii a arătat, în fapt, că la data de 12.09.2013 lichidatorul judiciar a convocat Adunarea Creditorilor debitoarei, dată la care debitoarea nu s-a prezentat si nici nu a predat vreun document contabil, sens in care a fost mandatat reclamantul, in calitate de creditor sa formuleze cerere de atragere a raspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere al debitoarei, conform disp. art. 138 din Legea 85/2006 .
A învederat că paratul, in calitate de reprezentant legal al debitoarei avea obligatia sa predea intreaga documentatie contabila si stampila societatii S.C. TIMBER STEEL TRADE S.R.L pentru ca, pe de o parte sa nu mai poata obliga societatea in conditiile in care a fost numit deja in cauza un lichidator judiciar iar pe de alta parte, atat lichidatorul judiciar cat si creditorii sa poata analiza activitatea societatii si corectitudinea actelor contabile si ale operatiunilor intocmite de acesta in perioada anterioara admiterii cererii de declansare a procedurii insolventei .
Conform disp art 138 lit d), administratorul societatii raspunde cu averea personala pentru recuperarea prejudiciului societatii in situatia in care acesta a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara documente contabile si nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea.
Astfel pentru a putea fi angajata raspunderea administratorului cu propriul patrimoniu pentru prejudiciul cauzat societatii, atat doctrina cat si practica judiciara au stabilit, in mod constant, faptul ca este necesar a fi îintrunite in mod cumulativ urmatoarele conditii: existenta faptei, existenta prejudiciului, a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, precum si a vinovatiei
In ceea ce priveste faptele debitorului de a tine o contabilitate fictiva, de a face sa dispara documente contabile sau de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea, existenta acestora este dovedita de inscrisurile ce se afla la dosarul cauzei, la dosarul cauzei existand doar documentele depuse de reclamant, debitoarea nedepunand niciun act.
Existenta prejudiciului cauzat creditoarei este dovedita de titlul executoriu existent la dosarul cauzei.
De asemenea, a învederat ca exista si intentia sub forma relei - credinte a debitorului, din moment ce, desi a fost somat de a depune documentele, acesta a refuzat sa faca acest lucru.
Exista si o prezumtie evidenta a existentei neregulilor în contabilitate, din moment ce acesta refuza sa preda documentele solicitate.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
Prezenta cerere a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 120 lei, atașată la dosar – fila 5.
Pârâtul, deși legal citată, și prin publicitate, nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate Tribunalul reține următoarele :
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitorului.
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens; aceeași este situația și în ceea ce privește cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege, care se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nedepunerea documentelor la dosar nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvență a debitorului.
Pe de altă parte, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditoarea nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Astfel, reclamanta nu a vizat probarea în sine a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârât, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.
Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul H. M. M., cu domiciliul ales la C.. AV. P. B., în .-26, HOTEL TINERETULUI, CAMERA 230, J. C., în contradictoriu cu pârâtul K. S., cu ultimul domiciliu cunoscut în VOLUNTARI, ., . neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. N. E. L. C.
Red./thred. R.N./E.L.C.
3 ex./
| ← Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1245/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
